3,998 matches
-
POPESCU, Răsvan (31.V.1962, București), prozator și publicist. Învață la București, unde va absolvi Liceul „Gh. Șincai”, frecventând apoi cursurile Facultății de Inginerie Geologică și Geofizică (1982-1987), urmate de un stagiu ca geolog în complexul minier din Valea Jiului. Din 1990 își începe cariera jurnalistică: va fi corespondent al
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
, Justin (23.X.1841, Dijir, j. Bihor - 27.III.1882, Leta Mare, azi Liteni, j. Cluj), autor de versuri și publicist. Trăind și învățând la Baia Mare, Carei, Oradea, în condițiile dificile ale oprimării românilor, P. crește în spiritul naționalist, care constituie, alături de religie, fundamentul său moral, rațiunea activității de mai târziu. Încă din liceu începe să redacteze reviste („Deșteaptă-te, române
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
, Ion C. (18.XII. 1883, Craiova - 1962), poet și publicist. Urmează Facultatea de Drept la Universitatea din București. Practică un timp avocatura, apoi funcționează ca magistrat la Craiova. Debutează în „Noua revistă olteană” (1903), unde susține cronica literară și publică versuri. Prima carte, Viorele, îi apare în 1904. Colaborează la
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
POPESCU, Spiridon (4.IX.1952, Ohaba, j. Gorj), poet și publicist. Este fiul Ilenei (n. Morma) și al lui Dumitru Popescu, țărani. Urmează școala generală în comuna natală, apoi Școala Profesională din Lupeni și Liceul Pedagogic din Târgu Jiu, întrerupt după trei ani. Lucrează ulterior la Termocentrala Rovinari. Înainte și după
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
PORTOFOLIUL ROMÂN, revistă literară și istorică apărută la București, lunar, din martie 1881 până în iunie 1882. Redactor și editor: Bonifaciu Florescu. Periodicul are un cerc eterogen de colaboratori, publiciști și poeți, animați de intenții lăudabile și grupați într-o societate pentru studiul istoriei naționale, așa cum rezultă dintr-un preambul scris de B. Florescu. O rubrică intitulată „Revista politică”, pe care o redactau alternativ B. Florescu și Pantazi Ghica, urmărește
PORTOFOLIUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288979_a_290308]
-
Nicolas I. Popa (1897-1982), Iași, 1998, 27-80, 91-95; Gavril Istrate, Profesorul. O mare conștiință, ALIL, t. XXXIV-XXXVIII, 1994-1998; Sorina Bălănescu, N. I. Popa - director al Teatrului Național din Iași, ALIL, t. XXXIV- XXXVIII, 1994-1998; Remus Zăstroiu, Portretul unui necunoscut. N. I. Popa, publicist, ALIL, t. XXXIV-XXXVIII, 1994-1998; Dan Mănucă, Pildele unui doctorat ratat, CL, 1998, 7; Gavril Istrate, N. I. Popa, CL, 1999, 9; Dicț. scriit. rom., III, 810-811. M.M.I.
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
, N.[icu] (13.I.1892, București - 18.I.1971, București), prozator, traducător și publicist. Este fiul Mariei (n. Cordea) și al lui Gheorghe Ionescu, tipograf. P., al cărui nume literar provine din prenumele său, Nicu Porsenna, își face studiile la Liceul „Matei Basarab” (1902-1910), apoi la Universitatea bucureșteană, unde urmează Facultatea de Drept și
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
, Constantin (2.II.1914, Botoșani - 22.IV.1968, București), publicist. Provenit dintr-o familie de muncitori, P. urmează cursurile Facultății de Științe la Universitatea din Iași. Colaborează la „Cuvântul liber”, „Manifest”, „Clopotul” și redactează „Slova”, „revistă literară și socială” apărută la Botoșani, în 1935. Membru al Partidului Comunist Român din
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
PRICOP, Dumitru (21.V.1943, Negrilești, j. Vrancea), poet și publicist. Este fiul Ioanei și al lui Ion Pricop, țărani. Face școala primară în satul natal, școala generală la Bârsești (1950-1957) și liceul la Vidra. Urmează apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964-1970). Va fi profesor
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
M. D. [Mircea Damian], Femeile între ele, FCL, 1930, 883; D. N. [Dinu Nicodin], „Statuia care arde”, ȚA, 1934, 566; Dinu Roco, „Statuia care arde”, „Epoca”, 1934, 1569; Al. Robot, „Statuia care arde”, RP, 1934, 4888; [Maura Prigor], „Almanahul Asociației Publiciștilor Români”, 1938, 76-77; G. Bota, „Tunda”, F, 1940, 3-4; Predescu, Encicl., 694; Ion Samarineanu, „Biserica nouă”, F, 1942, 1-2; Dicț. scriit. rom., III, 893. F.F.
