2,230 matches
-
tare. Era chiar bricheta ei, pe care el i-o subtilizase când se apropiase pentru prima dată. Malerick șopti pe un ton rece: - Se pare că nu aveai nevoie de un foc totuși. Privi apoi în urma sa: două lacrimi se prelingeau pe obrajii femeii, năruindu-i machiajul. Se gândi că dintre toate iluziile sadice pe care le înfăptuise sau plănuise pentru acest sfârșit de săptămână - sângele, tăieturile, focul - aceasta a fost probabil cea mai satisfăcătoare. Auzise sirene când încă se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
murmură polițista. Dar tot va ieși la iveală. Se referea la anchetă. Și da, așa va fi. Sachs se hotărî să facă tot posibilul ca în raport să o susțină pe femeie. Welles își atinse ușor nasul. Lacrimile i se prelinseră pe obraji. - Au, doare. Ce vor spune copiii mei? Mereu mă întreabă dacă fac chestii periculoase. Și le spun că nu. Și acum, uite... Punându-și mănușile de cauciuc, Sachs îi ceru agentei pistolul. Aceasta îl scoase din teacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în nirvana. Își amintea — în fiecare zi — cum era după primul fum, momentul în care nicotina ajungea în sânge. Câteva clipe de liniștire și înviorare laolaltă, în proporțiile potrivite. Apoi fumul eliberat încet — dar cu destulă forță ca să nu se prelingă doar din gură, și nici prea tare ca să strice plăcerea momentului — întregea această experiență divină. Cu toatea astea, Leigh nu era proastă și cunoștea desigur toate dezavantajele păcătoase ale obiceiului ei îndrăgit. Emfizem. Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de păr aspre ca niște frânghii ale lui Yani și textura lăptoasă a pielii lui. De câte ori el își întindea sau își îndrepta acea superbă secțiune mediană, pulsul ei se accelera. Privi pe furiș cum o picătură de transpirație i se prelingea de pe frunte spre gât și încercă să-și imagineze ce gust are. Când el îi puse mâinile lui mari pe șolduri, abia se abținu să nu geamă. O coadă de păr aspră o atingea pe umăr; mirosea puternic a mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și se prelinse În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede, Înainte ca filele să se ude. În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul aerian. După cîteva secunde, Înainte ca deținuții să alerge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care le urmărise de la balconul sălii de Întrunire, decolînd de pe pista la a cărei construcție ajutase și el. Jim atinse giruetele cu aripioare ale motorului radial și Își plimbă mîna de-a lungul profilului deformat al elicei. Glycolul se prelinsese din radiatorul uleiului de răcire și acoperise avionul cu dungi rozalii. Jim se Îndreptă spre rădăcina aripii și se uită În cabină, la bordul intact acoperit de cadrane și butoane elegante. Imaginea regulatorului și a pîrghiei trenului de aterizare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Fu sincer cu el și Își spuse: „eu pe ea o iubeam, trebuia să-i spun, trebuia să-i spun”, dar era aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, și se izbi cu violență de stâncile ascuțite de lângă faleză. Sângele se prelinse Încet, printre firele verzi ale algelor ude, lipite de piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care se apropia de țărm. Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În vârful căreia arde o floare de un violet penetrant. Asemeni lui, până departe, câmpia pârloagă, În putere. Un copil, lângă o oaie, doarme cu un câine În brațe În toamna rece. Legați de pământ. Spuma albă prăbușindu-se și prelingându-se pe lângă bordajul imens de fier. Învăluiți În muzică, femei și bărbați, tineri și bătrâni, fericiții lumii, dansând În salonul imens, inundat de o lumină difuză, aurie. Râsul de cristal al copiilor se agață ca vrăbiile În ram, În sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sunt geloase până peste cap. Toate sunt puțin Îndrăgostite de el. Ruby nu prea știa ce-ar trebui să răspundă la una ca asta. —OK, bine, vacanță plăcută, spuse ea. Ne vedem la Întoarcere. Închise ușa după ea și se prelinse pe hol. Hârtiile lui Jill urmau să fie mutate, și ea nu știa unde. Singurul mod În care putea să ajungă la ele era după ce se Întorcea Jill din vacanță. —Minunat. Pur și simplu, minunat! Deschise ușa de la cămăruța femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
