2,828 matches
-
să-l șteargă peste față totuși, spărgându-i buza de sus și făcându-i ochelarii să sară în aer aproape un metru. — Stimabile, noi tocmai ne pregăteam de plecare. Vă salutăm cu respect și ne cerem scuze dacă v-am pricinuit vreo supărare, încearcă el să fie amuzant, în timp ce se dă ușor în spate, dar primește și un cot care-l întinde peste masă, dărâmând sticlele și paharele. Toți îl prind bine pe poet și îl trag în grabă afară. Țiganul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lucruri clasice nemuritoare. întru adevăr să pare cum că greutățile unei deregătorii dau putere duhului omenesc și negreșit cum că odihna prea multă și comoditatea nu este bună; ea moleșește, lîngezește puterile minții ca și apa stătătoare. Sărăcia o ar pricinui cineva de cea mai mare pedecă a sporirei noastre. Este așa; dar oare unde se află omul acela care, după ce cheltuiește sume pentru trupul său, să nu-și ție duhul vrednic de doi, trei galbini, care ar avea să-i
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
asemenea lui sau aproape de a lui învățătură nu s-ar afla să execute cu destoinicia, expresia și înfocarea cea cuviincioasă compozițiile lui. Cea mai desăvîrșită și cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic cîntăreț, în loc de întinerime a inimii ar pricinui spaimă ascultătorului. In zadar un orator sau un poet și-ar alcătui cuvintele sau poemile sale, căci vor fi departe de a săvîrși isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite sau de dînșii sau de cititorii lor cu expresia
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
detune cu aceeași putere și vibrare întocmai ca al trîmbiței cei vestitoare de biruință; și, în sfârșit, în zadar un actor s-ar sui pe șenă ca să ne înfățișeze veacurile trecute, pătimile și virtuțile, ca să ne învețe sau să ne pricinuiască petrecerea, dacă mișcările sale cele stîngace, dacă glasul său cel necioplit și neimitator și dacă musculația obrazului său nu se vor potrivi cu persoana ce ne arată. Aceste povățuiri și deprinderi se învață cu desăvîrșire numai prin declamație și prin
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
de un rău spiritual, sumbru și pe jumătate inform, ceva de care nu poți scăpa niciodată. „Indetașabil“, îmi amintesc că a fost cuvântul care „mi-a venit în gând“ o dată cu impresia faptului. Dar imaginile vizuale pe care mi le-a pricinuit au fost extraordinar de clare și mi s-au impus imperativ. Mi se înfățișează chiar și în acest moment în fața ochilor, dar nu voi scrie despre ele. Desigur, nu am mai luat în viața mea LSD. Efecte ulterioare nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am început, din fericire, să uit experiența, în felul acela special în care uiți un vis. Oricum, acest lucru face posibilă, poate chiar plauzibilă, concluzia că monstrul marin pe care l-am „văzut“ să nu fi fost decât o halucinație pricinuită de nebuneasca experimentare a odiosului drog. E drept că figura unui monstru încolăcit, ridicându-se din ape, nu prea seamănă cu imaginile care mi s-au arătat atunci, după cum nu seamănă nici cu viermele roșu din mlaștină. Dar senzația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
contingență cu conștiința mea. Mă mir doar de mișcătoarea încredere pe care i-o arată Lizzie. E drept că aș putea exercita o cumplită presiune asupra amândurora, dar, desigur, n-am de gând s-o fac. Fără îndoială, i-am pricinuit destulă suferință lui Lizzie prin simplul fapt că i-am reamintit de existența mea. — Domnule Arkwright, știi ce-i un poltergeist? Domnul Arkwright lasă să se scurgă un interval disprețuitor, în care timp lustruiește lenevos tejgheaua. Tăcerea lui nu implică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și galben, al covorului, tapetul cafeniu deschis, dalele lucioase, gălbui, din jurul căminului electric, îngropat în zid. De fiecare parte a căminului atârna câte un ornament de alamă, cu basoreliefuri reprezentând biserici. Deasupra covorului era așternută o scoarță mițoasă, ciudată, ce pricinuia dificultăți suplimentare unuia din picioarele mesei. În cameră se mai găsea și un televizor mare, pe care era așezată altă vază cu trandafiri. Nici o carte. Încăperea era foarte curată și îngrijită, astfel încât am dedus că, în afara urmăririi emisiunilor de televiziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
