95,170 matches
-
previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde se intră și se iese, după ce s-a consumat scurtul răgaz an care oamenii ăncearcă
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Minciună" an artă e doar deficitul de artă, doză ei de fals. "Știu prea bine, nota Gide, că tot ce alcătuiește originalitatea artistului vine mai presus; dar vai de acela care se gândește la personalitatea să când scrie; ea apare privirii, ăn suficientă măsură, dacă e sinceră...". E reconfortant faptul că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
aplicații practice, tata a hotărât brusc să treacă la stadiul superior. Și s-a precipitat: - acum repede, spune-le împreună, repede, auzi, hai, ce aștepți?! Deodată singură, pierdută, neînțelegând ce mi se cere, zbătându-mă fără ajutor, am aruncat o privire panicata pe ilustrația din abecedar spre pasărea tuturor nenorocirilor mele și am spus într-un suflu: Cioară. Chiar așa, Cioară în loc de Cuc. S-a lăsat o mare tăcere. Că la Judecata de Apoi a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
Andreea Deciu Dacă ai noroc, nu trebuie să te avânți prea departe pentru a te regăsi," scrie Iso Camartin, undeva pe la mijlocul volumului sau de eseuri Reflecții de la Sils-Maria. O privire de pe acoperișul Europei, o carte superbă, greu de tradus, din fericire meșteșugit adusă din condei de Magdalena Popescu-Marin, pentru Editură Humanitas. Citind eseurile lui Iso Camartin, ai sentimentul că aceste vorbe i se potrivesc, ăn primul rand, autorului ănsusi. Un
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
de a ne desprinde, prin forță simplei aspirații de a cuprinde lumea și văzduhul, aspirația care ne-a și adus acolo. Cu toate acestea, prea puține aflăm despre Sils-Maria din eseurile lui Iso Camartin, așa cum acoperișul nu ne atrage niciodată privirile, pentru că ele șanț deja plecate an depărtări, rătăcesc an jur, hipnotizate de distanță, incapabile să mai repereze punctul din care au pornit. La fel, Sils-Maria devine, ăn scrierile cuprinse an acest volum, spațiu simbolic de inițiere an călătorie, de descoperire
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
spion, ca să folosesc frumoasă tipologie implicită a autorului. Sau, daca este, asemenea lui Iso Camartin, cineva pentru care și depărtarea și acasă se văd mai bine de pe malul celălalt, dintr-un al treilea punct. Iso Camartin, Reflecții de la Sils-Maria. O privire de pe acoperișul Europei, traducere de Magdalena Popescu-Marin, Ed. Humanitas, 1999.
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
alături de mulțimea de balcanici, ruși, kurzi sau indieni și să avanseze cu lentoarea binecunoscută, în timp ce pe culoarul alăturat, rezervat pentru "European Union", francezii, englezii, spaniolii, germanii și ceilalți treceau că prin brânză! Mi-am dat seama în acea clipă, urmărind privirile derutate, frustrarea și începutul de resentiment detectabile în privirea cetățenilor din Ohio sau California, de forță politică a Uniunii Europene. Dacă un asemenea organism își permite să țină la respect superputerea necontestata a mapamondului, înseamnă că trebuie să aibă și
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
să avanseze cu lentoarea binecunoscută, în timp ce pe culoarul alăturat, rezervat pentru "European Union", francezii, englezii, spaniolii, germanii și ceilalți treceau că prin brânză! Mi-am dat seama în acea clipă, urmărind privirile derutate, frustrarea și începutul de resentiment detectabile în privirea cetățenilor din Ohio sau California, de forță politică a Uniunii Europene. Dacă un asemenea organism își permite să țină la respect superputerea necontestata a mapamondului, înseamnă că trebuie să aibă și argumente pentru așa ceva! Într-o asemenea lume pătrund, așadar
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
tip plin de surprize și de mistere! Și..., parcă despre ce vorbeam noi, în metrou, cu puțin timp înainte?! Au urmat: vizită la standul 520 al ACSR, autograful, pe care eu l-am dat lui Danny, pe cartea mea, sub privirile nedumerite ale scriitorului Eugen Caraghiaur, surprins de această vizită, tradiționalele fotografii, strângeri de mâini și discuțiile de curtoazie. În final, celebrul scriitor Danny Laferriâre, înainte să plece, îmi șoptește discret: „Dacă mâine, mai uit ecusonul acasă, mă mai ajuți?” I-
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
spun în românește: „La revedere, Bambino!” Contele meu Pelerin mă privește lung, vizibil emoționat: „Crezi că ne mai vedem?” „Nu știu, poate, vreodată!” îi răspund eu și îi întind cartea mea de vizită. Un mic diamant îi strălucește parcă în privire. O stea, a trecut prin viața mea! Și a fost ziua a 4-a!
