187,522 matches
-
deseori, citind diverse informații, în ziare ori ascultînd buletinele de știri televizate sau radiodifuzate, să-mi aduc aminte de telefonul fără fir din copilărie. Impresia stînjenitoare că mi se comunică altceva decît informația pe care vorbitorul a primit-o la rîndul lui a pus deseori stăpînire pe mine. Sigur, e greu să verifici o atare impresie. Dar ea se sprijină de fiecare dată pe ceva, pe mărunte nepotriviri ori contradicții, pe informații anterioare, care revin în minte, pe gesturi care trădează
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
nici una din gazetele care au relatat întîlnirea n-a furnizat informația pe care gura lui Laszlo Alexandru a strecurat-o în urechea lui Gabriel Andreescu, e foarte probabil ca transmiterea să se fi efectuat de la un capăt la altul întregului rînd, pe cale așa-zicînd orală, înainte de a fi așternută, și încă de două ori, pe hîrtie. Inutil să te întrebi a cui a fost și ce a spus gura din urechea lui Laszlo Alexandru. funcționează, cum spuneam, după o regulă absolut misterioasă
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
de complot intern; 4. susținătorii tezei revoluției hibridate cu o lovitură de stat. Foarte semnificative sînt și principalele nume care susțin fiecare dintre aceste teze, ele putînd să sugereze anumite grupuri de interese. Ideea revoluției pure este susținută în primul rînd de timișoreni și se referă la perioada 16-22 decembrie 1989 (Miodrag Milin, Lászlo Tökes, Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Marius Mioc). Alți adepți ai revoluției sunt Adrian Marino (face distincție între "o revoluție de sus în jos", inițiată de comuniști reformiști
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de temeri timpfăcut/ mi se destupă degetele fricii/ palpînd cuvîntu-n care am zăcut// adună-mi-se fruntea într-o șoaptă/ în grețurile gîndului scîrbit
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
putrezesc/ asurzitor" (Ritual șrictusț). Altfel spus, materia asediază abstracțiunile, cotropește transcendența ca instrument al unui absolut ŕ rebours. Oscilația între lumină și beznă a unor Blake, Poe, Baudelaire, Arghezi capotează printr-o fixare a materiei ce preia prerogativele spiritului, umplîndu-i rînd pe rînd receptacolele. Uneori procesul este insidios, de pildă mascat de un simbol biblic, în interiorul căruia proliferează generosul concret alimentar: "eram orb și pîngeam/ mi-era foame/ Dumnezeu mă-ntîmpină la răscruci/ cu o pîine - și în Pîine/ erau mereu multe
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Ritual șrictusț). Altfel spus, materia asediază abstracțiunile, cotropește transcendența ca instrument al unui absolut ŕ rebours. Oscilația între lumină și beznă a unor Blake, Poe, Baudelaire, Arghezi capotează printr-o fixare a materiei ce preia prerogativele spiritului, umplîndu-i rînd pe rînd receptacolele. Uneori procesul este insidios, de pildă mascat de un simbol biblic, în interiorul căruia proliferează generosul concret alimentar: "eram orb și pîngeam/ mi-era foame/ Dumnezeu mă-ntîmpină la răscruci/ cu o pîine - și în Pîine/ erau mereu multe pîini" (Psalm
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
ca peste un mic răsfăț, să încercăm a schița profilul adoescentului de un anume tip care a fost (și a rămas în bună măsură, după cum se autoapreciază confratele nostru) fiul lui Șerban cel Rău. Există două feluri de adolescenți din rîndul celor ce se înscriu într-un orizont sufletesc notabil. Unii sînt cuprinși de de entuziasm, generoși pînă peste poate, arzînd în flăcările idealului mai mult ori mai puțin naiv (îndeobște mai mult), nutriți de literatura adecvată romantismului lor vehement ori
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
ură viscerală totalismului (rușinos, românul nu mai spune comunism, pesemne ca să nu-l jignească pe dl. Iliescu)". într-un context al inutilităților agresive, ce șansă mai demnă arputea avea criticul decît tăcerea paginii albe? "Deocamdată, criticul n-a scris nici un rînd: este, poate, șansa lui". O șansă, evident, ideală, cu toate că în păcătoasa noastră lume sublunară nu putem conserva nici măcar idealitatea absenței. De cîte ori nu scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci iarăși cu imperfecțiunea noastră, așadar cu imperfecțiunea
