12,837 matches
-
e adevărat îmi spune ne radem peste tot, mergem la salon să ne epilăm complet, chiar și? insist eu stârnită, chiar și, mă întreb dacă a înțeles exact, dar nu insist; da, știu că japonezele nu se rad, când Fatime prietena ei s-a dus la spital să nască asistenta a felicitat-o că era deja rasă, japonezele nici măcar atunci nu o fac, de ce oare mă întreb cu glas tare, știi spune Rezvan și îmi confirmă mica mea ipoteză antropologică de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
celui care se gândește la felul în care este așezat pe veceu cel care se gândește la felul... Episodul care a declanșat această teribilă catastrofă a vieții mele a avut loc în urmă cu un an, în casa tokyotă a prietenei mele Reiko. Yoko era, și ea, de față. Sporovăind în sufragerie, am descoperit că, deși mă aflam de o bună bucată de timp în Japonia, nu mă bucurasem încă de un privilegiu pe care îl oferă colacul de veceu asupra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
confrunt cu perspectiva, oricât de îndepărtată ar fi fost ea, a demolării eșafodajului meu antropologic, mi-am limitat numărul subiecților la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate etnică). Au fost solicitați să se exprime în chestiune o prietenă româncă stabilită de multă vreme în Tokyo, un prieten francez îndrăgostit iremediabil de școlărițele asiatice, iubitul meu cu ochi migdalați (ceea ce, premonitoriu, îi atrăsese cu mult înainte de sejurul japonez apelativul de "domnul samurai") și sora mea cu breton scurt, sever-cleopatric
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trece dintr-o dată prin cap lui Codiță. Observă apoi că cineva este legat jos și fără a mai sta mult pe gânduri, a ieșit din ascunziș și tiptil s-a dus către locul cu pricina. A zărit-o pe Viorela prietena lui. S-a îndreptat către gura fetei pentru a înțelege despre ce este vorba, încercând să-i scoată din gură frunzele. -Măi, Mogâldeață, dacă nu, ești cuminte, vei păți ce-a pățit fetița, a vorbit cineva de lângă el. Codiță s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a întrebat puțin iritat: -Cum să merg? Nu vezi că n-am picioare? -Uite așa bine, te urci pe frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu o condiție; să nu uiți asta niciodată. -Îți jur, n-o să uit cât voi trăi. Vecino, prietenă dragă, te rog ceva ... -Bine, roagă-mă. Cât de orgolios te știu, mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu o condiție; să nu uiți asta niciodată. -Îți jur, n-o să uit cât voi trăi. Vecino, prietenă dragă, te rog ceva ... -Bine, roagă-mă. Cât de orgolios te știu, mă mir că îndrăznești. -Dar nu pentru mine. -Atunci pentru cine? -Pentru cântărețul întunericului, să-l cari și pe el să stea împreună cu noi. -Greierul nu este cârcotaș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Oare de unde vine mirosul acesta? a întrebat păianjenul. -Cum, nu știți? i-a întrebat furnica pe cei doi prieteni. -Nu! au strigat amândoi deodată. -De la albine, le-a răspuns furnica și repet: nu mai strigați așa. -Ne ierți, dragă prietenă, știi doar de ce urlăm. -Bine, bine! Hai să vedem cum e cu mirosul acesta de la albine. -Te rugăm și îți mulțumim scumpa noastră vecină, zise păianjenul. -Atunci când este cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Niciodată nu te-ai jucat cu o gărgăriță? Nu ai pus niciuna pe palma ta ca apoi să-i cânți: ,,-Gărgărițo, gărgărea, încotro e soarta mea?” -Nu am știut de jocul acesta. -Și atunci cum vrei să-ți găsești o prietenă? -Dar eu, încă nu m-am gândit la așa ceva. -Cum să nu te gândești la așa ceva? Vrei ca într-o zi să intre în ograda asta a ta așa de frumoasă tristețea? Cum să-mi intre tristețea? Așa tam-nesam, fără
