5,478 matches
-
au mai mișcat, pur și simplu. Când mi-am revenit, am văzut că gemenii și pluta dispăruseră. Mi-am dat la o parte bietele surori bătrâne să văd dacă Loot și Bootie nu erau dedesubt. Soldații Încă ne ținteau cu puștile. În jurul meu, sătenii băteau apa, dar nu mai Încercau să fugă. Se grăbeau spre țărm. Poate soțul meu le spusese așa. Toată lumea ascultă de căpetenie și nu pune vorbele sale la Îndoială. Poate le-a spus: o să lucrăm la conductă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar trebuia Întâi să-i găsesc pe Loot și pe Bootie. Domnul Atotputernic Îmi spusese că trebuia să fac asta. Așa că am rămas În apă cum Îmi ceruse Domnul Atotputernic, Împotriva voinței mele. Numai un soldat și-a Îndreptat gura puștii spre mine, dar era foarte tânăr, iar În loc să strănute scurt, pușca lui a scos un bubuit așa că nu a putut să tragă decât În sus. Stuful de pe case ardea, șoproanele cu orez, la fel, fum negru peste tot. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnul Atotputernic Îmi spusese că trebuia să fac asta. Așa că am rămas În apă cum Îmi ceruse Domnul Atotputernic, Împotriva voinței mele. Numai un soldat și-a Îndreptat gura puștii spre mine, dar era foarte tânăr, iar În loc să strănute scurt, pușca lui a scos un bubuit așa că nu a putut să tragă decât În sus. Stuful de pe case ardea, șoproanele cu orez, la fel, fum negru peste tot. Mi-am văzut familia și pe ceilalți săteni târându-se În genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cum au ajuns pe mal. Iar celorlalți le-au legat mâinile la spate, le-au turnat boia iute În ochi, le-au pus pungi de plastic pe cap și i-au lăsat În soare. Pe mulți i-au bătut cu puștile și cu uneltele noastre de treierat. Către ceilalți, care plângeau, au strigat, Unde sunt puștile?, Cine e șeful armatei Karen? L-au luat pe un bărbat și i-au tăiat ambele mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
turnat boia iute În ochi, le-au pus pungi de plastic pe cap și i-au lăsat În soare. Pe mulți i-au bătut cu puștile și cu uneltele noastre de treierat. Către ceilalți, care plângeau, au strigat, Unde sunt puștile?, Cine e șeful armatei Karen? L-au luat pe un bărbat și i-au tăiat ambele mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-au ținut cu capul În jos ca să-i facă pe tați să vorbească. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
armatei Karen? L-au luat pe un bărbat și i-au tăiat ambele mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-au ținut cu capul În jos ca să-i facă pe tați să vorbească. Dar nu le-am arătat puștile. Nimeni nu a făcut-o. Cum am fi putut? Nu aveam nici o pușcă. Așa că un soldat i-a arătat unui bărbat pușca și apoi l-a Împușcat. I-au Împușcat pe toți bărbații Încă În viață. Nu pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-au ținut cu capul În jos ca să-i facă pe tați să vorbească. Dar nu le-am arătat puștile. Nimeni nu a făcut-o. Cum am fi putut? Nu aveam nici o pușcă. Așa că un soldat i-a arătat unui bărbat pușca și apoi l-a Împușcat. I-au Împușcat pe toți bărbații Încă În viață. Nu pot să vă spun ce au făcut cu pruncii. Acele cuvinte nu vor să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soldat curajos din Armata Domnului: un frate care refuzase să transporte mâncarea care urma să-i hrănească pe membrii armatei SLORC. O mamă ai cărei copii deja fuseseră Împușcați și care nu și-a ferit privirea nici o clipă În timp ce gura puștii se Îndrepta spre gura ei. Un tânăr care ar fi putut sări În camionul care-i ducea pe ceilalți la o ascunzătoare, dar În schimb s-a Întors În locul În care iubita lui fusese capturată de armată. Un bunic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu zăbovească și să fie lăsați În urmă. În curând vor sosi soldații. Îi vor Împunge cu baionetele, Îi vor ochi cu puștile, dar ei vor fi deja plecați, trupurile lor vor fi goale precum cojile goale ale cărăbușilor de smarald. Suflete, pregătiți-vă! Bărbații de pe marginea interioară a cercului și-au pregătit tobele, pe cea de bronz și pe cele făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
