37,224 matches
-
mai complicată - la fiul acestuia, Matei". ...În fine, ar trebui să discut mai pe larg (și nici atunci nu știu dacă aș reuși să surprind toate nuanțele profilurilor critice ale lui Cornel Regman) despre cele două studii dedicate poeziei și prozei lui Alecsandri, despre spiritul "Junimii", ca moment fundamental al culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel Dan... și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt studiu din 1945, Un ev galant al lumii dunărene în creația eminesciana. Cornel Regman e, probabil, primul dintre
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Geo Vasile Manifestându-se cu bune rezultate, în eseu și studiul de istorie literară (Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul Ed. Eminescu, 1981; Introducere în opera lui Zaharia Stancu. Ed. Minerva, 1985), Mariana Ionescu a dat și proză originală: Exerciții de fidelitate - roman (Ed. Cartea Românească, 1987; Două părți cal și una vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-și volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniță, am
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
fără proiecte și fără amintiri. Acestui colectivism debordant și găunos, eroina îi impune arta sa poetică: "Ești fericită să recuperezi, una câte una zdrențele întâmplării ca s-o refaci într-un filigran prețios, restituindu-ți bijuteria ei inefabilă". Scriind o proză de cameră, claustrofilă, Mariana Ionescu face dintr-o singură frază, gen "Tiberiu, de ce mi-ai adus în casă fata asta cu ochi răi?!" un prilej de despicare a firului în patru. Suspiciunea și fragilitatea maladivă fac parte din recuzita mitologiei
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
în grupări efemere precum "Corabia cu ratați" și făcînd multă larmă în jurul lor. Nu s-a alăturat, ca alți congeneri, de mișcarea extremistă de dreapta sau stînga, păstrîndu-se un democrat care știa să țină mijlocia. A mai publicat, în 1941, proza Sînt frate cu un fir de iarbă, apoi, după 1944, a avut parte de slujbe pasagere, după care, renunțînd sau fiind licențiat, a trăit decent din traduceri și stilizări pe la edituri, fiind mereu gata la orice solicitări. În 1966 s-
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
drept comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței și iraționalului dintr-o poveste de iubire. În felul acesta, universul narativ al lui Thomas Mann își relevă multele nivele, dar nu și le exhibă, cum se întîmplă îndeobște în proza contemporană, ci dimpotrivă, le conține, le strunește. Senzația cititorului e foarte bizară, de suspiciune și nedumerire dar și de docilitate. O tensiune din care se naște exemplar lectura atentă. Thomas Mann este un scriitor care știe să cultive cititorului forța
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
de Nichita Stănescu. Am apreciat în mod special din sumar ciclul de poeme Călătorie spre transparență de C.D. Zeletin, fragmentul din piesa Zozo (Numărătoare inversă) de Saviana Stănescu și o adevărată bijuterie care sclipește rotund și deloc palid printre nori - proza lui Bogdan Suceavă, Să auzi forma unei tobe. Cum varianta apărută anul trecut în "ArtPanorama" i-a scăpat Cronicarului, versiunea definitivă publicată acum a fost o revelație prin originalitatea aliajului de fantezie, livresc (referirea la Borges se impune), umor, inteligență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
Gheorghe Grigurcu Nerecurgînd la vers, precum, de pildă, Joachim Du Bellay, în ciclul său de poeme, Les Regrets, socotit a fi un "jurnal intim în versuri", Constantin Abăluță își așterne jurnalul în proză, recomandîndu-l îndoit prozastic, prin titlul Mic manual de tăcere și prin subtitlul eseuri. În fapt, e vorba de produsul tipic al unui poet. Poetul se recunoaște precum un militar după mers, chiar dacă e înveșmîntat civil. Mai... poetic, Rilke afirma că
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în mrejele speculației care a făcut-o posibilă: "A scrie, nimic altceva decît a scrie. Într-o zi, întîlnești pe stradă un om care te salută dar
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