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ograda asta a ta așa de frumoasă tristețea? Cum să-mi intre tristețea? Așa tam-nesam, fără să-i permit eu? -Da! Foarte simplu. Dar să lăsăm discuția asta pe altă dată ... Nu ai auzit de jocul acesta, nu vrei o prietenă cu care să-ți împarți gândurile, necazurile și bucuriile? Ce fel de bărbat ești ? -Gărgărițo, dacă-ți spun Buburuza te superi? -Defel. Poți să mă numești cum vrei. -Buburuza dragă, nu mă cunoști. -Bine atunci spune-mi totul despre tine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Ei, vezi bine că am dat peste tine la timp, altfel dădea Singurătatea și cine știe ce loc îți mai hărăzea și ție. Căiță a ascultat-o atent pe Buburuza și când aceasta a terminat, a zis cu mult regret: -Mărturisesc, dragă prietenă că, m-aș duce către Fata pustiului dar nu mă pot hotărî. -De ce, Căiță? -Dacă nu este decât o femeie bătrână? De atâția ani de când a dus-o Singurătatea pe acele meleaguri. -Văd că nu știi ce este esențial
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
singur nu pot pleca. -Dar nu vei pleca singur. -Atunci cu cine? -Cu prietenii tăi. -Care sunt aceia? -Cei care sunt în ograda ta și de care cu atâta dragoste ai grijă. Căiță s-a uitat îndelung la noua lui prietenă, Buburuza, și numai după o lungă meditare se întrebă mai mult pe el: -Să plec la drum cu Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu Căiță după ce a ascultat-o îndelung pe Buburuza. -Căiță, te rog frumos vreau să iau cu mine și pe Ciric, zise mieunând Zvârluga. -De unde știi că vei merge
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca acesta? -Buburuza, Ciric, Cârtițo este rândul vostru! Intrați cât puteți de adânc în gâtul lui și faceți ce știți voi mai bine. -Miroase atât de greu încât nu știu ce să fac, a zis cârtița uitându-se la Căiță. -Te rog, prietenă dragă, intră odată și hai să-i facem de petrecanie acestui rege al șerpilor atât de ticălos. -Bine, fac asta pentru tine, stăpâne, a zis Cârtița și cu mare greutate a intrat în corpul șarpelui pentru a-i slăbi din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât putea de tare din cauza loviturilor. -Stăpâne, se adresă Trotinel lui Căiță: M-am plictisit de atâta bătaie cât i-am dat namilei. -Și eu m-am plictisit de bătaie, prietenele au obosit gâdilându-l și namila nu moare. Va trebui să aplicăm o altă metodă. -Ce facem? Nu obținem cheia care ne interesează ... -Să mai încerc încă o dată; poate cedează, a fost de părere Stup. -De acord, încearcă, a zis
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fortăreață. S-o lăsăm așa pentru vietăți care nu vor avea unde să locuiască și se vor adăposti aici, a zis cu hotărâre în glas Căiță. -Trebuie să ne ascultăm regele nostru, a zis Cârtița. -Despre ce rege vorbești, dragă prietenă? întrebă Căiță. -Despre, Înălțimea Ta, a răspuns Cârtița. -Da, așa este, tu ești regele nostru, au zis cu toții în cor. -Fără Luminăția Ta, nu reușeam să scăpăm din acest tărâm blestemat. -Bine, fie cum doriți voi dar eu nu sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu arcul? Adela nu și-a vădit bucuria pe dată pentru că însemna un alt act de nesupunere și obrăznicie, dar s-a cunoscut pe fața ei, când a ridicat capul și i-a răspuns mamei: -Voi merge în zăvoi cu prietenele mele, Verona și Angela. -Grijă mare, fata mea, pentru că după fiecare tufă se poate ascunde un nespălat de barbar. După ce lucrurile cu Adela s-au lămurit, Ilina s-a întors în adăpostul familiei ei, văzându-și mai departe de treburile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lămurit, Ilina s-a întors în adăpostul familiei ei, văzându-și mai departe de treburile casei. După ce s-a despărțit de mama ei, Adela a ieșit în mijlocul hudiței și, după ce a încălecat, cu două degete în gură a fluierat după prietenele ei, a dat pinteni calului și a ieșit în fața adăposturilor unde s-au găsit toate odată. -Am sosit! a strigat Angela. -Sunt cu tine, prințeso, a strigat și Verona. Unde mergem? -În partea de răsărit, să învățăm a mânui arcul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că n-a fost ideea ei, subliniind supărată; Ce bine că voi aveți deja treisprezece ani! -Tu îți faci gânduri, fiica marelui șef? Cine te întreabă, ce faci? a