2,499 matches
-
se mai vede. Tija subțire de ceară a alunecat înăuntru. De tot. Așa de adânc încât nici n-o mai simte în uretră. De jos îl strigă maică-sa să vină la masă. Îi strigă să coboare la cină imediat. Puștiul cu ceara și puștiul cu morcovul nu-s același tip, dar cu toții trăim cam aceeași viață. Abia după cină începe să-l doară burta. E vorba de ceară, așa că puștiu-și închipuie că poate se topește înăuntru și-o s-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
subțire de ceară a alunecat înăuntru. De tot. Așa de adânc încât nici n-o mai simte în uretră. De jos îl strigă maică-sa să vină la masă. Îi strigă să coboare la cină imediat. Puștiul cu ceara și puștiul cu morcovul nu-s același tip, dar cu toții trăim cam aceeași viață. Abia după cină începe să-l doară burta. E vorba de ceară, așa că puștiu-și închipuie că poate se topește înăuntru și-o s-o dea afară când se pișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cină începe să-l doară burta. E vorba de ceară, așa că puștiu-și închipuie că poate se topește înăuntru și-o s-o dea afară când se pișă. Apoi începe să-l doară în spate. Rinichii. Nu mai poate sta în picioare. Puștiul vorbește la telefon din patul lui de spital, și în fundal se aud clinchete de clopoțel, oameni care țipă. Concursuri televizate. Radiografia dezvăluie adevărul, ceva lung și subțire îndoit în vezică. V-ul ăsta lung și subțire dinăuntru colectează toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din patul lui de spital, și în fundal se aud clinchete de clopoțel, oameni care țipă. Concursuri televizate. Radiografia dezvăluie adevărul, ceva lung și subțire îndoit în vezică. V-ul ăsta lung și subțire dinăuntru colectează toate mineralele din urina puștiului. Se face tot mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de calciu, se lovește de colo-colo, sfâșiind căptușeala moale a vezicii, împiedicând urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de calciu, se lovește de colo-colo, sfâșiind căptușeala moale a vezicii, împiedicând urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată familia, ăia uitându-se la radiografia neagră de față cu doctorul și asistentele, și cu V-ul ăla mare de ceară strălucind alb să-l vadă toată lumea, puștiul trebuie să spună adevărul. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată familia, ăia uitându-se la radiografia neagră de față cu doctorul și asistentele, și cu V-ul ăla mare de ceară strălucind alb să-l vadă toată lumea, puștiul trebuie să spună adevărul. Despre cum și-o freacă arabii. Despre ce i-a scris frate-su mai mare din marină. La telefon, chiar acuma, izbucnește în plâns. Au plătit operația din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și pentru pompa de circulație a apei. Partea cea mai faină era să te dezbraci și să te-așezi pe ea. Cum ar spune francezii: cui nu-i place să i se sugă curul? Și totuși, acu’ ești doar un puști care și-o freacă, și-n clipa următoare n-o să mai ajungi în vecii vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ce-o să găsească ai mei când se întorc de la lucru o să fie un fetus mare și gol, încovrigat. Plutind în apa tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece ani în urmă. Puștiul care sperau să prindă o bursă de fotbalist și să-și ia masteratul în studii economice. Care să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece ani în urmă. Puștiul care sperau să prindă o bursă de fotbalist și să-și ia masteratul în studii economice. Care să aibă grijă de ei la bătrânețe. Aici sunt toate speranțele și visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu prea mai poți digera carnea. Majoritatea oamenilor au cam un metru jumate de intestin gros. Eu sunt norocos că mai am cincisprezece centimetri. Așa că n-am mai prins nici o bursă. Nu mi-am mai luat masteratul. Amândoi prietenii mei, puștiul cu morcovul și cel cu ceara, au crescut, s-au făcut mari, dar eu n-am mai pus pe mine nici o jumătate de kil din ziua aia când aveam treisprezece ani. O altă mare problemă a fost că ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adună grămadă. Uniforma ta e o haină de blană. Ca să te integrezi în lumea asta nouă, îți iei bijuterii de calitate din aur și platină. Îți menții coafura perfectă, părul mătăsos. Așteptând în holul de la Ritz-Carlton, mai vezi câțiva dintre puștii care ți-au fost colegi la reflexologie, îmbrăcați acum în costume Armani, în rochii de seară Chanel. Puști care erau vegetarieni pe vremuri și făceau naveta pe bicicletă, îi vezi azi intrând și ieșind din limuzine. Îi vezi mâncând singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
