1,932 matches
-
fără Îndoială scutiți de serviciul militar, dar nu și-au folosit timpul și funcția ca să stigmatizeze abuzurile sociale sau morale și ca să le ceară pacea militariștilor romani, ori ca să pună În practică ceea ce alcătuiește În vreun fel obiectul marii tradiții profetice iudaice (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 4, 62, 5). La Roma aceasta era datoria filozofilor, a poeților satirici și a discursurilor pe care tribunii plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de o castă sacerdotală Închisă ori de un rege divinizat. La Roma, colegiile sacerdotale centrale se limitează la dreptul sacru, la legile-cadru, cum este aceea din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inserează acel tip nou de oameni religioși, creștinii, care, Înfățișați de Lucian drept dușmani ai lui Alexandru, reprezintă de acum o componentă esențială a tabloului și concurează cu structurile tradiționale ale diferitelor politeisme contemporane tocmai pe terenul fenomenului divinatoriu și profetic. Un ultim, dar esențial element al cadrului este instituirea, paralelă cu practica oraculară, dar distinctă de ea, a unui ciclu ritual ezoteric ce cuprinde trei zile articulate clar după modelul de la Eleusis, cu evocarea cultuală a unui șir de nunți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așadar, ca o „soluție” densă În care este „aruncată” Într-un amalgam Încurcat Întreaga serie de componente ale atmosferei religioase a timpului: divinație, În forma instituționalizată a oracolului cu sediu stabil și cu personal specializat, alături de dimensiunea „naturală” a inspirației profetice directe; tipologia „omului divin”, ce are această calitate prin ascendența genealogică și totodată prin Încărcătura taumaturgică și carismatică, fără să fie lipsit de interese speculative și etice, după modelul pitagoreic; finalități practice și, În același timp, teologice ale fenomenului divinatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastriană anumiți „Hochgötter”, mari divinități oarecum concurente cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", „Domnul Înțelept” al zoroastrismului, absorbite de noua religie Într-o fază a dezvoltării sale caracterizată tocmai de un efort sintetizator, realizat de preoții zoroastrieni după perioada fondării profetice. S-a crezut din acest motiv că se poate reconstitui existența unor culte antice dominate de zeități precum Mithraxe "Mithra" (Mitraxe "Mitra" În India) și Vayuxe "Vayu" (V³yuxe "Va>yu" În India), care și-ar fi asumat, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și reconstruită În linii mari, dacă se admite că populațiile vorbitoare de limbi iraniene, prezente deja din a doua jumătate a celui de-al doilea mileniu pe marele platou iranian și În regiunile mai orientale, au cunoscut o mare personalitate profetică - termenul de profet Îi poate fi atribuit legitim lui Zoroastruxe "Zoroastru" În sensul indicat de W.B. Henning (1951, p. 35), În ciuda unor rețineri actuale (Herrenschmidt, 1987) - care a proclamat, În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însărcinate și vor deveni mamele celor trei saoșyant care vor veni la sfârșitul celui de-al zecelea, al unsprezecelea și al doisprezecelea mileniu (cf. supra și Boyce, 1975a, pp. 285 sqq.; Messina, 1933, pp. 45 sqq.). Astfel, se configurează „istoria profetică” a Iranului zoroastrian: după primii 6 000 de ani, timp În care creația trece de la m¶n½g la g¶tșg, atacul lui Ahrimanxe "Ahriman" determină Începerea perioadei agitate și dramatice a luptei dintre Bine și Rău, care se dezvoltă odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din cauza incertitudinii În privința datării vieții lui Zoroastruxe "Zoroastru", care, În orice caz, trebuie să fi trăit cu cel puțin o generație Înainte de Cirus, reconstrucția primei perioade a noii religii este foarte ipotetică. Ceea ce se poate afirma legitim este că perioada profetică determină un „amestec religios”, reflectat În Avesta târzie, la formarea căruia au existat doi factori iraniano-occidentali hotărâtori: clerul med al magilor și curtea persană a ahemenizilor cu orientările sale ideologice și politico-religioase. În prima perioadă a formării acestui „amestec religios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea. În orice caz, zoroastrismul ahemenid trebuie privit În perspectivă istorică, evitând comparații abstracte cu G³th³ sau Avesta În Întregul ei, Într-o evaluare