12,874 matches
-
iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într‑o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strâns, ca la lumina năucitoare a fulgerului; atât de frică cât și din dorința ca treaba să fie cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care încerca să fie aspru, însă fără a reuși acest lucru. Ai abuzat de bunăvoință mea, încrezându-te că, după moartea regelui și a Marelui Preot, eu eram singurul care puteam să-ți combat teoriile, de vreme ce Omul-Memorie nu se prea pricepe la legi. Pe asta m-am bazat, maestre, recunoscu Tapú Tetuanúi, cu ochii în pământ. Pe bunăvoință ta și pe convingerea că pot fi de folos. Da, admise bătrânul. Știu. Te cunosc și n-am nici o-ndoială că istețimea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
existe și alți oameni din aceeași rasă, care dispun și ei de pirogi uriașe cu care să poată ajunge oriunde. Ridică din umeri, recunoscându-și neștiința. Poate că de ei se ascund. Crezi că sunt zei? Eu nu prea mă pricep la zei, răspunse. Doar Tahúa ar fi în măsură să spună dacă sunt sau nu, dar, din nefericire, Marii Preoți nu prea obișnuiesc să se pronunțe în nici o problemă. Eu, cel putin, nu am cunoscut nici unul care să spună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că vrea să explice totul. Era discipolul preferat al lui Hiro Tavaeárii... —Ei bine, eu nu accept legea asta, afirmă impasibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Apoi brațele Corei s-au repezit în jurul fetiței, strângându-i moliciunea ca de pernă, căutând o folie de plastic pe care s-o înfășoare în jurul trupușorului. Detectivul a zâmbit, clătinând din cap, ținându-și ochii strâns închiși și spunând: — Te pricepi de minune la procurat, Cora. Cora o ținea pe fetiță, ascunzându-i cu o mână fesele rozalii. Cu cealaltă sprijinind căpșorul blond la piept, Cora a spus: — E o greșeală. Broșura spunea că păpușile erau din silicon moale, turnat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera sa. Luana încremeni locului. De ce îi bătea inima atât de tare? De ce se înfricoșase? Ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plăpândă... Doamne, în viața mea n-am văzut atâta energie, încăpățânare și forță. Ai puterea unei tornade, Luana, și inima unui leu. Când vei fi mai mare vom mai vorbi despre asta. Acum nu înțelegi mare lucru. Ba înțeleg, bunico. Pricep tot ce se întâmplă în jurul meu dar nu știu să folosesc vorbele așa ca voi, oamenii mari. Uite, pune mâna aici. Simți cum bate? Bătăile astea sunt cuvinte dar mata nu poți să le deslușești. Acum știu că suferi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astea, ține minte ce-ți spun: în viață trebuie să ai idealuri și să crezi, cu ardoare, în ele. Dar, mai înainte de toate, trebuie să-l iubești pe Dumnezeu. El este singura speranță. Ei, Bico, acum chiar că n-am priceput, dar nu mai am vreme să mă gândesc la asta. Am alte treburi de făcut. Să mă gătesc și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-i lua la bătaie, copii și nevastă, la grămadă. Nici Grivei, cel răpciugos, nu scăpa de talpa lui înglodată. El nu-și lovise vreodată soția iar pe copii i se rupea inima când trebuia să-i altoiască. Nu se pricepea la carte, nu făcuse nici patru clase, dar își învățase odraslele ce-i respectul, bunul simț, mila și omenia. Erau lucruri care nu se învățau la școală. Le moștenise de la maică-sa și le dădea mai departe copiilor lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă cu praf de adormit. Mă prinde somnul și mă trezesc dimineața înciudată, fără să mă pot bucura de jucăriile lăsate în jurul bradului. Tu pricepi ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema și să vezi că la mine iar nu vine, dar mâine dimineață cei doi vor avea un botic până la ușă pentru că mie Moșul mi-a adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impresii la gura sobei. Din vorbă în vorbă băiatul o întrebă: Tu mai crezi în Moș Crăciun? Fata își încruntă sprâncenele, să prindă sensul întrebării. Nu înțeleg... Te-am întrebat dacă mai crezi în Moș Crăciun. Luana încercă să nu priceapă rostul vorbelor lui Dan. Inima începu să-i