29,442 matches
-
afară acestor trăsături, nimic care să amintească de încântătoarea ființă pe care toți o iubeau și o respectau că viitoarea regina a insulei Bora Bora. În cele din urmă, căpitanul Mararei se întoarse către Ihona, cea mai mare dintre fetele proaspăt eliberate, si întreba acru: —Despre ce naiba vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Glasul Sandei îl făcu să tresară: M-am întors. Sunteți bine? Luana îi răspunse victorioasă: Foarte bine. Mă duc să plătesc. Parcă se făcu liniște dintr-o dată. Inamicul dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzuse și habar n-avea. Decanul a fost destituit pentru că aderase la comunism. Profesorii "cutărică" și "cutărică" la fel. Toți negau, cu vehemență. Jurau, făcându-și cruce, uitând că se lepădaseră de Dumnezeu întru slava ceaușistă. Unii artiști ai erei proaspăt căzute în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte și mult stimatei tovarășe, ori filmele de îndoctrinare în care jucaseră cu pasiune și elan muncitoresc. Se declarau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Noia născu, într-o zi de noiembrie, o minune de copil, o frumusețe gingașă cu pielea albă și ochii negri ca ai mamei. Sanda dădu fuga la Iași s-o felicite și să-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina ochilor mei, doamnă Noia. N-am să renunț la tine, indiferent cu câți bărbați te vei mărita până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
repezi într-un moment când încercase să se plângă de anumite probleme. Cordel coborî din biroul directorului cu pumnii strânși. Îl găsi pe contabilul-șef lângă calculatorul Luanei. Se rățoi la el: Ce căutați aici? Bărbatul o privi uimit. Tânăr, proaspăt ieșit de pe băncile facultății, el nu știu cum să ia interpelarea brutală a femeii. Am venit la doamna să mă ajute cu un document. Domnule Popescu, aici nu e punct de prim-ajutor. Nu intră fiecare cum îi place. Dacă doriți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le-a aruncat cât mai departe, sătulă de atâtea cuvinte ce nu-i spuneau nimic. Părea foarte simplu, atât de la îndemână dar care era răspunsul pe care-l întrevedea, preț de o secundă, apoi îl scăpa, ca pe un pește proaspăt scos din apă? Se cocoță în pat și își încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doar atâta putere cât să ajungă Împleticindu-se În dormitor și să se prăbușească În pat fără să se mai spele, iar acum se simțea Înecată În sudoare rece, ca și cum ar fi fost acoperită de un strat subțire de vopsea proaspătă. Pe când se Îmbrăca, a sunat iarăși telefonul. Ciudat, i s-a părut primejdios, cu toate că acum era pe de-a-ntregul trează și cu capul limpede. A luat receptorul cu grijă și l-a dus la ureche fără să spună nimic. Abia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva. Zgomotul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva mai mare decât el. Purta un tricou proaspăt spălat cu desenul unui glob portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum să ajungi, i-a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă a farurilor mătura norișori de insecte. Karl i-a pus o mână pe ceafă, iar lui i s-a părut lată și foarte rece. Aerul proaspăt al nopții răbufnea prin ferestrele des chise, iar Adam și-a dat seama că plânge. 7 — Doamne, da’ știu că nu mănânci ca un indonezian, a exclamat Margaret când l-a văzut cum Înfuleca al doilea sendviș cu șuncă. În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deși habar n-avea ce ar fi putut să fie acea schimbare. Avusese o senzație de puritate și de Încredere În viitor pe care credea că o uitase. Ieșise În curte să bea o cafea neagră și tare, iar aerul proaspăt al zorilor o Înfiorase. Se Îmbrăcase Îngrijit, cu o fustă, acum Îi părea rău, și cu o bluză cumva potrivită la cu loare. Se uitase În oglindă și o clipă Îi trecuse prin minte să se machieze, dar rujul găsit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba. S-a dus să vadă casa unde locuise, pe o stradă Îngustă plină de imobile Înalte și albe, unde soarele nu prea pătrundea. A găsit adresa și a stat pe trotuar o vreme, Întrebându-se ce caută acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu alb vizibile pe oriunde s ar fi uitat, În rânduri ordonate pe peluză, suspendate Între coloane, așternute pe mese, de parcă Își revendicau proprietatea Întregii clădiri. Roșul steagului era profund și mânios, ca sângele proaspăt vărsat. Fusese mâhnită că pierduse ceremoniile oficiale care marcaseră recunoașterea acestei noi republici de către lumea occidentală, era necăjită la gândul că fusese la Paris, suspinând după o iubire pierdută care nici măcar nu apucase bine să se Înfiripe, Într-adevăr, ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încât nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai proaspete. Carmina se ridică în picioare. Citește, o îndemnă Nina, hai, hai, citește. Nu se poate, nu se poate chiar așa, pentru voi, lumea asta nu-i decât o caricatură. Lacrimile i se prelungeau pe obrajii supți. Ce fel de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară dar eu n-am chef să-mi râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le avea și-și zgândărea interesul pentru ceva anume, căuta în gol. Simțea în stomac presiune, sfârșeală... Pe la soții Alexe trecea tot mai rar. Între timp fusese înlocuită. Pe colțul din stânga canapelei, găsi într-una din zile o fată, Marga, proaspătă absolventă a facultății de filologie, repartizată acolo în orașul lor. Era lenoasă ca o pisică, avea o carne foarte albă, pufoasă, abundentă, vorbea puțin și rar, graseia, de cele mai multe ori se înflăcăra și se emoționa, fața toată i se înroșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neclintită, așa plină de praf cum se afla încât aveai impresia că intrase, se înglobase în țesătura lemnului. Servește, drăguță, o îmbie gazda cu voce groasă și se instală pe un scaun apropiat, își aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i! Căută în buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-o aștepta să se clintească din loc și ea care nu reușea să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu mai stăruia în celule decât iritarea proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca pe o impolitețe, ca pe o demonstrație fățișă de respingere a acelei lumi, a lumii ei. Prima oară în prezența Sidoniei, fusese potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în ele amprenta vinovăției. Era vinovată pentru un moment de absență. Dimitrie a plecat afară cu Ela să-i spargă alunele. S-a reîntors după puțin timp. Își schimbase cămașa și se spălase, chiar și părul era puțin umed, pieptănat proaspăt. Era un om energic, de o seriozitate care te atrăgea, vorbea cumpătat. Era o mare diferență între sporovăiala plăcută a Fanei, încărcată de fantezie, cu vorbe ce se înlănțuiau în asociații de efect și comunicarea seacă a lui Dimitrie, exprimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]