5,617 matches
-
pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am dat-o unui băiat din Libourne, să-și facă mănuși. A plâns de bucurie până i-au înghețat obrajii. Am vândut nemților niște țigări cu praf de pușca amestecat în tutun. Pe seară am auzit patru pocnituri. Mă rog. 06.01. I-am amintit căpitanului ca duc lipsă de chiloți. Alții duc lipsă de libertate și de pace, a răspuns. Am dedus că nu voi primi chiloți. Magazionerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
simte deja mai liber; mugurii atavici ai aripilor Îl gîdilă pe sub pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aer. — Aiureli, nu mă băga În seamă. Greșeala mea. Voiam doar să rostesc „sîni“. Am observat că mă calmează. Am coșmare În care vorbesc plin de apomb În fața a mii de oameni și Îmi dau seama deodată că sînt gol pușcă, dar ceea ce e și mai ciudat, am... sîni. Așa că Îmi spun „sîni“, ca să alung neliniștea. Îi povestește lui Maggie de vremea În care l-a sunat cineva, cerîndu-i să conferențieze la Asociația Aspersoarealor de Incendiu din America. La Început, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care pătrundea prin geamurile înghețate ale ușii de la intrare, provenea de la felinarul de stradă din fața casei. Am început să formez numărul de la apartamentul meu din Londra. Zgomotul pe care-l produceam stârnea ecouri în liniștea casei. Semăna cu zgomotul unei puști descărcate. „Dumnezeule“, m-am gândit tremurând, „familia McLoughlin, care stă la trei case distanță, o să vină să se plângă de zgomot“. Au urmat câteva clicuri în timp ce telefonul din Dublin se conecta la telefonul dintr-un apartament gol aflat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai spus: era doar puțin straniu. Eram nițel cam stânjenită din cauza corpului meu și din cauza faptului că Adam mi-l vedea. Nici în condiții normale nu eram tocmai lipsită de inhibiții. Nu eram genul care să danseze prin casă goală pușcă. Cât fusesem cu James, totul era în regulă. Cu el nu aveam nici o problemă. Adică, într-un final, nu mai avusesem nici o problemă. Dar chiar și cu el, fusesem timidă o veșnicie. Adam îmi tot spunea că sunt frumoasă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el aștepta un singur lucru de la mine; unul singur, ca eu să pătrund noaptea În peștera indienilor thug și, În timp ce Suyodhana se pregătea să-i Înfigă cuțitul ritual În inimă, eu să țâșnesc sub bolțile templului cu cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul blestemase o grămadă, pentru că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
uriaș cu barbă neagră, foarte popular prin partea locului: erau Îmbrăcați cu niște uniforme doar de fantezie, care se deosebeau unele de altele, afară de eșarfe și de steaua de pe piept, amândouă roșii, și erau Înarmați la Întâmplare, care cu o pușcă veche, care cu un pistol-mitralieră capturat de la inamic. Contrastau cu brigăzile badogliene, cu eșarfe albastre, uniforme kaki asemănătoare cu ale englezilor și cu puști-mitraliere Sten noi-nouțe. Aliații Îi ajutau pe badoglieni cu lansări generoase de parașute noaptea, după ce trecuse, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se făcuse liniște, Terzi vorbise cu o voce răgușită, care abia se auzea. Zisese: „Cetățeni, prieteni. După atâtea sacrificii grele... iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și trăgeau salve de sărbătoare, cartușele goale căzând peste tot, și copiii vârându-se printre picioarele ostașilor și ale civililor, pentru că o colecție ca aia n-aveau să mai vadă, exista riscul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vorbise cu o voce răgușită, care abia se auzea. Zisese: „Cetățeni, prieteni. După atâtea sacrificii grele... iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și trăgeau salve de sărbătoare, cartușele goale căzând peste tot, și copiii vârându-se printre picioarele ostașilor și ale civililor, pentru că o colecție ca aia n-aveau să mai