bată mai repede. Ce vrei să spui? Aa, făcu băiatul, lăsându-se pe spate și zâmbind ștrengărește, tu nu știi... Termin-o, Dane! strigă fata. Ce să știu? Că nu există Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult de atât și pace. Îngrozitoare umilință, mai ales pentru Luana, care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la rându-i, glasul. Însăși Luana, pentru a acoperi "vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și de care mână răspunde, copiii începură să scoată niște urlete haotice iar părinții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era el ori nu intuise corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial era faptul că Marc se pricepea, al naibii de bine, s-o plictisească. Luana îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după care băiatul o săruta ușor pe obraz și se despărțeau. Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse buzele abia înmugurite cu buzele lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din păcate, nici unul nu s-a priceput să găsească drumul spre o apropiere adevărată. Privirile lungi, lăsate suspendate în aer, atingerile pur întâmplătoare ale mâinilor, discuțiile simple și sporadice, numai în prezența celorlalți, n-au fost suficiente pentru a închega ceva, orice, între ei. Se apropiau sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chitara întinse mâna Luanei: Eu sunt Victor. Victor Darie. Rosti Seneg nu veni la petrecerea organizată de Luana. N-o anunță că va lipsi, nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul morții, fără să priceapă de ce băiatul se răzgândise dintr-o dată, Mara intuia motivul acestei reacții. Rosti și Marc nu aveau ce căuta, împreună, în casa ei. Luana greșise invitându-i pe amândoi iar scuzele și explicațiile în fața invitaților erau tardive și fără rost. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și plecă în goană. Fata se repezi în casă și-o luă pe Sanda la întrebări. Forțată să vorbească mama îi spuse că o sunase Vera, supărată foc și-i ceruse să-și țină fata departe de copilul ei. Nu pricep. Ce i-am făcut? Sanda o luă în brațe și-o întrebă cu delicatețe: Spune-mi, Luana, s-a întâmplat ceva între voi? Adică ce, dacă ne-am bătut? Nu, cum poți să crezi așa ceva?! Mă refeream la altceva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceva între voi? Adică ce, dacă ne-am bătut? Nu, cum poți să crezi așa ceva?! Mă refeream la altceva, la ceva ... mai apropiat. Adică, ați făcut ceva rău? Luana se încruntă, pierzându-și răbdarea Ce tot spui, mamă, acolo, nu pricep nimic! Sanda se foi pe scaun. Draga mea, Renar i-a mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
discuție. Marian venise cu bomba zilei: mama colegei îi prinsese pe cei doi în flagrant. Prietenul fetei o zbughise afară, uitând să se încheie la pantaloni. Râdeau toți de se prăpădeau și Luana se uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum. Acceptă cu greu ca fiind o realitate cele scrise în paginile cărții. Se spunea la un moment dat: Pe parcursul actului sexual femeia nu trebuie să fugă de bărbat. Ea trebuie să-i vină în întâmpinare, să-i răspundă". Nu pricepu nimic din fraza asta. Cum să fugă de el? Doar îl iubește. De ce s-ar teme? Erau multe amănunte care-o dădeau peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura cu ciudă. Dragostea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai pățit? Nu pățise nimic dar în cameră colcăiau gândacii, băile erau infecte, colegele de cameră stătuseră la taifas toată noaptea fără ca ea să poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică-sa să-i găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
promisiunea că se vor întâlni a doua zi. Fata adormi târziu în noapte și visă doi ochi albaștri, așa cum nu mai văzuse vreodată. În a doua zi a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu pricepu nimic din ce se preda. Gândul ei era departe, se scălda în marea ochilor pe care-i aștepta. Ernest veni la facultate s-o întâmpine. Dădu, roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-una din sălile de seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]