5,828 matches
-
întregime a Cărții lui Daniel, două luni și jumătate după purificarea templului” (februarie 163). În încercarea de a stabili limitele temporale ale eshatonului, scriitorii creștini invocă toate aceste cifre. Ei împart săptămâna eshatologică în două perioade, prima fiind atribuită predicii profeților, a doua, domniei lui Anticrist. Cartea lui Daniel este cea mai importantă sursă scripturistică pentru constituirea corpusului anticristologic; ea oferă autorilor creștini din primele secole numeroase teme, episoade și expresii semnificative în legătură cu sfârșitul lumii sau parusia. Este de ajuns o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și condamnat, Isus dezvăluie câtorva discipoli - Petru, Iacob, Ioan și Andrei - principalele „semne” premergătoare parusiei. Este semnificativ faptul că scena se petrece pe Muntele Măslinilor. Aflăm de la Flavius Iosephus (AI, XX, 169‑172, și BI, II, 261‑263) că un profet egiptean, alături de numeroșii săi acoliți, inițiase chiar de pe acest munte o tentativă de cucerire a Ierusalimului, între anii 50 și 60 î.Cr. Acțiunea a eșuat în mod dureros pentru inițiatorii săi. Multe din scenele apocaliptice ale scrierilor ulterioare vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământ, ce pretenții ar fi avut creștinii obișnuiți? Această afirmație, preluată mai târziu de subordinaționiști, avea să primească interpretări alegorice din partea „ortodocșilor”. „Mica Apocalipsă” conține mai multe motive care se regăsesc în „mitul standard” al Anticristului: 1) înșelăciunea; apariția falșilor profeți și a falșilor mesia (v. 22) - Isus atrage atenția asupra faptului că adevărata parusie va fi precedată de pseudoparusii: „Că mulți vor veni în numele Meu zicând: «Eu sunt!» și pe mulți îi vor amăgi” (vv. 5‑6); 2) războaie sângeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ar putea fi „Romanul” pur și simplu, nume generic pentru „Imperiul Roman”. Indiferent însă de identitatea personajului în cauză, reținem aici faptul că în „mica Apocalipsă” a lui Marcu, Anticrist nu‑și face încă simțită prezența. Textul vorbește de falșii profeți și de falșii mesia, rolul lor fiind doar acela de a‑i înșela pe creștini. Ei nu se opun în mod direct lui Cristos și nu sunt omorâți de El. Cu toate acestea, distingem în text prezența a nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din 1887, de a demonstra că Seneca ar fi „cel care îl oprește” pe Anticrist, identificat în persoana lui Nero. Al doilea tip de interpretare recurge la tradițiile mitologice sau la soluțiile metafizice. Gunkel, spre pildă, identifică ® 6∀ϑΞΠΤ< cu profetul Ilie, în timp ce ϑ∈ 6∀ϑΞΠ≅< ar reprezenta planul de mântuire al lui Dumnezeu. Frame merge până la a confunda personajul care oprește parusia cu diavolul însuși, iar Trilling propune dubletul: Dumnezeu/răbdarea lui Dumnezeu. Numărul impresionant de soluții propuse pentru elucidarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucru construind un scenariu coerent în a cărui tramă sunt prinse câteva personaje simbolice, care nu au un referent precis: „omul fără de lege”, „fiul pierzării”, „cel nelegiuit/impios” și mai ales 6∀ϑΞΠΤ<‑ul. Spre deosebire de textul de la Marcu, 13, unde profeții mincinoși sunt prezentați ca dușmani ai creștinilor, textul epistolei în discuție înfățișează creatura malefică lucrând în mod direct împotriva lui Dumnezeu. Parusia nu se petrece pe neașteptate, așa cum era prezentată în prima epistolă, ci respectând anumite etape. Venirea „celui nelegiuit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunoscută destinatarilor săi. Cu toate acestea, el nu vorbește despre un personaj singular, bine definit, ci despre „mai mulți anticriști”, proveniți din sânul comunității. Aceștia se caracterizează, în primul rând, prin discursurile lor mincinoase, înscriindu‑se astfel pe linia falșilor profeți. Termenul „Anticrist” apare pentru prima dată, și acest lucru trebuie accentuat, pe fondul unor controverse cristologice. Schismaticii, stigmatizați ca atare de Ioan, nu recunoșteau: 1) caracterul mesianic al lui Isus; 2) întruparea; 3) calitatea lui Cristos de Fiu al Tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Folosit la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline. La plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de textele mesianice analizate până aici, epistolele ioanice nu sunt caracterizate de o atmosferă de angoasă eshatologică, ci vădesc o vie preocupare de ordin dogmatic. Autorul admite că proliferarea anticriștilor constituie un semn neîndoielnic al „ceasului de pe urmă”. El