număr foarte redus de perechi căsătorite vădesc o plăcere crescândă de a se afla unul în tovărășia celuilalt și radiază fericire. Dar la Nibletts, în mod cert, n-am deslușit asemenea radieri; deși, desigur, trebuia să pun la socoteală stânjeneala pricinuită de subita mea apariție. Se crease o stânjeneala a cărei cauză îmi rămânea necunoscută. Și, desigur, dacă ar fi fost foarte fericiți împreună, ar fi dorit, instinctiv, să facă paradă de această fericire în fața străinului intrus! O pereche fericită nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-n jos, de cămașa mea. I-am simțit căldura arzătoare a cărnii lipite de carnea mea. Apoi trecu pe lângă mine, împingându-mă, și se îndreptă spre ușă. Am urmat-o. — Când te mai văd? — Te rog, nu, ai să ne pricinuiești numai necazuri, și te rog nu-mi scrie! — Hartley, ce se întâmplă? Dă-ți frâu liber! Îngăduie-ți să mă iubești puțin, n-o să fie nici un rău în asta. Sau îți închipui că sunt un personaj atât de măreț? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorbă lui Peregrine despre vizita Rosinei. Și bine făcusem, pentru că dimineața n-am mai fost capabil de vreun gând rațional. Aveam senzația că-mi plesnise ceva în cap, o tumoare la creier care crăpase sau așa ceva. Starea mea disperată era pricinuită, în parte, de prezența lui James, care părea să fie un focar de atracție magnetică pentru toți ceilalți. Fiecare dintre cei trei a ținut să-mi spună, separat, ce om plăcut e James. Fără îndoială, se așteptau să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în tot acest timp, sunt în măsură să-mi adeverească afirmațiile. Nu are nici un sens să-mi cer scuze, și cu atât mai puțin să dau explicații. M-am aflat într-o stare de autoamăgire și, ca urmare, v-am pricinuit multe amărăciuni dumitale și soției dumitale, lucru pe care îl regret. Nu am acționat din răutate, ci sub impulsul unei vechi afecțiuni romantice, despre care îmi dau acum seama că nu are nici o legătură cu realitățile existente. Și poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
astea aveau un aer cam repezit, poate pentru că prietenii mei simțeau că făcuseră destulă risipă de emoție cu o noapte înainte, așa încât acum erau mai sobri, sau pentru că împărtășeau punctul de vedere al medicului. Într-adevăr, plutea senzația că le pricinuisem atâtea necazuri din simpla mea idioțenie. Un instinct pe care nu avusesem încă timp să-l analizez mă sfătuia ca, cel puțin deocamdată, să nu revelez faptul că prăvălirea mea în cazan nu fusese un simplu accident. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine... adică... — Știi, noi credeam că te-ai înecat. A trebuit să continue să-ți insufle aer timp de vreo douăzeci de minute, până ce-ai început să respiri normal. A fost îngrozitor... — Biata Lizzie! Oricum, iată-mă aici, gata să pricinuiesc o grămadă de alte necazuri tuturor celor interesați. Unde ați dormit cu toții noaptea trecută? Casa asta a ajuns aglomerată ca hotelul Raven. — Eu am dormit pe sofa, în camera interioară de aici, James s-a culcat în patul tău, Perry
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi putut să fac și ce ar fi trebuit să fac, și probabil că același lucru se întâmpla și cu James, în timp ce colinda în sus și-n jos stâncile la care eu nu suportam nici măcar să mă uit. Și jalea pricinuită de dispariția lui Titus, gheara sfâșietoare a senzației că pierdusem din viața mea ceea ce ar fi putut deveni cea mai mare binecuvântare a ei, erau cu atât mai intense acum când nu mă mai puteam agăța de ideea mea obsesivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajungea să se întunece complet. {i auzeam glasul mătușii Estelle, nu pe cel al lui Lizzie, cântând „Trandafirii din Picardy“ și îmi aduceam aminte de radierea luminoasă a prezenței ei și de toată bucuria și suferința pe care mi le pricinuise cândva. Dumnezeule, cum cad răpuși cei tineri și frumoși, și cum numai sunt de văzut! Și mă gândeam la Hartley pe bicicleta ei, și la fața pură și deschisă pe care o avea atunci, atât de straniu asemănătoare și neasemănătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Tu ești un om al mării. Eu sunt un om al munților. — Marea e curată. Munții sunt înalți. Cred că încep să mă îmbăt. — Marea nu-i deloc curată. Știai că delfinii se sinucid uneori, sărind pe uscat, din cauza chinurilor pricinuite de paraziți? — Mai bine nu-mi spuneai. Delfinii sunt niște animale atât de drăguțe. Deci și ei își au demonii lor de care nu mai pot scăpa. Mă rog, dacă pleci, dă-mi de veste când te întorci. — Așa o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
