2,010 matches
-
toată afurisita lui de ceată! Era Însângerat și plin de praf. În vreo trei locuri armura Îi era spartă și de sub coiful Înalt picura sânge dintr-o zdreanță Înnodată prost și În grabă. A, ia te uită, prietenul nostru Adalbrecht, rânji el ironic când descălecă În curte și-l zări. După cum văd, ai scăpat teafăr. Mă bucur pentru tine. În multe bătălii am luptat și cu mulți potrivnici m-am Înfruntat, dar aceștia erau diavoli curați, dezlănțuiți din fundul iadului. Împotriva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un dinte. Pe patul Îngust, În mijlocul Încăperii, zăcea Adelheid cu mâinile și picioarele legate de stâlpul baldachinului. Hai nele Îi erau sfâșiate, pătate de sânge și fața tumefiată. Nu-l recu noscu pe Simeon și, când cei doi bărbați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
celula" următoare se consuma drama a două exemplare din familia celor ce intraseră cândva în conflict cu Scufița Roșie: un lup și o lupoaică. Bietele animale! Când ne-am oprit în fața lor, și-au ascuns cozile între picioare și au rânjit spre noi a intimidare cu dinții gălbejiți și cariați ca o reminiscență a vremurilor apuse. Având statura unor câni de mărime medie, cu blana de culoare alb-cenușie, arătau mai degrabă a maidanezi subnutriți decât a lupi sadea. Smocurile de păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la sfârșit. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru? Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunul samaritean, suflet pur și nobil, pierzându-și silueta zveltă printre mașini, militari și sumedenie de milițieni însoțiți de câini-lupi, care așteptau să ne ia în primire. Punct! ERAM ÎN BĂRĂGAN!!! 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE Rânjind satisfăcută, într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu mine ne-am fixat unul pe celălalt preț de vreo două minute să vedem care clipește primul, până când Jayne a ieșit din bucătărie și l-a chemat, fără să se uite la mine. Câinele a țâșnit imediat spre ea, rânjind și dând din coadă, iar în timp ce era dus spre garaj s-a întors și m-a săgetat cu privirea. Treacă de la mine. Câinele avea lumea lui - motivele lui - iar eu pe-ale mele. Celularul a sunat din nou. Kentucky Pete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am coborât vocea. Te rog, cred că e important. - Era tânăr. Pete zise asta cu o undă de perplexitate. - Dar cum arăta? - Cum arăta? Ca un student. De fapt era student. Student acolo unde predai tu, omule. Scriitorul începu să rânjească. Scriitorul se foia extatic în locul lui. Scriitorul vroia să aplaude. Tăcerea mea l-a încurajat pe Pete să continue. - Mă întâlneam cu niște tinerei în prima lor zi de cursuri, dar trebuie să-ți spun c-am încercat peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tale. Vreau să devii conștient despre toate lucrurile groaznice pe care le-ai comis. Vreau să recunoști dezastrul care este Bret Easton Ellis. - Tu omori oameni și-mi spui mie... - Cum aș putea omorî oameni dacă nu exist, Bret? Vocea rânjea. Prezenta un mister. Repet, ești pierdut, suspină voce. Repet, Bret nu se prinde. - Dacă te apropii vreodată de familia mea, te omor. - Nu sunt foarte interesat de familia ta. În plus, nu cred că ai idee de cum ai putea scăpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și cu atâta putere una din trepte încât săreau așchii din lemnul moale, lăcuit. Am încercat să mă târăsc în susul scărilor. Câinele își lăsă capul în jos, iar când începu să privească foarte încet în sus, apropiindu-se de mine, rânjea. Am început să dau din picioare în direcția lui, gâfâind, târându-mă în sus pe spate. Câinele se opri. Câinele își ridică din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că numai „astfel” e posibil, o reală