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
consecință, tabloul care va fi descris va cuprinde trei părți: vedenia Fiului Omului (1,9‑20); cele ce se petrec acum (în sânul Bisericilor din Asia Mică: cap. 2-4); și cele ce se vor petrece după acestea (tainele cerești dezvăluite profetului în cap. 4,1-22,5). Apocalipsa propriu‑zisă se află în ultima dintre cele trei părți. Pornind de la primul verset al capitolului 5: „Am văzut apoi în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinlăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
martori este un îndemn la pocăință înaintea sfârșitului lumii (sunt înveșmântați în sac). Ei au anumite calități supranaturale: în primul rând, așa cum am văzut, „foc iese din gura lor și mistuiește” pe dușmanii lor. Această imagine este specifică, în general, profeților Vechiului Testament. Cuvintele lor, discursurile lor au „firea focului” deoarece vin direct de la Dumnezeu; sunt cuvinte‑epifanii. În al doilea rând, ei „au putere să închidă cerul” așa încât „ploaia să nu plouă în zilele prorocirii lor” (11,6). Această însușire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cuvintele lor, discursurile lor au „firea focului” deoarece vin direct de la Dumnezeu; sunt cuvinte‑epifanii. În al doilea rând, ei „au putere să închidă cerul” așa încât „ploaia să nu plouă în zilele prorocirii lor” (11,6). Această însușire este asociată profetului Ilie, care se bucura de o mare popularitate în primul secol după Cristos. Cartea a treia a Regilor (cap. 17) relatează episodul în care Achaab, regele Israelului, primește o lecție severă din partea profetului care, vreme îndelungată, nu lasă să se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor” (11,6). Această însușire este asociată profetului Ilie, care se bucura de o mare popularitate în primul secol după Cristos. Cartea a treia a Regilor (cap. 17) relatează episodul în care Achaab, regele Israelului, primește o lecție severă din partea profetului care, vreme îndelungată, nu lasă să se pogoare apă din cer peste regatul Iudeii. În al treilea rând, martorii „putere au peste ape ca să le schimbe în sânge și să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bine cunoscute: cea a lui Ilie și cea a lui Moise. Cele două modele se îmbină, se contopesc practic unul în celălalt; martorii nu sunt unul Ilie, iar altul Moise, ci o sinteză între faimoșii predecesori. La încheierea misiunii lor, profeții vor fi uciși de „fiara ieșită din pământ”. Și aici autorul vorbește, fără nici o precizare prealabilă, despre fiara ieșită din pământ, ceea ce arată că destinatarii erau familiarizați cu Cartea lui Daniel (7,3). Trupurile neînsuflețite ale martirilor „vor zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i morți, dar bucuria lor se va transforma curând în groază, căci după trei zile și jumătate un duh de viață se va întoarce în trupurile celor morți. Apoi un glas puternic se va auzi din cer, iar cei doi profeți vor fi ridicați cu trupurile pe norii cerului. În acel moment, un cutremur va distruge „a zecea parte din cetate” și vor fi omorâți șapte mii de oameni. Cei care vor supraviețui se vor întoarce la credință și‑l vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitolele următoare o altă serie de motive la fel de importante. Vom începe cu cel al confruntării dintre oștirile îngerești și cele ale diavolului (cap. 16), motiv devenit celebru sub numele de „lupta de la Armaghedon”. Văzându‑se alungați, balaurul, fiara marină și profetul mincinos dau semnalul luptei în tot pământul. Ioan vede ieșind din gura lor „trei duhuri necurate, ca niște broaște; fiindcă ele sunt duhuri diavolești” (16,13‑14), care adună „împărații lumii întregi” (16,14) pentru confruntarea decisivă a „zilei celei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în capitolul 19,19‑21, după episodul, deosebit de important pentru lucrarea noastră, al judecării și condamnării „desfrânatei celei mari”, cetatea Babilonului (cap. 17-18). Oștirea îngerilor condusă de Cuvântul lui Dumnezeu spulberă oștirea celor trei personaje malefice. Fiara din mare și profetul mincinos sunt prinși și aruncați de vii în „iezerul de foc și de pucioasă” (19,20). Un înger, ținând în mâinile sale cheia adâncului și un lanț, coboară din cer și îl prinde pe Satan, fără ca acesta să opună vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