existență rotitoare a vărului meu, din care nu puteam pricepe nimic? Îmi roiau în cap tot soiul de ipoteze nebunești. Să fi avut moartea lui vreo legătură cu Lizzie? Imposibil. Sau cu Titus? Să se fi lăsat invadat de remușcările pricinuite de moartea lui Titus, socotindu-se vinovat de înecarea băiatului? La acest punct, mintea mea o lua razna, confabulând: James îl cunoscuse într-adevăr pe Titus înainte, poate că el era persoana misterioasă care-l învățase pe Titus toate acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de franc și binevoitor, ca niciodată în trecut. Venise la mine, nu îndemnat de fireasca dorință de a ne împăca, ci pentru a se descotorosi de o ultimă preocupare iritantă. Sentimentul de îngrijorare sau de vinovăție pe care i-l pricinuia nefericitul său văr adumbrea condițiile desăvârșitei despărțiri de cele lumești, pe care o premeditase, probabil, de multă vreme încoace. Mă întrebam cum s-o fi petrecut asemenea rupere? O fi avut acea viziune a “întregii realități“ de care spusese el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu din cauza greșelii comise de tine, ci din pricina acuzațiilor care ți se aduc. Dispariția acuzațiilor imaginare a determinat-o pe Hartley să simtă, la început, gratitudine, afecțiune. Dar pe măsura ce vinovăția și vibranta intensitate explicită pe care aceasta o pricinuite în relațiile noastre au început să pălească, realitatea simțămintelor ei pentru mine, mult mai adânc îngropate, s-a ivit la suprafață. La urma urmei, îi venise foarte greu să mă părăsească și probabil că avusese motive stringente care o determinaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unde au fost atacați, torturând țăranii bănuiți de „legături” cu „bandiții lui Baltă”. Comuniștii, turbați de furie că „bandiții” se mișcă în voie, de o parte și alta a Munților Stânișoarei, dar mai ales în Munții Tarcăului până în Hășmașu Mare, pricinuindu-le pierderi... cerură de urgență, întăriri de la Centru. Partizanii reușeau să-i surprindă de fiecare dată.. Astfel, mânia și neputința autorităților comuniste, dădură în clocot. Ziarele nu mai conteneau cu știri mincinoase ca... „Bandele de tâlhari” ale lui Baltă schingiuiesc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mintea, ca o placă de patefon spartă, repeta mereu... „frații Arnăuțoiu au fost... Vreau s-o văd pe mama,,, vreau s-o văd...”. Vroia să-și mai vadă mama, sfânta lui mamă.. măcar o dată... „... câtă suferință.. câtă suferință i-am pricinuit..!”, repeta în alergare, cuvintele umblându-i prin creier, ca mărgelele într-o cutie de tablă. De jur împrejur întunericul era negru... tainic și plin de amenințări. Pădurea ăuia de trosnetele de arme automate.. grenadele trosneau în jur cu flăcări scurte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
numărului de angajați, al cheltuielilor, al afilierii ideologice a personalului. Astfel, el scoate În evidență problemele cu care se confruntă personalul diplomatic la sfârșitul deceniului patru și Începutul deceniului cinci, și care sunt legate mai ales de lipsa de pregătire (pricinuită de epurările din 1946 - ’47 și de angajările pe criterii de clasă). Alte scrisori sunt dări de seamă despre situația politică din țările respective (mai ales din SUA) sau despre activitățile grupurilor de români aflați În exil după instaurarea regimului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
de Polygonum persicaria, pe când acelea gazoase, când calul Înghite nu fasole, ci surata ei, lucerna, definesc vreo patru ciuperci, Între care Bovista nigrescens, folosite În popor pentru tratarea arsurilor și tăieturilor, dar care stau și la dispoziția calului pentru rosăturile pricinuite de harnașament. Trăgând la ham, Îl trece „sudoarea calului“, Ononis arvense, cu a cărei fiertură se spală rănile animalelor. Poate ar lua o gură din „lujerul sau măcrișul calului“, Rumex, dacă nu l’ar lăsa pentru vindecarea oamenilor de diaree
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o. O poreclă sau o insultă nu-i tot atît de gravă ca o tentativă de linșaj profesional și moral! Scrisorile confirmă tragica realitate din titlul Universitatea care ucide, dat de prozatoarea Magda Ursache primului dintre romanele sale. Pivotul biografiei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]