8,957 matches
-
insulă necunoscută agențiilor de turism, preferând căldura și bucătăria locală doar pentru a-și termina cel de al nouălea roman. În pagina patru ziarul publica un imens interviu cu Leo Raman - lansarea noului său roman, editura, subiectul, inspirația, estimări critice. Prozatorul era încântat de promovare și de tiraj și aștepta încrezător aprecierea criticilor, mai ales că personajul principal era chiar un critic literar în căutarea biografiei autorului. Orlando Zara rămase înmărmurit, privea fotografia lui Raman și nu mai îndrăznea să facă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de genul: ,,a avea hachițe”; ,,a-l apuca, pe cineva) hachițele’’. Interesant este că termenul hachițe are etimologie necunoscută; altfel spus, nu i se cunoaște originea. Am făcut această introducere savantă pentru a evidenția un detaliu foarte simplu: Constantin Slavic, prozatorul de mari resurse expresive, pe care îl cunoaștem bine din cărțile anterioare, utilizează acum drept titlu un cuvânt destul de rar folosit îndeobște de cărturarii subțiri, cu simțul limbii și dornici să obțină efecte umoristice subtile. Autorul ne incită din start
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
binecunoscută: „Iranienii nu-l cunosc pe cel mai mare scriitor al lor.“ Născut în 1903, marți, 17 februarie, la Teheran, Sadegh Hedayat e fiul cunoscutului (în Iran) poet și critic, Reza Quli Khan Hedayat. Viața exterioară a celui mai mare prozator modern iranian e atât de simplă, încât, vorba lui Nichita Stănescu, „devine de neînțeles“. A lucrat la Banca Națională a Iranului, la Facultatea de Arte Frumoase, în Biroul muzicii naționale. A colaborat la revistele de mare importanță literară și culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
are acces. Și, pentru asta, cu atât mai bine dacă sunt în măsură să-i aduc ultimul strigăt în literatură. Necesar este a citi, a traduce, a scrie.“ Cuvintele acestea par să trădeze gândirea unui european, dacă vreți, a unui prozator român din perioada interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ce căutați în literatura anacronică? Literatura s-a schimbat complet. După Joyce, s-a terminat cu literatura de doi bani. Literatura înainte de Joyce și după Joyce. Asta-i tot.“ Până a ajunge să fie tranșant în opțiunile sale estetice, marele prozator iranian a citit mult și metodic din marea literatură a lumii, cu orizontul de așteptare al unui intelectual pentru care culturile orientale importante nu aveau secrete: un encicloped căutându-și contururi fulgurante în afara Iranului. E uimitor pentru noi, europenii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte de un eșec răsunător și, după cum precizează Miriam Cuibus, atunci „actorii au părăsit scena cu ochii În lacrimi” (p.201). Ca și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
beget Ion Creangă ?! Și să montez (tot) șase variante ale Chiriței lui Bazil?! Nu cercetez aceste legi. Că așa, ar mai trebui să mă-ntreb și de ce TOATE cele patru neveste ale mele, au fost, precum scenariile, tot ...moldovence!!!! Marele prozator Carlos Fuentes scria undeva : „Toate ororile lumii provin din lipsa de imaginație. Cortes a fost ucis de azteci pentru că nu au fost În stare să Înțeleagă lumea și nici să și-o imagineze”. Problema e că multe din ororile lumii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cea mai îmbietoare muză, recunosc. Dar ce să-i mai fi spus? Nu era frumos să-i arunc în față un: "Băi, artistu' viselor, n-ai viziune deloc, n-ai pic de imaginație, n-ai nimic, da' te dai marele prozator". Și poate, dincolo de enervarea mea de moment, avea și el procentul ăla de dreptate al lui. Fiind deci pe cât de rațional, pe atât de mărinimos, n-am zis nimic de felul ăsta, ci am scos un "Nu-i nicio problemă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să așeze într-o lumină inconvenabilă primii ani ai republicii comuniste, perioada întunecată. În timp ce mulți prozatori puneau în gura personajelor lor tot felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aplicație literară, aptă de un impact maxim, este romanul politic. în măsură a surprinde absurdul unei lumi detracate, a dezvălui minciuna ei organizată și astfel a o submina, un asemenea tip de creație a cunoscut împliniri faimoase sub condeiul unor prozatori precum Mihail Bulgakov, Boris Pasternak, Alexandr Soljenițîn, Milan Kundera. în literatura română, creatorul veritabilului roman politic este, neîndoios, Ion D. Sîrbu. Menționat în antumitate grație unui volum de nuvele, publicat tîrziu (Șoarecele B. și alte povestiri), precum și printr-o activitate
