3,831 matches
-
așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament al privitorului. Opera de artă este o imagine al cărei centru este încărcat de energie vizuală ce emană către privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament al privitorului. Opera de artă este o imagine al cărei centru este încărcat de energie vizuală ce emană către privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament al privitorului. Opera de artă este o imagine al cărei centru este încărcat de energie vizuală ce emană către privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
al cărei centru este încărcat de energie vizuală ce emană către privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare ce conduce într-un peisaj invită privitorul să pătrundă el însuși. În sensul mai formal al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare ce conduce într-un peisaj invită privitorul să pătrundă el însuși. În sensul mai formal al compoziției, organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei cer să fie priviți într-o ordine ierarhică a lor. A neglija aceste condiții ale compoziției înseamnă a pierde mesajul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare ce conduce într-un peisaj invită privitorul să pătrundă el însuși. În sensul mai formal al compoziției, organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei cer să fie priviți într-o ordine ierarhică a lor. A neglija aceste condiții ale compoziției înseamnă a pierde mesajul operei. Vectorii mobili care se îndreaptă în direcție opusă, de la privitor către operă, sunt la fel de evidenți
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei cer să fie priviți într-o ordine ierarhică a lor. A neglija aceste condiții ale compoziției înseamnă a pierde mesajul operei. Vectorii mobili care se îndreaptă în direcție opusă, de la privitor către operă, sunt la fel de evidenți. Unii dintre ei există doar în virtutea necesităților optice. Anumite condiții trebuie să fie îndeplinite de operă pentru a fi accesibilă vizual. Deoarece lumina se deplasează numai prin linii drepte, un obiect precum o pictură nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sticlă paralele, astfel încât punctele sale exterioare să le atingă; tot el proclama: . Când regula este rostită în acești termeni, ea neagă însăși natura rotunjimii sculpturale. Totuși, este adevărat că multe sculpturi și-au recunoscut de-a lungul timpului dependența de privitor. Expunerea frontală a Paolinei Borghese de Canova (figura 20) se explică doar parțial prin necesitatea reprezentării în sine a figurii umane: ierarhia punctelor de vedere culminează cu simetria curbată a suprafeței frontale. Chiar și așa, atitudinea oarecum forțată a figurii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
20) se explică doar parțial prin necesitatea reprezentării în sine a figurii umane: ierarhia punctelor de vedere culminează cu simetria curbată a suprafeței frontale. Chiar și așa, atitudinea oarecum forțată a figurii este pe deplin justificată doar prin raportarea la privitor, pentru care figura este prezentată printr-o imagine unică, sinoptică. În astfel de exemple, compoziția operei nu poate fi pe deplin înțeleasă dacă nu se ia în considerare prezența privitorului. Totuși, în capitolul următor voi argumenta că această dependență de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a figurii este pe deplin justificată doar prin raportarea la privitor, pentru care figura este prezentată printr-o imagine unică, sinoptică. În astfel de exemple, compoziția operei nu poate fi pe deplin înțeleasă dacă nu se ia în considerare prezența privitorului. Totuși, în capitolul următor voi argumenta că această dependență de privitor nu îl constituie pe acesta drept parte a compoziției. Persoana presupusă a se uita la Paolina nu face parte din portretul ei, ci conferă portretului un factor de pasivitate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru care figura este prezentată printr-o imagine unică, sinoptică. În astfel de exemple, compoziția operei nu poate fi pe deplin înțeleasă dacă nu se ia în considerare prezența privitorului. Totuși, în capitolul următor voi argumenta că această dependență de privitor nu îl constituie pe acesta drept parte a compoziției. Persoana presupusă a se uita la Paolina nu face parte din portretul ei, ci conferă portretului un factor de pasivitate. Chiar și așa, ar trebui menționate aici exemple în care spațiul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arate echilibrat și complet prin el însuși și, în același timp, capabil de la sine să fie integrat în întregul mai mare care îl include pe beneficiar, corpul său și membrele sale. Nici un astfel de rol specific nu există însă pentru privitorul unui tablou, deși există nevoia generală a mediului de a fi privit. Arhitectura oferă exemple similare scaunului și foarfecii. Nici un portal, nici un pod și nici un scuar nu sunt complete fără utilizatorii acestora. Este totuși adevărat că formele arhitecturale sunt mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
astfel de funcție. David al lui Michelangelo, luat de pe postamentul său și mutat în rotonda unui muzeu, nu-i mai cheamă pe cetățenii Florenței să reziste tiraniei, nemaiconștientizând chemarea pe care i-o adresează aceștia. Mă voi întoarce la influența privitorului asupra compoziției percepute a operelor de artă. Exemplul reliefului lui Sekine (frontispiciul) demonstra că, atunci când centrul principal al unei opere este plasat la nivelul ochiului privitorului, rolul său este mult mai probabil să fie corect înțeles. În același timp, condițiile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tiraniei, nemaiconștientizând chemarea pe care i-o adresează aceștia. Mă voi întoarce la influența privitorului asupra compoziției percepute a operelor de artă. Exemplul reliefului lui Sekine (frontispiciul) demonstra că, atunci când centrul principal al unei opere este plasat la nivelul ochiului privitorului, rolul său este mult mai probabil să fie corect înțeles. În același timp, condițiile optice date nu îl constrâng de la sine pe privitor să conlucreze cu opera. Acesta poate rezista cererilor structurii ei formale și hotărî în mod pervers, de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