O împing spre perete, repede. Și mai repede. Cu capul galben aplecat cu îndârjire în jos, pare o marionetă lipită de perete. O trag în sus, prinzând-o de maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre de pradă într-un cuib cotropit. Așa îmi bat joc de ea, de mine, de după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tricoul, în timp ce te apleci, simți că ți se dezgolesc fesele și nu-ți pasă. Corpul tău fără privirea mea este important cât un scaun, cât un lucru. Dar, ridicându-te, vei simți cum un firișor din sămânța mea ți se prelinge pe picior și atunci nu mai știu, dar aș vrea să știu. Aș vrea să știu dacă ți-e scârbă sau... Nu, spală-te în grabă, curviștină, vâră-te sub perdeaua ta mucegăită și șterge-ți cu buretele mizeria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aruncat cât colo. Apoi m-am întins pe pat așa cum eram. M-am cufundat într-o groapă de bitum și m-am trezit dimineața confuz, obosit deja. Am intrat sub duș. Italia aștepta un copil, apa curgea șiroaie, mi se prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei pe care o împărțeam cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam, gândurile se încălecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca noi. Noi facem munca murdară. Sunt în baie, aplecat deasupra bideului plâng, ținându-mi capul în mâini. Peste puțin va veni o cameristă să arunce pe jos cearșafurile pe care se află o mică pată udă care s-a prelins din intimitatea Italiei. O pată pe care am sărutat-o. Când ieșim din cameră și mâna mea întârzie să stingă lumina, Italia se întoarce să privească pentru ultima oară pata aceea de întuneric care se închide în spatele nostru. Gândim același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uit la documentele mânjite din mâna ofițerului. Nu credeam în Dumnezeu. Cum aș fi putut, după ce fusesem unde fusesem și după ceea ce văzusem? Broboane de sudoare mi se adunaseră pe buza de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul legământului, incizia din copilărie, pielița lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
arăta groaznic? Fima nu auzi Întrebarea și răspunse din greșeală la alta: Sigur, doamnă Tadmor. Sigur că nu va afla nimeni. Puteți fi complet liniștită. Suntem foarte discreți. Și cu toate că evita cu mult tact să o privească, Îi simți lacrimile prelingându-se pe obraz și adăugă: Sunt batiste de hârtie În cutia asta. —Și tu ești medic? — Nu, doamnă. Doar recepționer. —Lucrezi de mult aici? —De la deschiderea clinicii. —Ai văzut cu siguranță tot felul de scene. —Sunt uneori și momente grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la poarta casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el, ca să intru în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-și riște pielea, tace ca un laș de câte ori scapă condeiul pe jos. Atunci i se pare că aude un pas greoi, care amenință să-i zdrobească penița subțire ca un vârf de ac din care totuși, câte odată, se preling pe hârtie, patruzeci de litere cu clinchet autentic. De douăzeci de ani ridică o casă fără acoperiș. - Bun! zic eu, așa trebuie să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spre dealuri de argilă. Câte-un om ca un păianjen umblă-n silă Sus pe galbeni șerpi de humă, în spre sud. Numai când privesc în jos din culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și gândurile străine și în care eu i-am iubit chipul, mâinile și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de o suferință rău ascunsă, i se ridicară, dând la iveală retinele verzi, mărite de sticlele convexe ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat pe muchia de piatră, aproba toate spusele unui medic venit la timp prin poarta sanatoriului de peste drum, și care vorbea despre o leziune profundă în dreptul circonvoluțiunii a treia - stânga: „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai sunt dispus să număr bătăile inimii. Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă În care nu mai credeau. Murmure joase de comentarii ireverențioase și accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș! fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]