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
aspectele lumii deprinse cu umbră. Iată confraternitatea poetului cu paianjenul: "Locuiesc ăntr-o viață mai mult noptateca/ colț la colț cu paianjenul care ma judeca/ care-și face mendrele pana an zori. Atunci/ obosit de galeriile visului de pălpăirile jocului/ din priviri/ de mărăiala nesomnului meu facem pace: Eu primul cedez. Apoi el... Ne ămpărtim orele/ rămase/ de o parte și de alta a poemului care trece/ dintr-o mana ăntr-alta!" (Ioan mă strigă). Sau sensibila-i raportare la o pisică: "Doamne
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor familiară, deci cu atat mai insidioasa: "Eram aidoma unei biserici amenințate cu demolarea/ - fapt care există și an realitate/ pe care al puteam pipai cu privirea zilnic/ an orașul meu prăfuit./ Clopotele ămi băteau turbate sub piele,/ an creier/ și nu puteam sa ma ăntreb pentru cine.(...) Când tocmai am ămplinit treizeci de ani/ aveam an spate o zestre frumușica de morti/ și ăntre patru pereți
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
acelui grotesc care fărâma realitatea, scornind fete ale neverosimilului strigător, numit de către francezi humour noir, ăntălnim expresive concrețiuni metaforice. Divorțul de lume al poetei e ratificat de monstruozitățile prin care ea ași asumă lumea an oglinzile concave ori convexe ale privirii sale sublimat-tendentioase. Distrugerea "frumosului" e o reflectare a distrugerii lumii, ultimul proces reflectând, la răn- du-i, distrugerea raporturilor acceptabile dintre eu și lume, care definesc solitudinea. Din izvorul idealului ultragiat se scurg purulentele concretului bolnav, putrefact: "Cu botul pe
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
timp, nu se lasă contaminați de civilizație, trăiesc, ăn esență, ca acum o mie de ani, ași trăiesc memoria la timpul prezent"... Descoperi, ăn ambele piese ale dipticului, acelasi scenarist (Gordan Mihic) și aceeași bunica plină de umor, cu o privire de laser care țintește direct an inima: Ljubica Adzovic, o fantastică actrița neprofesionista, care, după ce a cucerit Cannes-ul, la Vremea țiganilor, a avut tăria să refuze toate ofertele de colaborare an străinătate, spunând că nu filmează decât cu Kusturica
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
Angeli"), Olanda și Norvegia (într-o vizită profesională, ca om de televiziune și radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privințe, din proza să; frază curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbește deloc, textul și privirea calificată așteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind și notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, isi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul contact cu spațiul văzut va fi îmbogățita, îmbrăcată în ornamente stilistice
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
altul și nici nu poate fi, în vreun fel, repetat. În linii mari, el trimite fără echivoc, prin obiectele neutre și prin atmosfera, către un limbaj artistic imposibil de confundat. După toate elementele care pot fi inventariate dintr-o singură privire, el nu este nici unul de sculptor și nici unul de grafician. Lipsesc de aici materiile grele, substanțele amorfe și uneltele copleșitoare ale sculptorului, dar și formele fragile, compoziția complicată și întreaga tehnologie, cu aerul ei medieval, din universul celui de-al
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
percepției publice. Orice modalizare și relativizare și mai ales orice referire la viața cotidiană sînt respinse cu oroare din spațiul sacru. Desigur, cel mai mult supără conținutul, punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O reacție caracteristică - deplîngerea "modelelor", a "efigiilor" desacralizate -, pune într-un număr recent de ziar ("Cotidianul", 6. oct. 1999), un titlu
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