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Pavel Șușară In contextul discuțiilor despre Muzeul Național de Artă Contemporană, este extrem de utilă o rememorare a evenimentelor artistice, dar și a tentativelor de analiză a fenomenului, deja consumate în spațiul cultural românesc, evenimente care au încercat, la rîndul lor, să pună în dicuție principii inevitabile ale oricărei construcții deschise, în care referentul artistic și o anumită vocație autoreferențială a spațiului însuși intră în coliziune directă. Pornind de la enormul stoc autoreferențial care mocnește în Casa Poporului, și pe care
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
tocmai relativitatea faptului psihic. Astfel și-a câștigat reproșul că privilegiază imaginile în defavoarea ideilor. Dar nu asta faci când ești cineast?! Nu gândești ideile în imagini?! În introspecția lui Fellini ai șanse mari să te pierzi (pentru că ești privat pe rând de reperele spațiale și temporale, și nu în ultimul rând de certitudinea amintirilor), nu să te regăsești. Nu o dată am așteptat să se termine filmul rugându-mă ca finalul să fie o imagine cu protagonistul făcând nani în patul personal
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
privilegiază imaginile în defavoarea ideilor. Dar nu asta faci când ești cineast?! Nu gândești ideile în imagini?! În introspecția lui Fellini ai șanse mari să te pierzi (pentru că ești privat pe rând de reperele spațiale și temporale, și nu în ultimul rând de certitudinea amintirilor), nu să te regăsești. Nu o dată am așteptat să se termine filmul rugându-mă ca finalul să fie o imagine cu protagonistul făcând nani în patul personal ca să-mi recapăt (și eu, și el) echilibrul bine zdruncinat
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
pentru că de data asta Mastroianni e Guido, un regizor care încearcă să-și recupereze inspirația. Ceea ce nu e ușor când ești prins între carnal și spiritual, între realitatea pragmatică și oniricul care domină imaginația acestui regizor și, nu în ultimul rând, între artistic și vandabil. Degringolada carnavalescă e de data aceasta ilustrată printr-o paradă în care cohorta de personaje e condusă de clovni, Fellini folosind adeseori combinația dintre elemente fantastice, spectaculare, și cotidianul sec ca o metaforă pentru comunicarea interumană
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
al filmului: mișcările personajelor în fața camerei (curat balet!), cinematografia extrem de flexibilă (camera iese cu personajele din cadru uneori, o abundență crasă de unghiuri subiective, dar care nu reflectă perspectiva vreunui personaj, ci pe aceea a spectatorului!) și nu în ultimul rând coloana sonoră care merită o mențiune specială: Nino Rota e responsabil de o inovație (foxtrot + marșuri + muzică ușoară cunoscută la acea vreme) care leagă trei filme - acesta de Giulieta degli spiriti și de Amarcord. Nu e de mirare că, pe
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
s-au repliat azi către Eminescu, Ștefan cel Mare, pe care îi îmbăloșează după aceeași rețetă de succes de pe vremea serbărilor lui Ceaușescu. Tot ei sînt cei care se năpustesc în haită împotriva celor care își permit să iasă din rînd. Sub Ceaușescu, exista o industrie e delațiunilor aparținînd celor care voiau să-i lichideze pe adversarii lor artistici. Dosarele de Securitate sînt pline de turnătoriile acestor industriași ai lingătoriei. Mai existau însă și turnătoriile "în clar", cum erau cele la
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
proaspătul sfînt. Aici intrăm însă într-o discuție ceva mai complicată. Dacă Biserica Ortodoxă sanctifică pe cineva, personaj istoric, el nu mai poate fi tratat și în fosta sa calitate, de laic? Să ne amintim că trecerea lui ?tefan în rîndul sfinților a provocat diverse nedumeriri, din cauza a diverse amănunte despre existența nu tocmai sfîntă a domnitorului. Ștefan, o știm din Cronici și din documentele vremii, n-avea nici pe departe profil de sfînt. Contemporanii îi reproșau păcate politice și nu
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în universuri prin
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
merită, neîndoios, felicitări pentru proiectele pe care și le asumă, indiferent dacă ele țin de literatura română sau de cea străină. Regretabilă este, în schimb, părerea pe care Nicolae Breban o pune în circulație față de Editura Humanitas, expediată în trei rânduri mustind de antipatie. Le reproduc ca atare: "Iașul (sic) are mai mult noroc cu Silviu Lupescu și editura Polirom, una din cele mai serioase, profesioniste și care, spre deosebire de stilatul și arogantul Humanitas, publică și susține literele românești contemporane." Este dreptul