vadă, exista riscul ca războiul să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dureroase. Fir-ar al dracului! Jake și-a trecut ambele mâini prin părul răvășit de somn. — N-am apucat încă să construiesc cada de naștere. Dar nu-ți face griji. O rezolv eu. Acum începuse să țopăie prin cameră gol pușcă. Penisul și testiculele i se zbăteau agitate. Stai acolo, a rugat-o el. O să fie în regulă. Îți promit. —Știu. Alice i-a zâmbit, în timp ce el își trăgea un tricou și țopăia în jos, pe scara hodorogită. Cinci minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chiar așa? a zis Hugo înțepat. Își imagina foarte bine scena. Cea de la centrul de înfrumusețare, adică. La cealaltă prefera să nu se gândească. A, da. Laura i-a dat un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol pușcă și dând peste cap pahare de Baileys. Îmi închipui, a adăugat ea, cu o voce joasă și guturală, că ai arăta de-a dreptul superb. Hugo regreta acum cu amărăciune momentul de nebunie milostivă care-l determinase să accepte cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ultimă instanță, ar fi trebuit să mimeze un telefon de la birou și să bată rapid în retragere. Dar el n-a făcut nimic din toate astea. În schimb, a deschis ușa dormitorului. Era mai rău decât se temuse. Laura, goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creadă. Ce s-a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-a întâmplat la Piele? a tunat el. Mintea lui Hugo, care fusese plină de prospețimea lui Alice, s-a umplut acum de depravarea Laurei, așa cum îi apăruse: goală pușcă, cu picioarele depărtate în camera aia sufocant de parfumată. A simțit că-i vine să vomite. Întregul episod îi ieșise din minte. De atunci și până-n clipa de față i se părea că trecuse o viață întreagă. —Ai și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ordonat ea înțepată. Trebuie să aranjez o ședință 1 cu Theo. —O ședință? Preț de-o clipă, Hugo a fost nedumerit; și l-a imaginat pe Theo în pantaloni trei sferturi, cu o șapcă de tweed și cu o pușcă sprijinită pe brațul grăsuț. După care și-a dat seama despre ce era vorba. — Vrei să spui că intenționezi să-i faci niște poze? Da’ ce crezi c-am vrut să spun? Credeai că mă refer la deschiderea sezonului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Loială! a pufnit el. Nu cred c-ai mai fi considerat-o loială dac-ai fi văzut-o cum se dădea la mine acum câteva zile. Dac-ai fi văzut-o cum se freca de unul din stâlpii baldachinului, goală pușcă și beată criță. Femeia asta e nebună de legat. Ochii Amandei scoteau flăcări. Ești un obsedat sexual, un om trist cu fantezii neîmplinite! S-a dat la tine? Ei, sigur. Era normal să vii cu replica asta. Ai spune orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întreba câte drumuri din astea, odată de rutină și considerate ca fiind normale, îi mai rămăseseră de făcut. Când a ajuns la creșă, Hugo a fost aproape fericit să vadă Rottweilerul ieșind din birou în stilul ei caracteristic: ca din pușcă. Imaginea asta aducea în peisaj un element de normalitate. — Domnule Fine, aș vrea să vorbim. În birou, vă rog. Hugo a urmat-o pe directoarea creșei în bârlogul acesteia și s-a uitat la numărul surprinzător de mare de monitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rămâneți În autocar. Siguranță? Protecție? Aceste cuvinte În sine Îi făceau pe prietenii mei să se simtă În nesiguranță și neprotejați. Walter adună pașapoartele, se dădu jos și se Îndreptă spre o cabină. Afară, soldați În uniforme de camuflaj, cu puștile la vedere, deschideau portbagaje, dădeau jos cutiile și valizele legate deasupra mașinilor. Peste tot erau Împrăștiate haine pe care soldații le controlau. Cutii cu mâncare erau desfăcute. Câțiva soldați tot Împungeau o canapea din spumă sintetică, comprimată și acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