o alta teamă, aceea de a nu ucide din prea multa analiza sentimentul. Amintirile au două voci evocatoare, a adultului, autor și al metatextului despre care vorbeam și a copilului, care are o percepție mai "primitivă" asupra relațiilor cu ceilalți. Privirea adultului intra și ea în rol și urmărește "tabloul" momentelor prezentate, contribuind la dedublarea personalității celei care scrie. Adultă i se adresează copilului, îi atrage atenția asupra unor detalii scăpate îl și mustra uneori pentru că n-a înțeles, că n-
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
nenumărate sugestii despre relația sensibilă, delicată și protectoare creată de Ea (așa o numește pînă la sfîrșitul volumului) cu o artă mai degrabă dictată de instinct decît învățată de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
despre relația sensibilă, delicată și protectoare creată de Ea (așa o numește pînă la sfîrșitul volumului) cu o artă mai degrabă dictată de instinct decît învățată de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare. Pentru a nu deveni patetica scriitoarea apelează la arta, la acea latura livresca ce controlează emoția și conduce la generalizări
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
vădit, de a ei a amîndoi privindu-se ochi în ochi, în- tr-o concentrare care să-i izoleze de restul universului..." Nu cred să existe o imagine mai relevantă a caracterului special al unei relații reciproce mamă-copil decît aceasta a privirii. Jurnalul Ei, portretul fizic și moral, incursiunile în psihologia copilului nu au atîta forță cît identificarea motivului privirii. Un copil în vechiul București este o carte pe care o poți citi cu plăcere, dar și cu emoție dacă ai tăria
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
de restul universului..." Nu cred să existe o imagine mai relevantă a caracterului special al unei relații reciproce mamă-copil decît aceasta a privirii. Jurnalul Ei, portretul fizic și moral, incursiunile în psihologia copilului nu au atîta forță cît identificarea motivului privirii. Un copil în vechiul București este o carte pe care o poți citi cu plăcere, dar și cu emoție dacă ai tăria să-ți asumi fără jenă sau false pudori sentimentalismul.
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Elveția, cu sprijinul hotărîtor al artistului elvețian Bruno Landis, expoziția unui grup de șase artiști români: Stela Lie, care este selecționerul și, într-un fel, liderul grupului, Elenă Scutaru, Ruxandra Grigorescu, Marcel Brăileanu, Marian Dobre și Valeriu Pantelimon. La o privire superficială, cea dinții constatare sigură este aceea că între ei nu există, practic, nici o legătură. Sau există doar acele legături care se referă exclusiv la probleme foarte generale, cum ar fi faptul că toți sînt artiști români, că fac parte
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
unei simple confruntări abstracte. Universurile modulare și o imaginație sprijinită pe o anumită rigoare tehnică se intersectează cu o sensibilitate delicată și cu o percepție în permanență stare de vibrație. Marian Dobre este pictor pur și simplu. Unul cu o privire interiorizata și reculeasă care, mai înainte de a-i dezvălui ochiului existența unui obiect, a unui reper, îi semnalează conștiinței faptul că miracolul și iluzia joacă, asemenea flacărilor deasupra comorii, dincolo de înfățișarea frusta a materiei. Și tot pictură, atunci cînd nu
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
fierbinte a lumii, după cum litera, semnul, scrierea, decontextualizate, devin un fel de icoane, de imagini glaciale ce reverberează aceeași realitate. Dacă, finalmente, superficial se despart prin stil și prin materialitatea actului de elaborare, în substrat îi solidarizează natură sensibilității, stilistica privirii și imponderabilitatea actului de creație. P.S. Titlul textului meu din numărul 37 al României literare a aparut îmbogățit cu un adjectiv. Corect, el se va citi PAGINI DIN VREMEA ECLIPSEI. Atît!
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]