valorizare. A-l rupe, a-l fractura pe un gigant de expresia sa cea mai intimă, mai expresivă, este un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un biet cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Palestina în decursul timpului, în funcție de pericolele traseului și de confortul locurilor de găzduire. Topografia a redus Vestea cea Mare, iubitoare de ubicuitate și de indiferență, la portul calpacelor. Istoria e plină de fumuri, geografia o învață ce e modestia. Anticlericalul rânjește, iar eu îl imit ceva mai mult ca de obicei (dar și de nevoie). Atâta doar că mă feresc să uit că pe piața bunurilor necesare mântuirii, unde clientul e rege, cererea este cea care dă naștere ofertei. Clericul ascultă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mică N-a găsit nimică Ș-a făcut pe strada mare A găsit mărfuri de vânzare. ș-a luat 19 ocă de fier și 19 de oțel. S-a dus la Țiganu' Buzduganu Care bate bine cu ciocanu' Cu dinții rânjiți Cu ochii beliți Cu ochii de steclă Cu dinții de greblă Când te uitai la dânsul Te bufnea râsul. A făcut niște secerele Cu mănunchi de floricele Și cu dinți de viorele Ca să tae grâu cu ele. Iară dumnealui că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați cu nume) cari au rânjit necinstind și omorând două femei, pier înecați în noroi. Doctorul de la Buzău. De patru săptămâni are "toate semnele" că nevasta îl înșală. Pune obiecte în odaie pe care le așază anume și dimineața le găsește deplasate. A uns clampa de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o caută, dar ea nu mai e fată... Și Jder moare în luptă (?)... (Descrieri din munții Mazurilor) În munte, (pe Bistrița poate, lângă Moara dracului), Jder se luptă cu Ungurul. Jder rănit, când se aude venind ajutorul ungurului. Bucuros, magnatul rânjește. Jder însă rănit fiind îl zdrobește. Apoi ucide și pe acea care acuma înțelege că l-a iubit... Ca să nu fie greutate tovarășilor, și ca să nu cadă în mânile dușmanilor, cere să fie dat pe apă, alături de fată... După împrejurările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că în jurul lui se învârte lumea, că regulilor lui trebuie să te supui, când te împotmolești și vezi cât de zadarnice sunt toate eforturile tale, când totul se risipește și în loc nu apare nimic, ci un gol imens în care rânjesc colții nemiloși ai prostiei, îmi spun că am ales să trăiesc pe un nisip alunecos și-mi merit soarta. Am avut nenumărate momente când îmi venea să las totul de izbeliște și s-o iau de nebun prin lume, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tragă de pe bețiv pardesiul sau vesta. Poponaru’ era Întotdeauna primul la bețivii mănoși. O dată s-a scos cu o mie de dolari la stația pe la Strada 103. Deseori loviturile lui ajungeau la sute de dolari. Dacă bețivul se trezea, Poponaru’ rînjea și-l pipăia pe coapse, ca și cum intențiile lui ar fi fost sexuale. De la schema asta s-a ales cu porecla. Era mereu bine-mbrăcat, cu veste de tweed și pantaloni gri de flanel. Un șarm european În maniere și un ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de a face pe jos de două ori pe zi drumul dus și întors la Șos. Filantropia. Auto-ul, deși înscris la spital, fu luat de un ofițer ungur trufaș și obraznic. Pe când îl inventaria, se întoarse către mine și, rânjind, îmi zise: „România Mare“. Iar eu îi răspunsei tare: „Aceasta la pacea generală o vom vedea, până atunci să nu vorbim“. Se uită la mine mirat și plecă cu mașina, fără a mi da bonul obligatoriu. Când văzui eleganta limuzină
