2,047 matches
-
prânzul, a decretat Kerry, ajungându-l din urmă cu grupul. Hai, Amory, rupe-te de peisaj, coboară cu picioarele pe pământ. — Mai Întâi Încercăm cel mai bun hotel, a continuat el, și așa mai departe. Au străbătut cu pași mari promenada până la cel mai impozant local și, intrând În sala restaurantului, s-au răspândit repede În jurul unei mese. — Opt Bronxuri, a comandat Alec, un club sandwich și cartofi juliennes. Pentru o persoană. Restul pentru ceilalți. Amory a mâncat puțin, Întrucât Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unui mare test. — O să pogoare noaptea, i-a atras atenția Amory. — Privește numai și Încrede-te În Holiday. Pe la cinci și jumătate deveniseră joviali și, braț la braț, s-au plimbat umăr la umăr În sus și-n jos pe promenadă, intonând un cântecel monoton despre valurile triste ale mării. Pe urmă, Kerry a observat În mulțime un chip care i-a atras atenția și, repezindu-se, a reapărut după o secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de a se cunoaște mai bine, de a rămâne uniți, de a lupta Împotriva spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea pustietate vastă care inculcă atâta tristețe poemelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
before the sealers came.“ Totuși oceanul continua să producă muzică, infinit de tristă. Ora zece i-a găsit fără un sfanț. Cinaseră copios cu ultimii unsprezece cenți și, cântând, se preumblaseră printre cazinourile și arcadele luminate Înșirate de-a lungul promenadei de scânduri, oprindu-se ca să asculte aprobator jazzband-urile care se produceau. Kerry șterpelise de undeva o chetă pentru Orfanii de Război Francezi, care Însuma un dolar și douăzeci de cenți, cu care-și cumpăraseră niște brandy, În caz că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă, când un plătitor de bilet Înfuriat se repezise Înăuntru, Îl urmase cu nonșalanță. Mai târziu s-au regrupat lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două zile fericite, hoinărind În sus și-n jos pe litoral cu tramvaiul sau mașina ori bătând cu piciorul promenada aglomerată. Uneori luau masa cu cei cu dare de mână, dar de cele mai multe ori cinau frugal, pe cheltuiala vreunui naiv patron de restaurant. S-au fotografiat - opt cadre - Într-un studio cu developare rapidă. Kerry a insistat să-și grupeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ocupi tu una din camere? Amory voia, cu condiția s-o primească neîntârziat. - Găsești cheia la recepție. Camerele sunt pe numele meu. Refuzând să mai fie stimulat sau transportat, Amory a coborât din mașină și, urcându-se Înapoi pe promenada de scânduri, s-a Îndreptat cu pași vioi spre hotel. Iarăși se afla Într-o zonă de calm plat, Într-un golf adânc, letargic, fără chef de muncă sau de scris, de amor sau de destrăbălare. Pentru prima oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochii... cum își scot ei somnul cu penseta? Nu-i doare? Să citim mai departe, poate că textul se clarifică singur: „ ...cu penseta mov / care-atât de mult se asortează / cu ghilotina aproape nouă, / ghiftuită-n alcov, / unde vin pufoase promenade / să clocească păpădii / în loc de ouă.“ Nu se clarifică. Pentru Nicolae Sârbu nu este o problemă să combine fantezist cuvintele. Mai greu îi vine, probabil, să se exprime inteligibil. Ni-l putem imagina dând replici sofisticate în viața de fiecare zi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse, întinse pe suprafețe mari. Rareori câte o clădire nouă, dar multe barăci și dughene de scânduri. Zadarnic se străduia Kurfürstendamm-ul să fie o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter de mai târziu, am văzut în apropiere de Steinplatz o schelărie în spatele căreia în curând avea să se ițească, în toată hidoșenia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Să mai sperăm în Dumnezeu Și-n magicul ce-n univers mai cată O lume plină de dureri Cu un triumf inert pe șoaptă Ce vrea inconștient să creadă Și-n abisala fugă de hain Stăpânii s-au pierdut în promenadă Cu-o lume bună vreau să mai rămân Ca într-un cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două brațe, Un orizont al misticului alean Stilistica de unde mă răsfață. Tangențial e un mister rătăcitor Și lumea-i în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la