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
și meloman, R. mărturisește că la originea temerarei sale întreprinderi a stat „o afinitate electivă” cu poetul francez, care a constat în tentativa de „refacere a sincronismului artelor”. Primul tom al lucrării, Estetica baudelairiană, evocă etapele vieții, poetica, activitatea de publicist, eseist, critic literar și de artă, întâlnirile cu Delacroix, Edgar Poe, Wagner ș.a. Cel de-al doilea, Creativitatea baudelairiană, include analize, iar cel de-al treilea, Limanul speranței. Exilul, este consacrat ultimei perioade de viață, aici aflându-se și istoricul
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
PUȘCARIU, Ioan (10.X.1824, Sohodol, j. Brașov - 24.XII.1911, Sohodol, j. Brașov), publicist și autor de versuri. Este unul dintre cei nouă copii ai Stanei (n. Tăulea) și ai preotului Ioan Pușcașiu, fiind frate cu cărturarii Iosif și Ilarion Pușcariu. După ce a urmat școala primară în comuna natală, s-a înscris, în 1834
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
PRUTEANU, George (15.XII.1947, București), eseist și publicist. Este fiul Sofiei Pruteanu (n. Musafia), telefonistă, și al lui Paul Pruteanu, profesor universitar, specialist în istoria medicinei. Absolvent în 1965 al Liceului „Vasile Alecsandri” din Iași, P. devine în același an student al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
RACOVIȚĂ, Dimitrie D. (10.X.1862, Buzău - 8.VII.1891, București), critic dramatic și prozator. Este fiul pitarului Dumitru Racoviță, profesor și publicist el însuși. Un publicist interesant, cu vână de critic, se dovedește și R., care, semnând adesea cu pseudonimul Sphinx, colaborează intens la „Binele public”, unde a debutat în 1879, „Literatorul”, „Epoca”, la „România liberă” și „Revista nouă”, unde era și
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
RACOVIȚĂ, Dimitrie D. (10.X.1862, Buzău - 8.VII.1891, București), critic dramatic și prozator. Este fiul pitarului Dumitru Racoviță, profesor și publicist el însuși. Un publicist interesant, cu vână de critic, se dovedește și R., care, semnând adesea cu pseudonimul Sphinx, colaborează intens la „Binele public”, unde a debutat în 1879, „Literatorul”, „Epoca”, la „România liberă” și „Revista nouă”, unde era și redactor. Articolele sale pe
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
În 1849 devine primul profesor de limba și literatura română la Ober-Gymnasium, liceul german din Cernăuți. Toate mărturiile foștilor săi elevi confirmă distinctele calități de pedagog ale lui P., ca și atașamentul și afecțiunea cu care era înconjurat. Ca profesor, publicist, autor de manuale, prin activitatea sa fără preget pentru promovarea culturii românești i s-a creat un nimb de „apostol al românismului”, în jurul cărturarului ardelean formându-se o adevărată mișcare culturală națională. În spiritul acestei mișcări și în cultul reputatului
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
să depășească cercul restrâns al inițiaților. Cele mai importante contribuții rămân intervențiile lui Pamfil Șeicaru, care semnează tableta Târziu și singur (ecou al luptelor din Bulgaria), o revistă a presei intitulată „Săptămâna literară” (în mai multe numere), un medalion închinat publicistului D. Tomescu sau „celui mai mare poet al neamului”, Mihai Eminescu, uneori cronica artistică ori cea literară, unde figurează cu cronici la volumele de poezii ale lui G. Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același G.
RASARITUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
Teodor Radovici, Neculai Stoleriu, Elena I. Teodorescu, I. Teodorescu, S.T. Kirileanu (fratele lui G.T. Kirileanu), V. M. Tomegea, Al. Vasiliu, astfel explicându-se și largul ecou al publicației. Îngrijirea textelor a revenit lui Mihail Sadoveanu, trecut în caseta redacțională drept „publicist”, și lui Artur Gorovei, „publicist și avocat”. Revista a impus de la început un număr de rubrici: „Calendarul”, „Despre datorii și drepturi” (în care Artur Gorovei explica legile țării pe înțelesul țăranilor), „Sfaturi despre gospodărie”, „Răvașele unui doctor” (sfaturi practice semnate
RAVASUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
I. Teodorescu, I. Teodorescu, S.T. Kirileanu (fratele lui G.T. Kirileanu), V. M. Tomegea, Al. Vasiliu, astfel explicându-se și largul ecou al publicației. Îngrijirea textelor a revenit lui Mihail Sadoveanu, trecut în caseta redacțională drept „publicist”, și lui Artur Gorovei, „publicist și avocat”. Revista a impus de la început un număr de rubrici: „Calendarul”, „Despre datorii și drepturi” (în care Artur Gorovei explica legile țării pe înțelesul țăranilor), „Sfaturi despre gospodărie”, „Răvașele unui doctor” (sfaturi practice semnate de Andrei Iliescu), „Prețuri din
RAVASUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
care orice urmă de blazare și de mizantropie s-a șters, deși acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
RAȚIU, Virgil (21.III.1951, Sânmărtinu de Câmpie, j. Mureș), poet, prozator și publicist. Este fiul Dorinei (n. Săcărea) și al lui Zacheiu Rațiu, preot greco-catolic. Urmează Școala Generală nr. 1 și Liceul „Liviu Rebreanu” la Bistrița, absolvind în 1970. Lucrează ca muncitor la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din același oraș (1972-1975), iar
RAŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
RĂDULESCU-LEMNARU, N.[icolae] (14.X.1908, Sălciile, j. Prahova), prozator, publicist, poet și dramaturg. Este al doilea din cei șase copii ai Constanței (n. Constantinescu) și ai lui Ștefan Lemnaru, agricultor și mulți ani primar al comunei. Patronimicul Lemnaru vine de la strămoșii săi, luptători de-ai lui Horea, fugiți de prigoana
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
RÂȘCANU, Theodor (4.XI.1888, Iași - 29.VII.1952, Vaslui), prozator, poet și publicist. Este descendentul unei familii boierești cu filiații ilustre: mama, Maria (n. Ghyca), tatăl, August, era fiul postelnicului Toderiță Râșcă din Vaslui. Învață la Iași, în particular clasele I-VI, după care frecventează Liceul Național. Aici, devenit copilul teribil al școlii
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație apărută la București, bilunar și apoi lunar, între 1 martie și 15 septembrie 1894. Începând din iunie 1894, redactor și proprietar este Ilie Demetrescu-Ghiocel, autor de versuri și publicist literar lipsit, în ambele ipostaze, de înzestrare. În R.c., la care au colaborat I.A. Bassarabescu, Al. Obedenaru, Dem. Moldoveanu, Anton Naum, Gr. Mărunțeanu și Șt. Orășanu (cu pseudonimul Polit), s-a discutat despre organizarea profesională a scriitorilor. Ideea
REVISTA CONTIMPORANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289192_a_290521]
-
, Eugeniu (25.VII.1881, Vutcani, j. Vaslui - 25.III.1918, Bacău), poet și publicist. Este fiul preotului I. Revent. Învață la Iași, unde urmează, ca bursier, Liceul Internat , absolvit în 1901, și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în 1907. E profesor suplinitor la Școala Normală ,,Vasile Lupu” din Iași (1905-1907) și
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]