director de ziar să fac un material despre el. Despre cum l-am regăsit pe micul Kenny Wilcox, actorul copil care l-a jucat pe Danny în serialul Danny din vecini cu un milion de ani în urmă. Micul Danny, puștiul alături de care am crescut cu toții, e acum doctor veterinar. Trăiește într-una dintre sutele de case identice ale unui complex rezidențial din suburbii. Își tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost drăgălaș și talentat cât era mic, a primit o grămadă de bani ca să apară la televizor, și care apoi a trăit fericit până la adânci bătrânețe. Nu, oamenii nu vor un sfârșit fericit. Oamenii vor să citească despre Rusty Hamer, puștiul din Faceți-i loc lui tati, care s-a împușcat. Sau despre Trent Lehman, băiețelul drăguț din Bona și profesorul, care s-a spânzurat de gardul unui teren de joacă. Despre micuța Anissa Jones, care-a jucat-o pe Buffy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așa de dulce, are un suflet încă atât de tânăr. Dulcele, tembelușul domn Whittier, cu datul lui pe net și revistele lui de snowboarding. Cu CD-urile lui de hip-hop. Cu șapca pusă invers, cu cozorocul la spate. Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ani câinești. Peste un an va fi mort din cauza unei afecțiuni cardiace. Va muri de bătrânețe înainte să împlinească douăzeci de ani. După asta, îngerul nu mai dă pe-acolo o vreme. E prea trist, ăsta e adevărul. Iată un puști, poate mai tânăr decât unul dintre copiii ei, care moare singur într-un azil. Puștiul ăsta, atât de plin de viață și cerând ajutorul singurului om la îndemână - ea - înainte de-a fi prea târziu. E prea mult. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bătrânețe înainte să împlinească douăzeci de ani. După asta, îngerul nu mai dă pe-acolo o vreme. E prea trist, ăsta e adevărul. Iată un puști, poate mai tânăr decât unul dintre copiii ei, care moare singur într-un azil. Puștiul ăsta, atât de plin de viață și cerând ajutorul singurului om la îndemână - ea - înainte de-a fi prea târziu. E prea mult. Și totuși, la fiecare oră de yoga, la fiecare ședință cu părinții, de fiecare dată când privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și dorește cel mai mult și mai mult e să iubească pe cineva. Să facă domnișoaragoste de-adevăratelea. Să nu moară virgin. Chiar în clipa aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui roșii de drogat, va spune: — Te rog... Puștiul ăsta bătrân și ridat, se va smiorcăi și va zice: — Te rog, nu-mi mai spune domnule. Îngerului care-i mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și n-o să fie târâtă într-un proces urât. N-o să apară pe prima pagină a ziarelor. N-o să-și vadă întreaga viață, plină de fapte bune și eforturi, târâtă în noroi. Și doar din cauza unui futai rapid cu un puști. Ba mai rău, fiind acum o pedofilă, o infractoare sexuală, va trebui să se înregistreze la poliție oriunde ar locui. Poate va trebui să divorțeze și-și va pierde copiii. Sexul cu un minor duce la o sentință minimă obligatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prea plictisit ca să se mai fută. — Uitați-vă la petele de pe covorul din hol, spune el. Vedeți că au brațe și picioare? Precum voluntarele, și noi am fost prinși în capcană de un băiat prizonier în corpul unui bătrân. Un puști de treisprezece ani care moare de bătrânețe. Partea aia cu familia care l-a abandonat e adevărată. Dar Brandon Whittier nu mai moare uitat și singur. Și tot așa cum prinsese în plasă un înger după altul, ăsta nu e primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unui sistem electronic și atomic de control care a facilitat construirea unor Arsenale indestructibile și fabricarea unor arme ce nu pot fi folosite decît în scopuri defensive. Această din urmă invenție a eliminat orice posibilitate de folosire a pistoalelor și puștilor din Arsenale de către gangsteri și criminali, justificînd deci pe plan moral punerea acestor instrumente periculoase în mîinile oricăror persoane care aveau nevoie de ocrotire. La început oamenii s-au gîndit că Arsenalele ar fi un soi de organizație antiguvernamentală clandestină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am poticnit de câteva ori
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul și încă unul, în total trei, făcea avioane din ele, puștiul îl privea serios și atent, le mai netezea și el un pic muchiile, cu unghia, și le arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trezit. „Ce ai ?“, mi-a spus, „De ce gemi ?“. I-am povestit că pesemne lucrasem prea mult, din care cauză avusesem un coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut măgăria de a se căra fără să-și ia rămas-bun de la tine, semăna și el cu amândoi...“. Zenobia s-a așezat pe scaun să plângă un pic, poate era obosită, poate îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]