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
de ani și nu veți descoperi altceva decât "umaniști", agenți-salvatori ai lumii a treia, "ecologiști", corecți politic, conformiști ai muzicalei ziceri "liberté, egalité, fraternité", scrântiți întru Stalin, Mao sau Castro (când spun Castro, mă gândesc mai ales la doi extraordinari prozatori, Hemingway și Márquez, căzuți, ambii, într-o pasiune morbidă față de bărbosul Fidel.) Probabil că ultimul non-stângist laureat a fost T. S. Eliot, în 1948 - dar, după cum se întețesc atacurile la adresa lui, observ că nu i se iartă acest lucru. Până la un
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
Daniel Dragomirescu Mihai Cantuniari este înzestrat cu sensibilitatea plină de căldură a poetului (care a fost și care rămâne în mod structural) și cu luciditatea rece a unui spirit plin de intransingență (prozatorul stând multă vreme aproape neobservat în umbra poetului și a hispanistului). Parcurgând "Bărbatul cu cele două morți ale sale" (Ed. Humanitas, București, 2007) cititorul are de la bun început percepția unui autor mânuind cu precizie meșteșugul narațiunii - dar și al descrierii
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
ani nu a fost premiat un poet, din 1995, când a fost premiat irlandezul Seamus Heaney, și din 1996, când a fost aleasă poloneza Wislawa Szymborska. Ar fi rândul unei poete, o dată la zece ani, după doi dramaturgi și opt prozatori. Ar putea fi Ana Blandiana... O altă categorie de speranțe ne-o putem face prin filiera scriitorilor exilați din România înainte de 1990. Aici cel mai bine plasată ar fi - din câte se pare, deși eu nu cred în această variantă
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
romanele amprentate sociologic ale lui Dan Lungu). Ne place sau nu ne place, vorbim despre cazuri, contexte, experiențe, mize și - în fond - state radical diferite. Remarcabile, de bună seamă, cărți cum ar fi Născut în URSS nu îi absolvă pe prozatorii noștri de misiunea lor, subînțeleasă în ultimii optsprezece ani. Misiune pe care, evident, o pot accepta, o pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
de mult de un timbru auctorial, de o apărare lucidă, întemeiată pe principii critice de bun simț: "Ei bine, ar putea să mi se spună, pe bună dreptate, că romanele lui Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Ludmila Ulițkaia și ale altor prozatori postsovietici cunoscuți descriu cu lux de amănunte viața de zi cu zi din Uniunea Sovietică. E adevărat, atâta doar că nu există un singur cotidian sovietic, același pentru un rus, un moldovean și un tungus, pentru centru și periferie, pentru
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
cu lux de amănunte viața de zi cu zi din Uniunea Sovietică. E adevărat, atâta doar că nu există un singur cotidian sovietic, același pentru un rus, un moldovean și un tungus, pentru centru și periferie, pentru toate păturile sociale. Prozatorii sus-pomeniți scriu, cum e și firesc, despre cotidianul pe care îl cunosc ei, despre drama lor. Ei nu văd și nici nu pot să vadă cotidianul sovietic cu ochii unui uzbec, să simtă ceea ce a simțit un individ de la periferia
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
tipul de reactivitate specific oricărui polemist, dinamitând structurile și statuile pentru ca, în haosul astfel obținut, să dea o nouă formă, proprie. Alexandru George nu procedează altfel, deși are o superioară eleganță stilistică a discursului detonator. Spre deosebire de criticul care se dorește prozator și prozatorul care se vrea critic, Cornel Regman nu se ridică, în evaluarea confraților, la nivele mai înalte. Nu are curiozități în ceea ce privește metoda, sistemul lor teoretic, operele de anvergură pe care, întâmplător, unii dintre aceștia le-au dat. Contestarea lor
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