corelează imaginea „înșelătorului” din capitolul 16 cu tema principală din capitolele anterioare. Credem totuși că tipul de lectură intertextual oferă o mai adâncă înțelegere a fragmentului nostru. Capitolele 11-13 formează un scurt manual de identificare și de neutralizare a falșilor profeți. „Profeții” reprezintă modelul absolut al viețuirii în Cristos. Exemplul lor trebuie urmat de toți, chiar și de episcopi și diaconi (cap. 15). Asemenea predecesorilor lor din Vechiul Testament, profeții creștini vor primi din partea comunității, după cum precizează de fiecare dată textul, „toată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
11-13 formează un scurt manual de identificare și de neutralizare a falșilor profeți. „Profeții” reprezintă modelul absolut al viețuirii în Cristos. Exemplul lor trebuie urmat de toți, chiar și de episcopi și diaconi (cap. 15). Asemenea predecesorilor lor din Vechiul Testament, profeții creștini vor primi din partea comunității, după cum precizează de fiecare dată textul, „toată pârga produselor teascului, a ariei, a boilor și oilor” (13, 3). Didahia prezintă două tipuri de profeți: itineranți și sedentari. Cei dintâi au misiunea de a transmite nealterată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de episcopi și diaconi (cap. 15). Asemenea predecesorilor lor din Vechiul Testament, profeții creștini vor primi din partea comunității, după cum precizează de fiecare dată textul, „toată pârga produselor teascului, a ariei, a boilor și oilor” (13, 3). Didahia prezintă două tipuri de profeți: itineranți și sedentari. Cei dintâi au misiunea de a transmite nealterată învățătura lui Cristos (6ΖΔΛ(:∀), ceilalți transmit învățăturile referitoare la cult și se preocupă de menținerea lui (8γ4ϑ≅ΛΔ(∴∀). „Slujirea” celor dintâi se caracterizează prin discontinuitate temporală și continuitate spațială
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceilalți transmit învățăturile referitoare la cult și se preocupă de menținerea lui (8γ4ϑ≅ΛΔ(∴∀). „Slujirea” celor dintâi se caracterizează prin discontinuitate temporală și continuitate spațială, în timp ce „slujirea” celorlalți presupune, dimpotrivă, continuitate temporală - impusă de cult - și discontinuitate spațială (insularitate). Rolul profeților itineranți este esențial pentru că, pe de o parte, lor li se datorează un mare număr de convertiri, iar, pe de altă parte, asigură legătura permanentă între comunitățile creștine dintr‑o anumită regiune. O dată cu fenomenul instituționalizării, mai precis cu crearea structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fenomenul instituționalizării, mai precis cu crearea structurilor cultural‑administrative cvasiautonome sub autoritatea episcopilor, se produce o „paralizie”. Profeția de tip itinerant trebuie să respecte anumite reguli. Nu oricine vine din alt loc și predică Evanghelia este în mod obligatoriu un profet. Didahia oferă câteva criterii de identificare a impostorilor (11,3‑6). 3Cu privire la apostoli și profeți, potrivit dogmei Evangheliei, să faceți așa: 4orice apostol, care vine la voi, să fie primit ca Domnul; 5dar să nu rămână decât o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Profeția de tip itinerant trebuie să respecte anumite reguli. Nu oricine vine din alt loc și predică Evanghelia este în mod obligatoriu un profet. Didahia oferă câteva criterii de identificare a impostorilor (11,3‑6). 3Cu privire la apostoli și profeți, potrivit dogmei Evangheliei, să faceți așa: 4orice apostol, care vine la voi, să fie primit ca Domnul; 5dar să nu rămână decât o zi; iar dacă e nevoie, și a doua zi; dar dacă rămâne trei zile, este profet fals
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și profeți, potrivit dogmei Evangheliei, să faceți așa: 4orice apostol, care vine la voi, să fie primit ca Domnul; 5dar să nu rămână decât o zi; iar dacă e nevoie, și a doua zi; dar dacă rămâne trei zile, este profet fals. 6Apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găsește alt sălaș; dar dacă va cere bani, este profet fals. Iată două teste simple, dar eficiente: durata scurtă a misiunii și neimpunerea plății în schimbul învățăturii primite. Aceste reguli
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu rămână decât o zi; iar dacă e nevoie, și a doua zi; dar dacă rămâne trei zile, este profet fals. 6Apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găsește alt sălaș; dar dacă va cere bani, este profet fals. Iată două teste simple, dar eficiente: durata scurtă a misiunii și neimpunerea plății în schimbul învățăturii primite. Aceste reguli se aplică exclusiv itineranților. Mai departe, autorul Didahiei propune însă o metodă mai ingenioasă și totodată mai generală de identificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]