reliefului lui Sekine (frontispiciul) demonstra că, atunci când centrul principal al unei opere este plasat la nivelul ochiului privitorului, rolul său este mult mai probabil să fie corect înțeles. În același timp, condițiile optice date nu îl constrâng de la sine pe privitor să conlucreze cu opera. Acesta poate rezista cererilor structurii ei formale și hotărî în mod pervers, de exemplu, în cazul reliefului lui Sekine, să-și concentreze privirea asupra pietrei care atârnă suspendată de la mijloc. O ființă mes chină situată în fața
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
rezista cererilor structurii ei formale și hotărî în mod pervers, de exemplu, în cazul reliefului lui Sekine, să-și concentreze privirea asupra pietrei care atârnă suspendată de la mijloc. O ființă mes chină situată în fața reliefului ar putea proceda astfel. Din moment ce privitorul, ca punct central dinamic, conferă un plus de greutate și importanță oricărui loc asupra căruia își concentrează atenția, el poate încerca să facă din piatră centrul primar și să o vadă ca dirijată din poziția excentrică spre centrul mai puternic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a compoziției poate fi greșit interpretată ca fiind cea principală. De exemplu, am mai observat că atât timp cât un obiect vizual este văzut ca dependent de atracția centrului primar, greutatea sa va crește odată cu creșterea distanței față de acel centru. Dacă, dimpotrivă, privitorul își fixează atenția pe respectivul obiect vizual, acesta va arăta tot mai independent de atracția centrului exterior și posedat doar de propria-i greutate, inerentă atunci când se mișcă prin fața lui. Deși ochii privitorului sunt absolut liberi pentru a cerceta opera
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
creșterea distanței față de acel centru. Dacă, dimpotrivă, privitorul își fixează atenția pe respectivul obiect vizual, acesta va arăta tot mai independent de atracția centrului exterior și posedat doar de propria-i greutate, inerentă atunci când se mișcă prin fața lui. Deși ochii privitorului sunt absolut liberi pentru a cerceta opera de artă într-o modalitate care confirmă sau se abate de la firescul ei, structura intrinsecă a compoziției, mecanismul propriu vederii nu operează în întregime fără restricții. Explorarea pe orizontală are loc oarecum mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
firescul ei, structura intrinsecă a compoziției, mecanismul propriu vederii nu operează în întregime fără restricții. Explorarea pe orizontală are loc oarecum mai prompt decât cea pe verticală. Există de asemenea tendința, nelegată în general de mișcările efective ale ochiului, ca privitorii să perceapă picturile ca fiind organizate de la stânga la dreapta, astfel încât colțul din stânga jos să pară a fi punctul de plecare al compoziției. Această ultimă abordare impusă de privitor picturii se referă evident la perceperea asimetrică a câmpului vizual, datorită
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
asemenea tendința, nelegată în general de mișcările efective ale ochiului, ca privitorii să perceapă picturile ca fiind organizate de la stânga la dreapta, astfel încât colțul din stânga jos să pară a fi punctul de plecare al compoziției. Această ultimă abordare impusă de privitor picturii se referă evident la perceperea asimetrică a câmpului vizual, datorită căreia partea stângă în raport cu cea dreaptă par de pondere inegală. Partea stângă este înzestrată cu o greutate specială și are funcția unui centru puternic cu care privitorul tinde să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
impusă de privitor picturii se referă evident la perceperea asimetrică a câmpului vizual, datorită căreia partea stângă în raport cu cea dreaptă par de pondere inegală. Partea stângă este înzestrată cu o greutate specială și are funcția unui centru puternic cu care privitorul tinde să se identifice. Ea îi asigură o poziție din care supraveghează restul compoziției, deși se află față în față cu mijlocul pânzei. Partea stângă constituie totodată un pivot, în care ponderea este tolerată mai lesne - tot astfel după cum ponderea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca partea stângă a câmpului vizual să fie favorizată, să fie percepută ca fiind mai grea, mai importantă, mai „centrală” în anumite privințe. Privind în adâncime Când opera de artă subsumează a treia dimensiune spațială, fie fizic, fie doar perceptiv, privitorul este supus unor influențe care trebuie menționate aici. Pentru a sugera adâncimea unui peisaj, de exemplu, pictura trebuie să depășească caracterul plat al pânzei. Dacă totuși efectul de adâncime al picturilor poate fi convingător, faptul se datorează în parte dinamismului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aceeași direcție pentru a străbate astfel dimensiunea adâncimii. Privirea conferă compoziției picturale o axă suplimentară, care întărește orice vector orientat înspre adâncime, oferit chiar de compoziție, de exemplu, de perspectiva centrală. Ceea ce înseamnă că doar uitându-se la o pictură privitorul înzestrează structura operei cu o adâncime mai mare decât are de fapt aceasta. Deși această penetrare vizuală susține efectul adâncimii picturii în general, direcția ortogonală, specifică privirii contemplatorului, nu are nevoie să se pună de acord cu organizarea spațială a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
această penetrare vizuală susține efectul adâncimii picturii în general, direcția ortogonală, specifică privirii contemplatorului, nu are nevoie să se pună de acord cu organizarea spațială a operei de artă. Când principala axă a unei picturi coincide cu direcția vizuală a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațială a operei de artă. Când principala axă a unei picturi coincide cu direcția vizuală a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându-l pe privitor în pre lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]