16,190 matches
-
lapte cu cacao. În seara aceea mătușa era în continuare serioasă și rămase mai departe la fel, fără să se schimbe deloc; lumina de pe noptieră încremenise, ca, de altfel, totul în jur. Eu nu am mai suportat și i am promis că mâine o să ne mutăm în vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe care le vedeai apoi plutind departe de maluri. Pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă colorată, carioci verzi și albastre. Înainte să cobori de pe pod, îți promiteai să ai răbdare să cauți, dar era imposibil, căci râul purta și lucrurile altora. În buruienile și mâlul ce încadrau apa, se adunaseră alte pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă și carioci. Se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îl înțeleseră, dar nu și pe puști. În orele care urmară nimeni nu scoase nici un cuvânt, apoi doamna începu să plângă și să strige isteric, încât bărbatului și secretarei le luă mult timp ca s-o liniștească. Apucară însă să promită că vor găsi o soluție. Era din nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai puternic și mai încrezător, iar când va deschide ochii nu o să-i vină să creadă. CROAZIERA Era a cincea zi de când erau pe mare și se bucuraseră din plin de croazieră. Afișele din oraș și de la agenția de voiaj promiteau o vacanță incredibilă, experiențe deosebite și servicii ireproșabile. Pe ea o atrăsese marea, pentru că experiențe și servicii asemănătoare au mai fost promise și de alte agenții, însă nu văzuse niciodată o mare atât de limpede și de frumoasă. Lui îi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
erau pe mare și se bucuraseră din plin de croazieră. Afișele din oraș și de la agenția de voiaj promiteau o vacanță incredibilă, experiențe deosebite și servicii ireproșabile. Pe ea o atrăsese marea, pentru că experiențe și servicii asemănătoare au mai fost promise și de alte agenții, însă nu văzuse niciodată o mare atât de limpede și de frumoasă. Lui îi plăcuse oportunitatea: putea lucra în liniștea cabinei, dar, in același timp, se va bucura de croazieră. Încă nu acostaseră în nici un port
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
câteva incendii, distrugeri de mobilier, bătăi, scurtcircuitarea televiziunii și uciderea căpitanului. Nimeni nu se gândi să facă vreo anchetă pentru nici unul dintre cazuri. Majoritatea supraviețuitorilor se simțeau undeva deasupra condiției umane și tot ce mai așteptau acum nu era portul promis la începutul călătoriei, ci moartea, care devenise mult mai sigură. Totuși, unii dintre turiști încă mai sperau să fie salvați de vreo navă comercială sau de vreun elicopter și își petreceau întreaga zi scrutând cu binoclul orizontul. În această stare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
viață și îi făcuse să se simtă din nou vii, semăna din ce în ce mai mult cu dopul unei sticle uriașe în care își petrecuseră atâtea zile și atâtea nopți, crezând că se bucurau de o croazieră de vis, așa cum le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi întâmplat nimic. Ai altă idee? — Deocamdată nu. — Nu putem să-l întrebăm așa, pur și simplu, de unde știe. — Dacă mătușa Mia a vorbit? — Crezi? — Nu sunt sigur, dar, în afară de noi doi, doar ea mai știe. — Da, dar a promis că nu va sufla o vorbă. — Și promisiunile nu pot fi încălcate? I-o fi făcut o ofertă și a fost de ajuns un mic indiciu ca el să refacă totul. Este posibil. Hai să o întrebăm. Trebuie să ne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
promisiunii și cel al acceptării nu sunt succesive, ci provin dintr-o voință comună unică; doar astfel, obiectul este gândit ca achiziționat conform legilor rațiunii pure practice, excluzându-se condițiile sale empirice. „Însă nici prin voința particulară a celui care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea, ci numai prin voințele unite ale celor doi, prin urmare, numai În măsura În care cele două voințe sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ci provin dintr-o voință comună unică; doar astfel, obiectul este gândit ca achiziționat conform legilor rațiunii pure practice, excluzându-se condițiile sale empirice. „Însă nici prin voința particulară a celui care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea, ci numai prin voințele unite ale celor doi, prin urmare, numai În măsura În care cele două voințe sunt declarate În același timp. Dar această simultaneitate este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
povară decât ca un privilegiu, atât În viața particulară, cât și În cea politică. În condiții extrem de dificile, omul Încearcă să-și scuture de pe umeri această povară. Și aici intră În scenă statul totalitar și miturile politice. Noile partide politice promit cel puțin o rezolvare a dilemei. Ele exprimă și distrug Însuși sensul libertății; În schimb, Îi despovărează pe oameni de toate responsabilitățile personale”. Cu doisprezece ani mai Înainte, În anul 1934 Giorgio del Vecchio, Într-o conferință ținută la Zürich