până când dispărură complet În beznă și odată cu ele și drumul. La naiba! Își spuse Harry. Și-acum ce mă fac? Și parcă răspunzându-i la Întrebare, doi polițiști beți În uniforme verzi apărură În fugă dinspre câmp, cu lanterne și puști ațintite spre el. Era prima dată când Walter făcea o asemenea greșeală. În mod normal, era foarte meticulos când venea vorba de numărarea pasagerilor. Înainte ca domnul Joe să demareze, Walter aprinsese lumina aceea verde enervantă ca să-și numere turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Împingând-o printr-o ușiță. La patruzeci și cinci de minute cale-ntoarsă, Harry Încerca să le explice celor doi polițiști Îmbrăcați În soldați de ce era singur, bântuind pe o porțiune pustie din Drumul Birmaniei, noaptea. Cel mai tânăr stătea cu pușca Îndreptată spre el. —Buletin, Îi ceru polițistul militar mai bătrân și mai solid folosind unul dintre puținii termeni englezești pe care-i știa. Și mișcă ușor din țeava puștii, care semăna cu botul unui câine sălbatic amușinând. Harry se căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
porțiune pustie din Drumul Birmaniei, noaptea. Cel mai tânăr stătea cu pușca Îndreptată spre el. —Buletin, Îi ceru polițistul militar mai bătrân și mai solid folosind unul dintre puținii termeni englezești pe care-i știa. Și mișcă ușor din țeava puștii, care semăna cu botul unui câine sălbatic amușinând. Harry se căută În buzunar. Oare era bine sau rău să le arate pașaportul american? Citise că În unele țări era considerat un fel de medalie de onoare. În altele, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fusese ucis În Birmania din cauza unei neînțelegeri idioate legate de pașaport. Într-un final, polițistul mai În vârstă găsi ștampila de intrare În Myanmar aplicată În dimineața aceea, În Muse. I-o arătă partenerului său. Dintr-odată părură că țin puștile ceva mai puțin strâns. Vârful puștii fu Îndreptat spre pământ, iar lui Harry Îi veni să plângă de ușurare. Îl auzi pe cel mai bătrân punând o Întrebare. Dând ce avea mai bun În el În materie de pantomimă, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neînțelegeri idioate legate de pașaport. Într-un final, polițistul mai În vârstă găsi ștampila de intrare În Myanmar aplicată În dimineața aceea, În Muse. I-o arătă partenerului său. Dintr-odată părură că țin puștile ceva mai puțin strâns. Vârful puștii fu Îndreptat spre pământ, iar lui Harry Îi veni să plângă de ușurare. Îl auzi pe cel mai bătrân punând o Întrebare. Dând ce avea mai bun În el În materie de pantomimă, Harry se prefăcu că mergea pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Într-un șanț Încercând să evite un Nat călare pe un cal alb care venea spre ei. Sărise dintr-un pâlc de jacaranda direct În mijlocul șoselei. La puțin timp după aceea, doi polițiști militari, unul Înalt, altul solid, sosiră cu puștile Îndreptate spre capetele bărbaților. —A fost un Nat, spuneau Încontinuu bărbații. Polițiștii le verificară actele, le confiscară cincizeci de dolari americani, două pături și cinci prosoape ale hotelului și-i Împinseră pe hoții de hoteluri Într-o dubă. Duba acceleră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Insurgenții s-au refugiat sus, În munți. Nu au mai rămas mulți, iar cei care au rămas sunt inofensivi. Le e teamă să se arate. Și au și de ce, Își spuse În gând Pată Neagră. — Și atunci ce e cu puștile? Întrebă Moff. Walter râse scurt. — Ca să le reamintească oamenilor să-și plătească impozitele. Aceasta e cea mai recentă sperietoare. —Ce sunt insurgenții? o Întrebă Esmé pe Marlena care era În barca alăturată. Am observat că Pată Neagră asculta foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se arunce În apă. Soldații, unii dintre ei băieți de doisprezece-treisprezece ani, stăteau pe mal, ocheau cu puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite. Uneori aruncau câte o grenadă În apă care exploda aducând la suprafață trupuri fără viață și pești care se roteau apoi În vârtejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]