parodistul, unde i se recunoaște dexteritatea unică, în epocă devenind un model, un punct de reper și mai târziu; poezia socială are, din punctul de vedere al exegetului, resurse "insuficient exploatate". Un capitol pe care insistă dl Liviu Grăsoiu este proza lui Topârceanu, căreia nu i s-a dat niciodată atenția cuvenită. Ea a inaugurat, în 1918, seria cărților antirăzboinice lipsite de exclamații patriotarde. Analizând minuțios proza ignorată, dl Liviu Grăsoiu găsește că, "descrierile lui Topârceanu, chiar și în proză sunt
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
al exegetului, resurse "insuficient exploatate". Un capitol pe care insistă dl Liviu Grăsoiu este proza lui Topârceanu, căreia nu i s-a dat niciodată atenția cuvenită. Ea a inaugurat, în 1918, seria cărților antirăzboinice lipsite de exclamații patriotarde. Analizând minuțios proza ignorată, dl Liviu Grăsoiu găsește că, "descrierile lui Topârceanu, chiar și în proză sunt ale unui maestru. Dozarea lor are ca rezultat o mișcare neîntreruptă, un ritm interior supus mereu realismului de la care nu se abate". Capitolul final analizează marile
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
este proza lui Topârceanu, căreia nu i s-a dat niciodată atenția cuvenită. Ea a inaugurat, în 1918, seria cărților antirăzboinice lipsite de exclamații patriotarde. Analizând minuțios proza ignorată, dl Liviu Grăsoiu găsește că, "descrierile lui Topârceanu, chiar și în proză sunt ale unui maestru. Dozarea lor are ca rezultat o mișcare neîntreruptă, un ritm interior supus mereu realismului de la care nu se abate". Capitolul final analizează marile poeme ce alcătuiesc de fapt "centrul de greutate" al operei poetului: Rapsodiile, Balada
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
afirmativ, publicîndu-și, în amintita colecție, teza de doctorat. Destinul, să observ, a fost bun cu cel dintîi fiu al lui Costache Negruzzi (a mai avut doi fii). Cu o operă literară aproape nulă, deși a abordat cam toate genurile (poezie, proză, dramaturgie, memorialistică), Iacob Negruzzi a avut norocul rar, întîlnindu-l pe Maiorescu în 1863, să fie, în martie 1864, unul dintre cei cinci fondatori ai Junimii (T. Maiorescu, P.P. Carp, Th. Rosetti, Vasile Pogor și el). Și, deși era cel mai
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
în vârstă iese însă, la un moment dat, din boscheții care o ascundeau și-i oferă un vas cu zmeură otrăvită. Povestea se termină brusc, având în prim plan, ca și la început, fructul ucigaș. "Pepa, în curte" este numele prozei și face parte din noua carte a lui Val Gheorghiu intitulată Pretențiile barcagiului Caron. De ce am început cu acest mic text? Tocmai pentru că el concentrează un anumit algoritm exploatat până la uzură în acest volum. O atmosferă întocmită cu artă este
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
gest sau un eveniment, contrastante. Citesc pe coperta a patra o apreciere a criticului Gheorghe Grigurcu, "Miniprozele lui Val Gheorghiu izvorăsc, elocvent, din impactul contrastelor". Contrastul amintit este folosit cu obstinație și chiar cu ostentație de autorul în cauză, însă, prozele rezultate nu datorează nimic acestui procedeu. Val Gheorghiu construiește meticulos, iar apoi își distruge (de multe ori la propriu) opera miniaturală. Să fie vorba de un experiment? Dacă ar fi așa redundanța ar fi insuportabilă. Părerea mea este că avem
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o agresiune - personajul feminin este împușcat. Însă de data asta avem o informație suplimentară furnizată de autorul deghizat într-un narator-personaj instabil psihic: " Apoi, în locul finalului
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
Manole, și numai la el, în unghi drept, ca-n schemele cu sateliții de comunicație". Obsesia pentru concentrarea maximă a textului și totodată, gradul de abstracție indus de o structură rigidă m-au determinat să numesc textele lui Val Gheorghiu proze hai-ku. Val Gheorghiu, Pretențiile barcagiului Caron, Iași, Polirom, colecția Ego, 252p., f.preț
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