Canal, la Râmnic... Într-un cuvânt, oamenii și-au făcut datoria și numai datoria. Și atunci, de ce să-și facă mustrări de conștiință dacă ceilalți băieți, care le-au furnizat materia primă, dorm așa de liniștiți, se plimbă pe promenadă în voie și își numără victimele care își răresc rândurile pe zi ce trece spre marea lor bucurie: cu fiecare dispărut riscul de a fi dați în vileag se diminuează proporțional și aproape că ar dispărea cu totul dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te-ai hotărât să te sinucizi, de ce să o faci degeaba, ca orice sinucigaș umil și anonim, despre care vor apărea doar trei rânduri pe pagina a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp lucrurile aveau să se schimbe. Marea la rândul ei poate fi puternică. Nava părea imensă, avea două restaurante, o sală de bingo, una de dans și una de conferințe, un teren de tenis, o piscină și mult spațiu pentru promenadă. În fiecare seară se difuzau prin televiziunea cu circuit închis filme clasice și filme pentru adulți, iar programul animatorilor era atrăgător. Își petreceau mult timp pe punte, admirând valurile sau apusul soarelui, apoi dansau până târziu, adormind spre dimineață în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor și-o exprimau strângându-și degetele În pumni și agitându-le În aer sau prin lovituri de bocanc În tocul ușii. În timpul promenadei, masterandul avea să se ferească să dea nas În nas cu ei, tocmai pentru a nu cădea pradă instinctelor primare prin care aceste brute cu chip uman, Împărțind lovituri În stânga și În dreapta, Încercau prin forță, călcând peste cadavre, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trebuie sparte doar în caz de incendiu au fost deja sparte. Miss America sparge toate panourile încadomnișoarate cu un chenar roșu de metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia în mâini. Cum domnul Whittier e cărat la subsol, împachetat strâns într-o perdea roșie de catifea luată de pe promenada imperială chinezească, legat cu panglici de mătase aurie din hol, ar trebui să ne strângem în jurul lui și să vorbim adânc. Ar trebui să cântăm un imn. Nimic prea religios, ceva ce-ar da bine. Tragem la sorți să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnul Whittier în timp ce doamna Clark stă cu biciul pe noi. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. N-am rezista nici o clipă dacă n-am avea pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
neluată în seamă de nimeni și-ar întâlni amorsa care zace în altă broșură la fel de ignorată, explozia ar fi în stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam tremurând printre rafturile de cărți... Apoi, mă solicită ecoul unei promenade îngropate într-unul din textele mele vechi : noaptea, într-un autobuz, pe străzile pustii ale orașului. șoferul adormise la volan și conducea așa, cu ochii închiși. În autobuz se mai afla, în afară de mine, un singur pasager, un albinos, ținea în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua roșie în frunte, că nu mai aveai loc de ei. Ieșeau din cazărmi, umplând cârciumile, străzile de promenadă, parcurile și restaurantele, unde comandau patetic: davai, davai vino! davai, davai koniac! Răsturnau în ei la stacane cu vino și cu coniac ( nota bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spuneau nimic la poliție, le luam capul, le zburam căpățâna și gata - nu-mi trebuia să-mi satisfac plăceri sexuale cu ei. Era mai bine. De ce cinci? Cel care știa pontul a vrut să vină cu prietena lui. Era la promenadă? Așa a vrut el - era frică să nu-l trag în piept cu prada. Îi dădeați și gagicii? Da, la toți care am participat. Al cincilea a venit în plus - în sensul că nu suport numerele cu soț - 2, 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
posibilitatea să revină: sunt, într-un fel, Salvatorul Stațiunii, e vremea să-mi acord un premiu. O vacanță cu Caravella. O săptămână petrecută într-un sat din vale! Să plecăm cu o trăsură, pe înserat - când mai toată lumea e la promenadă, pe Strada Mare -, să ne oprim la Cazinou pentru două, trei jocuri, să bem șampanie; să-i tai colții Magistratului din prima zi! Noua lui domnie va fi una vulnerabilă, voi avea grijă... § Funcționezi pe etaje, nu le distingi; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]