instinctiv, în mod automat. Dar eu îi spun: «Hai, aleagă! Bine! Așa! Să mergem împreună!». Îl încurajez astfel. Însă în timpul cursei, pentru cal un lucru este foarte important: cum îl conduci. Eu pot să fac lucrul ăsta. Puteam de când eram puști. Nu, de fapt, în tinerețe o făceam în mod inconștient. Tinerii au un fel de putere. Dacă îi spui ceva calului, îți răspunde. Am simțit pe pielea mea puterea asta. Puterea de a conduce. Am devenit jocheu profesionist. Numai călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fel de milă pentru cei care sunt evocați în Memorialul durerii. Un Maniu, Mihalache, Nicolaie Carandino, Nicolaie Penescu și alții de aceeași teapă nu-mi mai stârnesc în ziua de azi decât un sentiment de a trage și eu cu pușca. În ei, bineînțeles. Și mă gândesc eu acum, în noua mea stare, oare de ce mi-ar fi mie milă de gulerații aceștia care în vara lui 1947 au vrut să fugă în Occident pentru a face un guvern în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce visau să verse în continuare veninul asupra țării noastre de pe meleaguri străine. De aici se vede clar, foarte clar, dacă mi se permite să zic așa, că în 1947 nu era libertate. Vorbesc de libertatea de a trage cu pușca, fiindcă rămășițele acelea politice strânse acolo trebuiau secerate pe loc fără nici o judecată, așa cum meritau, și nu să mai fie hrăniți mai știu eu câtă vreme pe cheltuiala unui popor adus de ei la sapă de lemn. Acum un popor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în care să se arate cât de eficiente sunt kalașnikov-urile față de imperialista M16, nimic de consemnat în toate cele patru puncte cardinale. Ba, se pare că prin Irak și Afganistan, Al Khaeda și talibanii cei groaznici și-au pus puștile în cui și în loc să joace bătuta, stilul pac-pac și bum-bum, sunt într-o pauză prelungită de rock american. Prea multă liniște nelucrativă pentru o ditamai țară „pașnică și democrată”, care are pe locul 2 în economia națională la export, armamentul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Au pus ei de-o ciorbă din asta numită revoluție în Tunisia care se pare că le-a reușit sută la sută, apoi văcarii unchiului Sam au simțit ei că și pe undeva prin Egipt cam miroase a praf de pușcă și chiar dacă nu mirosea, imediat și-au băgat coada lor păroasă. Și au pus ei aici de-o revoluție televizată, așa cum mai făcuseră cândva cu rezultate spectaculoase într-o țară europeană, cu oameni copilăroși și în majoritate lejer retardați, devenită
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și mortală, precum SIDA în timpurile noastre. Și aceștia la rândul lor, au infectat femei române, care la rândul lor i-a infectat pe alți bărbați și uite așa maghiarii, au scos din luptă regimente întregi fără un foc de pușcă. O ocazie grozavă, pentru a mai distruge nu numai fizic, ci și din punct de vedere al renumelui în lume a poporului acesta încă infantil, care este poporul român, s-a ivit după 1989. Vă amintiți probabil, cum veneau atunci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aceia, care și așa fuseseră din start bătuți de soartă fiind orfani. Infectând copiii, infectezi populația respectivă pe termen lung, fiindcă și aceștia vor crește și... Deci iată, că un popor poate fi distrus și cu seringa, nu numai cu pușca și glonțul. Pentru a termina definitiv cu poporul respectiv, nu ai decât să pui în practică ceea ce a spus un general chinez cu 500 de ani înainte de Hristos, distrugerea culturii și a sănătății poporului respectiv. Iar noi ce facem în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
raport și vreo șase oameni din plutonul nostru au leșinat în timp ce fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie desăvârșită. Pentru mine, e ritmul unui vals romantic. După trecerea în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt copleșit de recunoștință față de ele, dar nu știu ce să fac cu darurile lor invizibile.“ „Astă-seară n-am mai căpătat permisii imediat după raport pentru că un soldat a scăpat pușca în timpul inspecției generalului englez care ne vizitează. Am pierdut trenul de 5.52 și am întârziat cu un ceas la întâlnirea cu Muriel. Am luat cina la Lun Far pe Fifty-eighth Street. Muriel, irascibilă și gata să plângă pe parcursul întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dar aici trebuie avute în vedere alte aspecte, mai formidabile. Din momentul în care-și trântea pe corp un articol de îmbrăcăminte, pierdea orice noțiune pământeană legată de el - cu excepția, poate, a unei vagi conștiințe că nu mai e gol pușcă. Și aceasta nu constituia numai un semn de antipatie, instinctivă sau cultivată, față de ceea ce se numea în cercurile noastre „un bărbat bine îmbrăcat“. O dată sau de două ori l-am însoțit în timp ce cumpăra și, acum, privind îndărăt, cred că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un adevărat plan de bătaie: colindau Întâi rudele și familiile cu dare de mână, apoi mergeau și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
parfumându-se cu unul din cele mai cunoscute parfumuri franțuzești. Cum nu-l putea opri, de fiecare dată Închidea ochii amăgindu-se. De data asta Însă, Încercă să-l impresioneze. „Vino repede, nu pregătesc nimic fără tine...!!” Scăpat ca din pușcă, Tony Pavone o zbughi pe ușă cu Nando după el. „La ce oră ai Întâlnire...?” „În jurul orei șapte...” „Acum cât e ceasul...?” „Șapte și cinci minute...!” „Destul de târziu - aprecie Nando. Să Încerc să recuperez dar, oricum avem nevoie de o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]