constituindu-l influența - prea vizibilă - exercitată asupra lui de Nicolae Breban), Florin Sicoie și-a abandonat însă cititorii, dezamăgindu-i pe cei care pariaseră pe el. Angajat în tot felul de aventuri profesionale și existențiale, el s-a îndepărtat de proză. în 1992, a revenit în atenția publicului cu o carte stranie, Tratat asupra cozii, în care, parodiind cu artă stilul științific, făcea o analiză fantezistă și ironică a statului la coadă din timpul comunismului (pentru înlăturarea oricărui echivoc, titlul cărții
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
într-un moment biografic fast, de maximă productivitate literară. Practic, prozatorul tot nu s-a întors la uneltele sale. Poate fi considerat în continuare, în raport cu cei care îl admiră, un trădător. Dar aceasta nu ne împiedică să citim cu plăcere proza scurtă scrisă de el în urmă cu douăzeci de ani. Sâmbăta engleză... Prima povestire din sumar (de la care s-a împrumutat titlul întregului volum), Sâmbăta engleză, este o capodoperă. în numai 16 pagini, autorul povestește viața a două Emma Bovary
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
o afinitate pentru Lampedusa. El este un poet al declinului, al timpului care fuge ireparabil, al curajului de a miza totul pe o aruncare de zar și de a pierde. Un personaj de genul lui Grobei nu poate pătrunde în proza sa. în această proză au acces oameni distinși, cu sensibilitatea educată, din categoria lui Matei Iliescu, personajul lui Radu Petrescu. Raoul, protagonist al povestirii Solange (singura din volum scrisă după 1989), suferă în momentul în care, telefonându-i iubitei, aude
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
El este un poet al declinului, al timpului care fuge ireparabil, al curajului de a miza totul pe o aruncare de zar și de a pierde. Un personaj de genul lui Grobei nu poate pătrunde în proza sa. în această proză au acces oameni distinși, cu sensibilitatea educată, din categoria lui Matei Iliescu, personajul lui Radu Petrescu. Raoul, protagonist al povestirii Solange (singura din volum scrisă după 1989), suferă în momentul în care, telefonându-i iubitei, aude în receptor cum răsună
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
fost pentru că nu am vrut să mă ocup prea mult de autobiografie. Deși experiența personală intră în operă, ea este ascunsă de ficțiune, nu e vizibilă. Mi-am zis totdeauna că a scrie în mod direct confesiuni, nu ține de proza literară. Ai fi avut posibilitatea să-ți scrii opera în germană, o limbă foarte răspândită, de mare tradiție literară, de ce ai ales totuși romanșa ca mijloc de exprimare în scris? Toată viața am fost profesor secundar de germană, e-adevărat
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
Nicoleta Ghinea Existența individului marcat de propria-i singurătate constituie tema romanului Penultimul Don Juan de Eugen Curta. Spre deosebire de romanul Din nou despre dragoste, Penultimul Don Juan are nucleul unei proze fantastice unde vocea auctorială se confundă cu biografia în genere a personajului principal. Acesta, fiind în esență un om simplu, accede la nivelul unei cunoașteri superioare și cultivă viziunea elitelor asupra sistemului social chiar dacă drumul de la fosta aristocrație la modelul
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
nu mai este scriitorul reflexiv cu care eram obișnuiți ci scriitorul militant care își traduce nevoia excesivă de afirmare în limbajul experienței fantastice cu scopul de a continua toate posibilele căutări în baza unui radicalism de concepție care desparte destinul prozei de valoarea nudă a realului. Ca și la Mircea Eliade sau Cortasar deznodămîntul este tragic. Dacă eroul cărții se întreabă la sfîrșit despre rodul acțiunilor sale înseamnă că el ne indică o încercare metaforică de implicare a lui Dumnezeu în
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
înseamnă că el ne indică o încercare metaforică de implicare a lui Dumnezeu în lupta dintre confuzia de valori din cadrul sistemelor sociale. Drumul tezei este însă aleator pentru simplul fapt că experiența se centrează pe valoarea poetică a evenimentului. Originală, proza înregistrează o ușoară scădere de conținut în favoarea formei pentru că pînă la urmă biografia lui Don Juan rămîne fără importanță. Ce-l interesează pe scriitor este doar jocul dintre sintagme prin care personajele pot scăpa de o filosofie parodiindu-se reciproc
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]