care să nu țină cont de dezvoltarea istorică, marcată de evoluția rapidă a religiei după perioada profetică și contactul culturii și civilizației Iranului cu alte tradiții culturale și religioase. În realitate, politica imperiului persan, de la granițele indiene și central asiatice până la Mareaxe "Marea" Egee și Egipt, a ajuns, din nevoia unei politici religioase flexibile și diferențiate, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al său se ridica În centrul orașului Arcona, În insula Rugia, ultimul punct de rezistență al păgânismului slav. Zeul era reprezentat cu torace dublu și cu patru capete, iar În mâna dreaptă avea un corn metalic folosit În timpul unui rit profetic. Astfel, preotul urmărea cât a mai rămas din vinul turnat În anul precedent: dacă era o cantitate mare, atunci se anunța o recoltă bună; dacă Însă mai rămăsese puțin, trebuiau să se gândească să facă rezerve pentru că anul următor urma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuiau să se gândească să facă rezerve pentru că anul următor urma să fie unul slab. Svanovitú era, așadar, o divinitate mai ales agricolă care avea În stăpânire roadele pământului, fapt care este confirmat de marea orgie care urma acestui ritual profetic: este vorba, după toate probabilitățile, despre un rit de fecunditate, specific unei societăți agrare. Faptul că lângă statuie se aflau și obiecte de război (cum ar fi o spadă și o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa conotație militară (poartă arme, iar În templul său din Arcona sunt păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al celei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fel de slalom un cal negru. Acesta era legat și trebuia să meargă printre nouă lăncii Înfipte În pământ: dacă nu se ferea sau nu le lovea, succesul era asigurat. Și la Arcona apare un cal Într-un rit profetic care prevestea rezultatul unei expediții militare sau a vreunei alte acțiuni riscante: previziunile erau favorabile atunci când calul trecea mereu cu piciorul drept de un rând triplu de lăncii legate două câte două. Cu toate acestea, folosirea calului nu constituia o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drept de un rând triplu de lăncii legate două câte două. Cu toate acestea, folosirea calului nu constituia o regulă constantă. Am văzut deja cum, chiar la Arcona, În templul lui Svantovitúxe "Svantovitu^", avea loc În fiecare an un rit profetic, care avea drept scop prezicerea recoltei, În cadrul acestui rit folosea doar un corn ce conținea vin. 9. Temple și jertfetc "9. Temple și jertfe" Fără Îndoială că În perioada cea mai veche religia slavă nu avea temple; zeii erau venerați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
populațiile etrusce din Italia nordică cu doar un secol Înainte de Hristos. Trebuie să reținem așadar că, inițial, nu este vorba despre semne runice, ci despre pictograme, care s-au conservat În numeroase incizii. Oricum, este doar una dintre diferitele tehnici profetice folosite de germani; Tacitus amintește și despre altele În același capitol din Germania: Și la germani există obiceiul de a cerceta glasul și zborul păsărilor. Un obicei numai al acestui neam este cercetarea prevestirilor cailor. Acești cai albi și nepângăriți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obștii tot În pădurile și dumbrăvile acelea; după ce-i Înhamă la un car sfânt, preotul și regele sau mai marii obștii merg pe lângă ei și iau aminte la nechezatul și sforăitul lor. Obiceiul de a folosi cai sacri În scopuri profetice apare și În religia slavă. 12. JERTFATC "12. JERTFA" Mai sunt cunoscute și acte cultuale de alt tip, cum ar fi dansul spadelor, În care Tacitus vedea doar un spectacol sau un joc (de altfel, vorbește despre acesta alăturându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale genului literar al epopeii Suntem foarte conștienți de pericolele acestui fel de a scrie istoria. Deja Cartea lui Iosue, prin insistența sa asupra împlinirii legii induce un anumit „cod moral” în această lume războinică. Alte cărți, în special cărțile profetice și sapiențiale, dar și unele pagini ale Pentateuhului, vor arăta că Dumnezeu poartă război nu împotriva persoanele sau popoarelor, ci mai degrabă împotriva răului ce ia atâtea forme în societate, un inamic mult mai dificil de înfrânt decât armata cananeeană
