29,239 matches
-
ca un vițel la poartă nouă, au început să-mi scandeze numele. M-am simțit ca la tribuna Parlamentului, știi, am vorbit și eu, în două rânduri. Mi-am dat pantalonii în jos și am tras-o spre mine. Nebuna râdea în hohote, de ceilalți nici nu-ți mai spun. I-am rupt chiloții și am trântit-o pe masă... Nu știu cât a durat, dar țin minte că, la un moment dat, Sonica îmi șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bikini minusculi, așa încât mai toți au crezut că a venit fără nimic pe dedesupt. O doamnă de la PRM a vrut să o tragă de cap, de acolo, dar nu au lăsat-o bărbații. În sfârșit, atmosfera s-a încălzit, a râs și cel bătrân, așa încât ziua s-a sfârșit cu bine. În mașina unguroaicei au așezat coroanele și pomenile, iar mașina lui Petrache au umplut-o cu băutură. La intrarea în sat, porniră girofarele și sirenele. Câinii, ca la o comandă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai putu să meargă. Unii spuneau, chicotind, că nu l-a lăsat nevastă-sa. Băuse de dimineață, la înmormântare era deja beat și plânsese de râdeau copiii... Când intrară în local, sala era deja plină. Petrache își invitase foștii colegi de partid, să-i fie alături în momentele triste prin care trecea. Și i-au fost... Se mâncă și se bău mai ceva ca la o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îi întrebă de școală și dacă au nevoie de bani. Dacă aveți nevoie de ceva, să mă sunați și vă trimit imediat, trimit mașina dacă este ceva urgent. Tati, dar eu vreau să vii acasă, să stai cu noi, copiii râd la școală că nu avem tată, că ai lăsat-o pe mama... Alina nu mai putu continua, izbucni în plâns și alergă la Lucica și Elena, care fumau lângă o fereastră larg deschisă. După ce doi dintre preoți, bolnavi și bătrâni
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
discută și cu unguroaica ta, veți fi mulțumiți... Bine, Gheorghe, am înțeles, nu puteai spune direct așa, de la început? Capitolul 3 Gheorghe sări din mașină ca un tinerel și-i deschise portiera Elenei, întinzându-i mâna să coboare. Șopti ceva, râse scurt, după care îi făcu semn șoferului că poate pleca. Se uită apoi în jur, iar zâmbetul îi dispăru brusc. Poftim, domnule! Trei zile am fost plecați și, uite, curtea e plină de frunze... O să vorbesc cu Elvira, dacă nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-i niciodată cum îți trebuie. Ce sens are?“ Liftul se oprește la șase. Mă uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos. Oricum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în anumite seri Antonia, din cauza frustrării evidente, i-a administrat băiatului chiar 300 de miligrame, altfel spus - doza dublă. De această dată, răspunsul la tratament a fost ceva mai evident: Alexandru a început să iasă pe furiș din cameră, să râdă fără motiv (așa cum te-ai aștepta de la un copil de vârsta lui), să arunce cu cărțile de pereți și să iasă afară la zbenguială. Pe fața Antoniei se citea, în sfârșit, satisfacție: fiul nostru dispărea din fața blocului, apărea câteva ore
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea extraordinar să-ți învingi inhibițiile, să calci în picioare normele, eticheta. Se pare că nu mai am suc 84 cesul de atunci și nici timp să cerșesc cât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
geamuri. În timp ce vor bește, com pletează unul din bile țe lele pe care trebuie să notezi cântecul, în caz că vrei să te afirmi pe scenă. I-l pasează felin Lilyanei. Fără cântec, doar pe spate e scrije lit call me baby. Râdem amândouă, amu zate. Eu insist cu ocupația actua lă, de parcă aș urmări un infractor. E gigolo. Mă uit la paharul de bere gol, înapoi la el și apoi la scena pe care deo camdată nu are curaj să urce nimeni
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stai, nu sări și tu, doar călărețul, Otto, de ce ai sărit și tu? Otto a zburat printre crengile unui vișin, cu un călăreț imaginar alături, până pe iarba care se întinde în fața casei. A aterizat pe burtă și stă acolo, parcă râzând, nu pot să îmi dau seama de aici, de sus, aș vrea să-l strig, să-l întreb cum a fost, dar parcă nu mai am voce. Îl simt, 91 e bine, distanța nu a fost prea mare, iarba e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