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
picioare un vis sau o ambiție, ci doar fiindcă este de datoria ei să amendeze corigențele axiologice. În ce privește afirmația domnului Breban potrivit căreia Polirom sprijină ceea ce Humanitas neglijează, adică literatura română contemporană, cred că se impun câteva clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu, Lucian Boia și Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara și Gabriel Liiceanu sunt percepuți drept clasici în viață, ei tot autori români se cheamă. În al doilea rând, este de văzut
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu, Lucian Boia și Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara și Gabriel Liiceanu sunt percepuți drept clasici în viață, ei tot autori români se cheamă. În al doilea rând, este de văzut dacă nu cumva domnul Breban se referă exclusiv la romancieri și scoate din discuție restul autorilor. Chiar și așa însă, e cel puțin inelegant să treci sub tăcere cartea lui Gheorghe Crăciun, Pupa Russa, apărută la Humanitas
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
se referă exclusiv la romancieri și scoate din discuție restul autorilor. Chiar și așa însă, e cel puțin inelegant să treci sub tăcere cartea lui Gheorghe Crăciun, Pupa Russa, apărută la Humanitas și întâmpinată excelent de critică. În al treilea rând, căinând absența elementului indigen din portofoliul Humanitas, Nicolae Breban face abstracție, printre alții, de Ana Blandiana și Stelian Tănase, Șerban Foarță și Anca Oroveanu, Alina Mungiu și Cristian Preda, Florin Manolescu și Ioana Pârvulescu, Marius Oprea și Robert Șerban, Doina
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Simona Vasilache Douăzeci și trei de ani! și n-am făcut încă nimic pentru nemurire!" Sînt, spuse de un personaj al lui Schiller, doar vorbe lejere de tinerețe. Dacă, însă, le citim, printre rînduri, într-o pagină de jurnal, sînt, dimpotrivă, asumarea timpurie a unei "misiuni" urmărite strîns. Sigur, oricît e de important, pentru adevărata reușită, programul intelectual și cel mult mai larg, de existență, notițele care-l consemnează nu sînt, deseori, scutite de
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
mers: "Am impresia că nu mai am nici o resursă interioară. E un cerc vicios. Felul ăsta de viață mă seacă. Pentru a mă recuceri, întreagă, mi-ar trebui un gest de voință. Ar trebui să schimb multe și-n primul rînd, să mă schimb pe mine."; Și mai demult, el era atît de intim încît eu trăiam în fața lui deschis, ca-n cea mai deplină singurătate... Acum mi-am compus însă și pentru el un personaj. Dar un personaj în a
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
care ies din când în când la suprafață arată că Securitatea lui Dej-Ceaușescu nu era străină nici de fapte unanim condamnate de lumea civilizată. Vezi cazul Carlos și aruncarea în aer a sediului "Europei libere". Să le luăm, însă, pe rând, cu precizarea că e vorba de Securitatea de dinainte de 1989. Din fericire, România a fost ferită de atentate de tip terorist pe propriul său teritoriu. Dar asta nu înseamnă că prieteniile deocheate ale lui Ceaușescu n-au amestecat țara în
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
textele dialectale contemporane e înregistrat adesea un genitiv-dativ neconform normelor academice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (ediția a II-a, 1948), se arăta convins de motivarea fundamental estetică a unei norme care ținea în primul rînd de scriere, nu de pronunțare: "Genetiv-dativul singular articulat al femininelor în -ie are finala -iii (conform regulei pomenite chiar acum), pe care în scris o redăm totuși prin -iei (cel puțin așa recomandă Academia). Din cauză că ultimul i este absorbit de
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și opulentă, despotică și hedonistă, opacă la iscodirile raționaliste și la libertățile pe care acestea le generează. Grecii, în primul rând Atena, prin ecumenismul ei pragmatic, nu puteau să nu ajungă la confruntarea cu Asia, cu modul ei de producție, materială și spirituală. O confruntare inevitabilă, fundatoare pentru un topos cu virtuți identitare, cel al "veșnicului război dintre Europa și Asia
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]