comentat Verona. -Hai să mergem ... Vedeți voi, fetelor, de aceea sunt prietena voastră pentru că ideile bune ies din firele voastre de păr și se înșiră în urma noastră ca o dâră ...zise Adela ironic și încălecă căluțul ei alb, căruia i-a dat îndemn: -Hei, băiete! Verona și Angela au procedat la fel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai bine slobozim calul fetei, altfel cine știe ce mai scormonim. -Asta și vreau, voi scormoni răni vechi și le voi arde, ți-am mai spus ... și plesnește odată calul, că până la chindii vreau să pun toți servitorii la treabă. Adela și prietenele ei fugăreau caii de mâncau pământul nu alta, pentru a ajunge cât mai repede la adăposturile lor. Când au ajuns în apropiere Verona a observat și a strigat celor două: -Opriți caii că suntem întâmpinate cu frânghia de către Amar și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am întâlnit cu o fată care trecea pe partea de peste drum de biserică, sau ... -Când am trecut prin fața bisericii, eu nu am văzut nici o fată, a mărturisit Costică. -În momentul în care îmi făceam cruce, am văzut-o... -Foarte bine, prietene și ce-i cu asta? răspunde Costică. -Nimic important, bârfeam, a încheiat discuția Fănică. În duminica care a urmat, după slujbă preotul s-a grăbit i-a ajuns din urmă pe cei doi prieteni cu care a intrat în vorbă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se împrietenește cu un scop râvnit și răutăcios, să poată urmări cauzele îmbogățirii celuilalt. Prietenii se încheagă și atunci când ocazional sau nu, un bărbat dintr-o familie se îndrăgostește de soția prietenului sau una din soții se îndrăgostește de bărbatul prietenei sale, prietenii care conduc la multă neliniște în ambele căsătorii și-n final divorțuri. Mai sunt și prietenii pasagere care au loc între familii care nu-și găsesc rostul sau nu se pricep în a căuta o posibilitate de a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i achita vreun onorariu. Între timp Dostoievski Începuse să scrie romanul Crimă și pedeapsă, pentru care Își primise avansul de rigoare de la alt editor. Așa că (după cum consemnează Într‑o scrisoare din 17 iunie 1866, către Anna Korvin‑Krukovkaia, o scriitoare prietenă), ia o hotărîre surprinzătoare : „Vreau să fac un lucru nemaipomenit și excentric : să scriu În 4 luni 30 de coli de tipar, la două romane diferite, dintre care unul Îl voi scrie dimineața, iar pe celălalt seara, și să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura, în manifestările sale mici sau mari, se poate arăta prietena omului, dar și inamica sa. Secole de-a rândul a fost percepută ca un inamic. Totuși, cine vorbește de natură nu vorbește doar de peisaje și vegetație, ci în special de animale. Iar animalele? Din păcate există și în prezent
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
era vorba de o "autoconsolare speculativă", cum spune Hildesheimer, când în acea scrisoare către tatăl său nota: "Dat fiind că moartea, privită cu atenție, este adevăratul scop al vieții noastre, deja de câțiva ani sunt în bune raporturi cu această prietenă autentică și bună a omului, astfel că imaginea sa nu doar că nu are nimic înspăimântător pentru mine, dimpotrivă mă liniștește și mă consolează! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit șansa și ocazia dumneavoastră mă înțelegeți să recunosc în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din cei un miliard și jumătate de chinezi care locuiesc pământul, aș fi devenit probabil un adept al lui Confucius. Mi-am dat seama relativ târziu, în urma călătoriilor mele în China și a cursurilor ținute împreună cu colega mea chineză și prietenă Julia Ching la Tübingen, în anii '80, că distincția dintre Vest și Est, Orient și Occident este superficială. Pe lângă religiile profetice ce originează în Orientul Apropiat iudaismul, creștinismul și islamismul și a celor mistice de proveniență indiană, îndeosebi hinduismul și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]