purta când a murit. M-am gândit să schimb vorba ca să nu se întristeze prea tare și am întrebat-o, arătând niște nasturi mici, maronii. — Și ăștia? Fața i s-a încrețit iar. — Sunt de la șlițul pantalonilor. A început să râdă și am zâmbit și eu, dar Năsturel, care-o auzise, mieuna supărat pe hol și mama a deschis ușa ca să-l lase înăuntru. Mi-am schimbat în viteză poziția pe canapea și, pentru prima dată, m-am bucurat că purtam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină, și a alungit ochii și apoi s-a întors cu spatele să își arate coafura. Englezul a râs. Înțelesese. Tata, mândru, i-a zis apoi că el e gata să îl învețe și alte cuvinte, nu doar produse de panificație. Numai că i-a spus-o pe românește, iar englezul nu a priceput. Eu nu am știut să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
taxiuri. Ăștia caută un taxi să îl luăm până acasă. Taximetriștii nu vor să ne ia din cauza mea, că au văzut cum m-au cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi vine să le râd în nas. Eu n-am mai vomitat de ani de zile, cum nu știți asta? De ce nu le zice Alexandra că eu nu vomit nicioda tă? Sau dacă mor în mașină? Mai bine să mă ducă la spital, spune unul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala lor se amplifică acut căpătând ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o energie pe care nu prea știu cum să o descriu. Cred că extaz e un cuvânt potrivit. I-am spus că vreau mai mult, mai repede, mai mult, mai repede. A făcut ce i-am spus. Îmi venea să râd și să plâng în același timp. Dacă aș fi fost singură cred că aș fi urlat de fericire. Am început să coborâm într-o mișcare care parcă urma traiectoria unei spirale care se micșora. La un moment s-a întâmplat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pilotului mă trezește la realitate. Mă întreabă dacă pot să îmi mișc picioarele. Primul gând: mi-am rupt coloana. Îmi mișc degetele. Apoi îndoi genunchii. Mi-am desfăcut repede prinderile seletei, m-am ridicat în picioare și am început să râd în hohote, aproa pe un râs isteric. Spre deosebire de mine pilotul era alb la față și nu părea deloc amuzat. Mi-a zis: Nu-mi vine să cred că n-am murit. Cred că a fost un semn de la Dumnezeu și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai sărac, la buzunar și la suflet. Îți fură bucuria de a trăi, de a savura lucrurile mici care îți înfrumusețează ziua. Cafeaua din pahar sau covrigul din mână nu mai au același gust, nu mai au parcă gust deloc. Râd cerșetorii de mine și mă arată cu degetul în gând, în timp ce plec uitându-mă doar cu coada ochiului la ei. Mă întorc la problemele mele de zi cu zi, care au trecut de mult de faza ce mănânc diseară sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Și atunci mă pâsâie ăștia. Îs vreo patru și arată toți ca niște parizeruri și se hlizesc la mine că am botu negru de la vin și îs slab și am doi metri și arăt ca o chestie de care ei râd. Mă uit așa la ei de la stânga la dreapta, încercând să pun frână cu mâna de tocul ușii: unu e mic de tot, încât cu toți mușchii ăia pare pătrat, altu are urechile ca unu din piticii din Albă ca-Zăpada
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu petul se cam fâstâcește un pic și io mă distrez de minune. M-am pus în rolul ăsta de mare luptător trecut prin lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că mă înec cu bere-n gând. Am spart prima halbă din greșeală și am luat alta, iar bodigarzii stau cuminți lângă mine, fiecare pe scăunelul lui, și ne uităm așa în lungu străzii. Ăla din bar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
jos. Mama mi-a deschis ușa. Mi-e frică să clipesc, să nu mă doară. Sub neon, în baie, la oglindă, nu pot să duc mașina de ras la tâmplă. Marian Dumitrașcu Poker Primesc cinci cărți și-mi vine să râd. Dincolo de ele se ridică fumul unei țigări. Îmi dreg glasul ca să-mi camuflez starea de spirit. Privesc cărțile de parcă vreau să mi le imprim pe retină. Decartez trei. Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar le știu pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin surprindere. Se încruntă. Mă amuză întristarea lui și-l sărut scurt și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr. Deschid ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind ciucurele și îi zâmbesc dojenitor. Râde și el. Și continuă să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată îl văd cum se plimbă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și pornim spre magazinul din colț. Nu și-a luat decât un corn, un Tedi și o ciocolată caldă la plic. L-am întrebat dacă mai vrea ceva. Nu. Ajunge. Ne-am mân cat cornurile pe banca din curte, am râs opintin du-ne să deschidem sticla de Tedi și ne-am luat la revedere. Mihăiță are opt ani și cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-am văzut vreodată. Mihăiță trăiește în Biserica Sfântul Spiridon. Mihăiță este un înger
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]