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au integrat primii în Europa, devenind, mai ales noaptea, eurolaci. * Capul ce se pleacă dovedește ca șira spinării este... îndoielnică. * Ochii poftesc, iar inima face infarct. * Dragostea târzie e ca și cea prematură. * Cine râde nu-i om rău; cine rânjește nu-i om bun. * Bunătatea omului se citește pe chipul lui: totul e să știi alfabetul. * Cine râde în colțul gurii rămâne cu ea strâmbă. * Picioarele duc acolo unde vrea capul. * Ca să nu te omoare singurătatea, umple-o cu idei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
acest aspect. Chiar și în timpul jocului, antrenorul Luc Boiten n-a protestat deloc, liniștindu-și în permanență jucătorii, oferind o veritabilă lecție de fair-play și civilizație. Cât despre publicul din Sala sporturilor, reacțiile au fost împărțite. Cârcotașii au început să rânjească ironic atunci când Initia conducea pe tabela de marcaj, frecându-și mâinile în așteptarea unei înfrângeri, în timp ce adevărații suporteri, majoritari, și-au încurajat favoriții și au salutat cu urale victoria obținută pe final de meci. Evoluția scorului: 1-1 (min. 4), 3-2
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să dau, decât aceea, foarte adevărată, că vița ei țărănească se trăgea din șercaia Făgărașului și că bu nicii ei se numeau Adam și Eva. După aceste amintiri de familie și după cele urâte, din școala primară, unde o bestie rânjită de director, cu o mână mai scurtă decât cealaltă, ne bătea la palmă cu trestia de mare, de mă În grozește și azi amintirea dureroasă și rușinată; și după amin tirea, și mai urâtă, a gimnaziului, al cărui director, altă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bătaia bronzului de miez de noapte mă-ntreabă cu misterioase șoapte, de-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină acei ce-au mers în veșnica vecie. Ep. Ioan Duma Iară tu rânjind cu ură mi-ai pus curse de pierzare... Pr. Alois Done Fără iubire și fără jertfă, noi nu suntem nimic!” Pr. Mihai Rotaru Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pot cunoaște alte amănunte. Pr. Alois Donea Roman, 16-III-1992 Poporul meu Iată !... Inima străpunsă Sângerează pentru tine Și văpaia ei ascunsă Vrea să facă numai bine! Te-am iubit peste măsură Și-am venit spre-a ta scăpare, Iară tu rânjind cu urăMi-ai pus curse de pierzare... Te-am iubit lovit de bice Tremurând lângă coloană: Nu credeam, popor ferice, Să-mi răspunzi cu-așa prigoană, O cunună prea ghimpoasă Capul mi l-a strâns ca-n clește, Și mulțimea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nimic: nu m-a auzit nimeni... M-am ridicat cu un simțământ de jenă și m-am așezat din nou la birou, în fața declarației mele. și am așteptat. Radu Marin intră de câteva ori, poate și alții. Îmi citi declarația, rânjind batjocoritor. La un moment dat fu introdus un băiat tânăr, foarte speriat și vizibil bătut, adus special ca să mă recunoască. Eu nu-l cunoșteam. De altfel, și el răspunse negativ la întrebările anchetatorilor. Așa cum mă aflam în cabinetul respectiv, îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împleticit între cei doi până ce am ajuns la vagonul de dormit aflat tocmai la capătul peronului. Acolo, cei doi s-au postat unul în stânga, celălalt în dreapta scării vagonului. Cel din stânga mi-a dat biletul, cel din dreapta buletinul. Mi-au urat rânjind „Călătorie plăcută“, suna de parcă ar fi zis: „Călătorie pierdută“, m-am urcat în vagon - iar ei la fel. Prin urmare, și asta făcea parte din a treia variantă.Mă așteptam la tot ce-i mai rău: noaptea, când toți vor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
amator făcut K.O. de lovitura tehnică a unui profesionist și salvat de intervenția rapidă și salutară a arbitrului de colț oprind meciul dintre doi adversari inegali, prin gestul simbolic al aruncării prosopului peste rugii care mă trântiseră la pământ rânjind într-o satisfacție meschină. Acum ne îndreptam obosiți spre casă, călcând tot prin miriștea dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]