2,042 matches
-
o prindă pe la spate. Sticla s-a spart. Oftând, Vasea a luat o alta din raft, a desfăcut-o și mi-a turnat. — De obicei, Îmi iese. — De obicei. Știi bancul cu sticla care nu se termină niciodată? — Nu, a rânjit Vasea. — Ivan intră Într-un bar și cere o vodcă mare. O dă peste cap, apoi mai cere una și Încă una. După un timp, observă că barmanul Îi toarnă de fiecare dată din aceeași sticlă, care nu pare a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uitat pe vizor să văd ce se Întâmpla pe coridor. Cineva chemase liftul de la un alt etaj, iar ușa Îl pocnea ritmic În frunte pe mastodont, până când respectivul s-a plictisit și a chemat celălalt lift. — Ce faci, iubito? am rânjit, Întorcându-mă. Purta o bluză cu un decolteu mai adânc decât...... și pantofi cu toc. Era proaspătă asemenea unei......, mai tentantă ca o......, mai sexy decât...... . — Mă pregăteam să plec spre companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-o ștergem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe jamboane, iar apoi a ridicat pistolul. — Și unde-o să țintești, Stepa? Unde crezi tu că sunt sau jumătate de metru mai la dreapta, unde sunt de fapt? La dreapta mea, ca să fiu mai precis. — Degeaba Încerci, copoiule, a rânjit Stepa. În cazul tirului, e chiar un avantaj să fii ciclop. Ți-ai spus rugăciunea? De ceva timp, am devenit ateu. Stepașa, știi totuși care e marea problemă când ai un singur ochi? — Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
văzînd cu ochii. Minunîndu-se de puterea excavatorului oamenii rîd bucuroși. Urmat de adjunct, directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie prin aer răstoarnă lîngă ei o movilă întreagă. - Ho, nebunule! strigă adjunctul, o să ne îngropi. Surd, în cabină excavatoristul rînjește asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei începe să agonizeze. Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna muțenia cu un clătinat din cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să Înțeleagă că i se Întinsese o cursă. Nici Alexi nu mai Înțelegea nimic. Care Cristina? Într-adevăr, el n-o Întâlnise. Nici pe Cătă, cel aflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Enkim, și-mi luă mâna ca să și-o pună pe creștet. I-am simțit firele aspre ale părului care dădea să crească la loc. - Tu și Tatăl l-ați scăpat pe Enkim din brațele Umbrei! O și vedeam, blestemata, cum rânjește, măi Krog, măi! se bucura el ca un copil. M-am răsucit pe o parte. Stăteam pe o blană moale, frumos mirositoare. M-am răsucit pe partea cealaltă și am dat blana la o parte. Dedesubt era un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și doar alergam ca bezmeticii. Unul dintre oamenii aceia ne răsări deodată În față. Era mare ca o stâncă din cele ridicate pe culmile munților mei și ziceai că nu l-ar fi clintit de acolo nici cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În vine. Semăna cu mormăitul unui urs furios, numai că era mai prelung și mai ascuțit, cutremurând crengile copacilor de pâinea-maimuței. - Nu te teme. E leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să-l fac să se apere și să-și dea sulița În jos. Scept făcu așa dar, când am profitat de asta ca să-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci coada suliței În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În burtă, În timp ce eu Îi trăsei o bâtă peste mâna cea tare. M-am forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l fac să se apere și să-și dea sulița În jos. Scept făcu așa dar, când am profitat de asta ca să-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci coada suliței În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În burtă, În timp ce eu Îi trăsei o bâtă peste mâna cea tare. M-am forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am dat peste o piatră de mână ascuțită și mi s-a părut că lucrurile se potriviseră prea bine parcă. I-am proptit piatra cu ascuțișul În beregată. Buimăceala Îi trecuse, dar era prea târziu. Mă privi În ochi și rânji din nou. - Ce-ai avut de n-ai vrut s-o lași să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș fi putut să-i răspund, dar nu se făcea. Nu cu unul ca el. Pufni În râs. - Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
reduse cu 25%, de muncitori și de sindicaliști, de câinii trimiși la eutanasiere, de țepile din Piața Victoriei, de țânțarii de Nil... Aceștia, fără să ia în seamă „binele" pe care premierul spune că l-a făcut țării, îl huiduie rânjind sardonic, pe unde îl văd prin țară, deși Boc le spune sus și tare, ce bunăstare a preconizat el pentru România. Ascultați-l numai! După câte ne spune cu atâta patos și convingere Emil Boc, ar trebui mai degrabă să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
deodată, fără să iau seama la imensul vuiet de schimbare, care se aude dinspre Cotroceni. Măria Sa, Traian Băsescu I-ul trage cu mâna sa proprie clopotele, că vrea schimbarea Constituției, zice el vorbă mare, cu una care să consolideze Parlamentul, rânjind apoi spre cei „care au pus botul": Am glumit, bă, ha-ha-ha, vreau una care să dea puteri mai mari președintelui. Dar în sinea lui, se zbate ca peștele pe uscat, storcind zi și noapte gândul, cum ar putea să facă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că erau pui... - He he! erau porumbeii tăi din garaj, băi! hă hă hă!! Sabina mă mângâie pe frunte. Îmi zâmbește larg cu gura ei plină de dinți albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
De bine? De ce a furat ăștia a lu’ Zane? încearcă să fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum naiba îți veni ție în cap să ți-i bagi în casă pe bandiții ăia! Hai că te-a fraierit, recunoști? rânjește Fane cu toți trei dinții. Piratu se înroșește, își mută broboada înainte-înapoi pe cap: - Mi-a fost milă de ei, că venise cu căruța cu mobilă pe strada mare. Zicea că-mi dă două meleoane pă lună. După aia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la magazin și făceam pârjoale în curtea din spate! Ce frumos era! Acuma au betonat ăia a lu’ Zane, și-au tăiat caișii... - Da’ Piratule, ț-aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucru. N-avea decât să plece el, iar ei o să dea buzna ca niște gândaci de bucătărie peste colină, buruieni și pădure. Strânse din dinți. Culese pușca din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală era închisă, marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]