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În noaptea asta să devin bunic. Ții minte, tu m-ai gratulat mult timp cu acest apelativ. Iată, sunt pe cale să ți-o dovedesc. - E la spital? se alarmă ea. - Acum o oră a plecat cu mama ei... - I-am promis mereu că voi fi alături de ea în aceste momente și, uitați-vă..., își reproșă ea..., n-am bănuit însă că... Tatăl Inei nu știa cât preț poate pune pe asemenea declarații, mai ales cunoscând din gura fiicei sale că Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bănui!? Aseară Ina se simțea bine, nu erau semne care să ne avertizeze... Cum se simte Ina, i-a fost greu? - Olga mi-a spus că a avut o naștere dificilă, dar acum totul a trecut, e bine! Ne-a promis că în curând ne aduce băiețelul la geam... Poți să mai rămâi? - Cum să nu, dar alerg până la colțul străzii să iau un buchet de flori! - Bine, mamă, te aștept... Peste zece minute, Alex reapăru cu un buchet enorm de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe mâini și așteptați în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici acum n-ați aflat? Bărbații se conformară, docili. Oricum, în casa lor, în ordine ierarhică, gradul cel mai mare îl deținea Ina, așa că trebuia s-o asculte. Victor îi promisese Olgăi, o dată cu oferirea inelului de logodnă, o viață plină, confortabilă, lipsită de griji, în care să nu fie privată de nimic, dar în primul rând de dragostea lui. Era deosebit de atent în comportament și limbaj. Îi aducea flori ori de câte ori venea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deocamdată. O asistentă ce se afla din întâmplare în preajmă îi spuse că acum copilul doarme și unui bebeluș nu trebuie să-i fie întrerupt somnul. Deși nu înțelese prea bine motivația asistentei, Victor acceptă până la urmă, după ce i se promise că la vizita următoare va putea, cu siguranță, să se bucure de odorul lui. Olga nu îndrăznise să-i mărturisească despre handicapul copilului și câtă suferință acumulase la aflarea cumplitei vești. De altfel, nici n avea cui să-i spună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Am ținut, sinceră să fiu, să ți-o spun, ca o avertizare, dar uite că acum, deja îmi pare rău că am deschis subiectul... - Sper că n-o să mă lași așa, în mijlocul drumului...!? - Fie, cu o singură condiție: dacă îmi promiți să zăvorăști în tine tot ce îți voi relata și nu te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cedase și betonul, încă din turnare, se bombase nerespectând linia cerută în plan. Era o problemă care se putea remedia prin migală și cioplire atentă, dar cum de nu observase nici unul? Aceasta era întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându-le tuturor că va veni În fiecare zi, târându-și anevoie gipsul, fiindcă voia ca și această lucrare să fie ireproșabilă. Cât timp fusese nevoit să stea acasă, așa cum îi recomandaseră medicii, zăbovea în pat cu un ziar sau o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate vorbele Inei într-un buchet, nemeritat, se prefiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să mă culc cu ea? Oare fizicul ei mă făcuse să-mi pierd capul? Repulsia pe care i-o inspiram? Gesturile sale, înfățișarea? Afecțiunea pe care încă din copilărie i-o promisesem mamei sale? Sau toate la un loc? Nu, nu știu. Constat numai că femeia aceasta, târfa asta, vrăjitoarea asta, împrăștiase în toată ființa mea o otravă misterioasă care mă făcea să o doresc, ba, mai mult, făcea ca toți atomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcut dragoste cu o femeie hindusă cu ochi negri, Într-o pădure de cocotieri, Într-o noapte cu lună ! ”). Din nou, atipică destăinuire! Cum tot uluitoare ni se pare prea-scurta relație cu actrița ucrai neană Maria Zankovețkaia, căreia i-a promis chiar că-i va scrie un rol, Într-o viitoare piesă! Sigură, dar efemeră, a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia - cea care a intrat, peste noapte, În Pescărușul și care, spre finalul vieții dramaturgului, Îl căuta avidă de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al violenței, se Întreba de ce un grup de iluminați socotise de cuviință să-l suprime pe acest suveran liberal [ Țarul Alexandru al II-lea],care-i eliberase pe țărani, instituise curțile cu jurați pe lîngă tribunale, abolise pedepsele corporale și promisese Rusiei o Constituție” . Iar despre rus credea, pe bună dreptate, că „Înainte de-a se plînge, trebuia să Încerce să-și depășească prin muncă propria condiție”. Atitudinea este Întărită Într-o scrisoare din 1888 :”E treaba specialiștilor să se ocupe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de expert, dar el era întotdeauna un băiat discret și excesiv de modest. Noroc că îl suplineam eu, și încă cu vârf și îndesat. Venisem pornit pe fapte mari. Mă mâncau palmele de poftă și aveam o logoree de zile mari, promițându-le ălorlalți că o să le-o tragem de-o să le sară coaja. S-au făcut axele. Două erau deja cunoscute dinainte: noi, stelele, eu și Doru adică, și opusul nostru, mazetele, adică Tom și Cătălin. Niște intuitivi primitivi! Asta ca să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moralul. Le-am spus că nu suntem nicidecum înfrânți dinainte și că, dacă vor urma întocmai aplicarea planului pe care-l elaborasem, vom ieși învingători din această bătălie. Dar, ca în orice luptă, vor mai exista și pierderi. Le-am promis că mă voi strădui să fac în așa fel încât aceste pierderi să fie cât mai reduse. Însă, pentru ca toate acestea să se întâmple, trebuiau să-mi execute întocmai ordinele, chiar dacă unele dintre ele li se vor părea mai ciudate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ați spune că bat câmpii rău de tot și m-ați trimite acolo unde se întremează și doamna Săvulescu. Mi-am dat până și eu seama că aveți anumite resurse de înțelegere și chiar de un neașteptat umor, dar vă promit că nu voi abuza de ele. Îmi asum urecheala pe care urmează să o primesc cu îndreptățire de la dumneavoastră, însă asta e, faptele s-au petrecut. Îmi cer sincer scuze pentru eventualele neplăceri pe care absența mea vi le-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]