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și în alte cazuri, trebuie să ne întrebăm care este intenția textului și „genul său literar”. Relatarea din 2Rg 9-10, care descrie cu lux de amănunte „lovitura de stat militară” a lui Iehu împotriva casei lui Omri, este de factură profetică. Iehu este prezentat ca un slujitor al cauzei lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel, împotriva lui Baal, zeul introdus de Ahab. Această „lovitura de stat militară” a fost instigată și susținută, probabil, de grupurile profetice. Conform 2Rg 9,1-13, Iehu a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
casei lui Omri, este de factură profetică. Iehu este prezentat ca un slujitor al cauzei lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel, împotriva lui Baal, zeul introdus de Ahab. Această „lovitura de stat militară” a fost instigată și susținută, probabil, de grupurile profetice. Conform 2Rg 9,1-13, Iehu a fost uns și consacrat rege de un profet trimis expres de Elizeu cu acest scop. Iehu va fi susținut în acțiunile sale împotriva casei lui Omri de un grup cu tendințe conservatoare, rehabiții, care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
regilor lor și vor să justifice prerogativele lor asupra unui imens imperiu. Pentru a demonstra că punctele de vedere pot varia destul mult de la un document la altul, citez un ultim exemplu cu privire la Iehu. Profetul Osea, care își desfășoară activitatea profetică în Regatul de Nord în jurul anilor 750-720 î.C., are față de același Iehu o părere mult mai negativă decât autorul 2Rg 9-10. În Os 1,4, Dumnezeu proclamă într-un oracol: „Voi cere cont casei lui Iehu de sângele din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent și cu orice preț o burghezie stabilă. Dar, din cauza marii noastre grabe, n-am acceptat procesul lent și i-am înlocuit pe cetățeni cu niște nemernici"106. Cuvinte profetice: ce păcat că, după un deceniu, cea mai mare parte a partizanilor declarați ai lui Goga vor proveni din rîndul acestor elemente. Aici trebuie căutate rădăcinile fenomenului (atît de adecvat denumit de către Armein Heinen) "Noul naționalism"107. Un naționalism al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau imaginare. Un studiu a estimat că, pe parcursul anilor ’60, aceste „americanisme” s-au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și austriacă; În 1964, criticul francez René Etiemble a publicat Parlez-vous franglais?, o plăcută (și, s-ar putea spune, profetică) analiză a daunelor aduse limbii franceze de poluarea anglofonă. Antiamericanismul - neîncrederea și antipatia de principiu față de civilizația americană și toate manifestările ei - se limita, de regulă, la elitele culturale, influența acestora făcându-l să pară mai răspândit decât era. Conservatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult, că Uniunea Sovietică mai avea de trăit. Andrei Amalrik, al cărui eseu intitulat Va supraviețui Uniunea Sovietică până În 1984? a apărut În Occident În 1970 și a fost republicat În ediție adăugită zece ani mai târziu, era un scriitor profetic, dar atipic. Spre deosebire de regimurile-marionetă pe care le instalase la granițe, În 1983 Uniunea Sovietică exista de mai mult timp decât majoritatea cetățenilor săi și părea de nezdruncinat. Opoziția intelectuală din Europa Centrală nu a avut un impact imediat. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1825, când admiterea În lumea modernă avea ca preț renunțarea la o moștenire evreiască apăsătoare, făcută din izolare și discriminare. Astăzi, prețul admiterii În Europa s-a schimbat. Printr-o ironică răsturnare de situație pe care Heine (cu sugestiile lui profetice despre „vremuri sumbre, tumultuoase, ce se apropie cu vuiet”) ar fi apreciat-o mai mult decât oricine, cei care vor să devină cu adevărat europeni În zorii secolului XXI trebuie să-și asume mai Întâi o moștenire nouă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sceptrul imperial. Nu doar românii își exersau facultățile de imaginare politică. Daniel Roth, scriitor sas sibian, opune planurilor maghiarilor de unire a Transilvaniei cu Ungaria proiectul unei monarhii daco-romane sub coroană imperială, care să cuprindă toate cele trei țări române. Profetic, acesta anunța în 1848 că "viitorul Daciei (Transilvania, Moldova și Valahia) nu este nici al națiunii maghiare, nici al celei germane, ci al numerosului neam al națiunii române" (Prodan, 1984, p. 380). Conjunctura geopolitică a vremii făcea ca proiectul a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]