reactivitate specific oricărui polemist, dinamitând structurile și statuile pentru ca, în haosul astfel obținut, să dea o nouă formă, proprie. Alexandru George nu procedează altfel, deși are o superioară eleganță stilistică a discursului detonator. Spre deosebire de criticul care se dorește prozator și prozatorul care se vrea critic, Cornel Regman nu se ridică, în evaluarea confraților, la nivele mai înalte. Nu are curiozități în ceea ce privește metoda, sistemul lor teoretic, operele de anvergură pe care, întâmplător, unii dintre aceștia le-au dat. Contestarea lor e una
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
în comparație cu cei ai lui Nicolae Velea - că ilustrează un "clasicism de școală". La Fănuș Neagu, "pitorescul e vânat până la exterminare", narațiunea este "fără nod la ață", iar epica e scoasă de autor "din mai nimic". A.E. Baconsky are, ca prozator, prejudecata "artistă" a "ornamentului și dichiselii", pe când Al. Ivasiuc este "tot atât de sigur pe sine și în epic și în antiepic", căzând în "exces de inginerie mentală". La Eugen Barbu ocaziile ceremoniale imaginate sunt "veritabile liturghii păgâne", în timp ce la Sorin Titel
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
arta subtilă a nuvelei sau cea miniaturistică a schiței - totul. Pentru că, în cele din urmă, le poate recupera în construcția monumentală și încăpătoare, sintetică și minuțioasă, monolitică și plurivalentă a romanului ca gen proteic, semn de maturitate a unei culturi. Prozatorul a repetat de nenumărate ori această pledoarie, adunând cu bună știință toate locurile comune care s-au rostit și se mai pot rosti din necesitatea de a-l promova sau de a-l apăra, presantă și permanentă în cultura română
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
filosofic pusă încă din titlul cărții, optând irevocabil pentru "îngroparea în operă, în vocație" (p. 324, în volumul I). Nu am folosit întâmplător termenii dintr-o aceeași arie semantică: religie, altar, amvon, preot. Scrutându-și originile chiar în debutul cărții, prozatorul constată întâlnirea unui șir de preoți, pe filiera tatălui, cu un clan de comercianți nemți, pe filiera mamei. Rezultatul nu putea fi, constată scriitorul, decât un hibrid, adică "un fel de preot-comerciant", cu misiuni ereditare dezvăluite autoironic: pe de o
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
înțelegeri a vocației, fie în sensul dorinței de public și al continuei regenerări a scriitorului în ciuda falselor previziuni de epuizare. Sunt principalele linii directoare ale unei mărturisiri explicative și justificative. Când are atâtea idei mari de clarificat despre propriul destin, prozatorul cade foarte rar în intimități și atunci numai cu precauții și ocolișuri. Cine caută în memoriile lui Nicolae Breban o directețe epatantă a dezvăluirilor de viață personală va fi dezamăgit. Scriitorul nu crede de fapt în rostul autobiografiei și face
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
Radu Aldulescu își propune să arate, cu mijloacele prozei, tocmai acest lucru în romanul Proorocii Ierusalimului (ed. I, 2004; ed. II, 2006): mizeria morală românească, răspândită în Germania și în Franța, prin rețelele de hoți și traficanți de copii. Cazul prozatorului Radu Aldulescu a devenit destul de notoriu, pentru a nu mai avea nevoie de o notă bibliografică. Mă simt, totuși, dator să dau câteva repere. Născut în 1954, deci posibil congener al optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
a publicat un nou roman, Mirii nemuririi (Ed. Cartea Românească, 2006, spre finele anului). E o activitate impresionantă, o afirmare spectaculoasă, care a îndreptățit critica să-l considere pe Radu Aldulescu ca pe unul dintre cei mai puternici și originali prozatori din literatura română contemporană. M-am convins că nu e nici o exagerare în această apreciere, deși, recunosc, am amânat destul de mult până să confirm prin proprie lectură o astfel de judecată. Aprope toți criticii, încercând să definească specificul prozei lui
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de uzitată) - un realism furios în care îi văd înglobați atât pe cinematograficii Mircea Danieliuc și Răsvan Popescu (unul regizor, celălalt scenarist de succes), cât și pe prozatorii puși frecvent sub flamura mizerabilismului (Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Sorin Stoica, poate și alții sau altele, precum Claudia Golea, ieșită înspre apologia sexualității exotice, dincolo de o literatură acceptabilă axiologic). Întotdeauna când apare un scriitor de o noutate frapantă, a
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]