2,405 matches
-
propriile vederi asupra majorității chestiunilor. Și chiar și cea mai mare independență era insuficientă, tot nu era destul. Și existau trasee mentale aride În capul lui, care nu interesau pe nimeni altcineva, poate - wadi-uri, așa credea că le spune, mici râpe produse de eroziunea constantă a grijilor. Luarea de vieți era una dintre acestea. Doar atât. Viața aproape că-i fusese luată. Văzuse luându-se vieți. Le luase chiar el. Știa că-i unul dintre luxuri. Nici nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai respect pentru nimic. Tu-i dai un exemplu teribil de prost lui Bob. și o influențezi În rău și pe Farah. Îi nenorocești pe amândoi cu aiurelile care-ți trec ție prin minte. Dacă vrei să te duci de râpă după ce-am făcut atâtea și-atâtea pentru tine, n-ai decât, dar nu-i mai trage după tine pe frate-tău și pe soră-ta. Destul că o amărăști pe mami. De undeva s-a auzit zgomotul unui obiect
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
refuzat pentru că mă vroia, ci pentru că nu dorea să se afle în festival că ea ar avea vreo legătură cu un invitat. De aceea am ajuns a doua zi eu, la ea acasă, fără martori. Acum totul se ducea de râpă. Cum va reacționa dacă într-adevăr îi cunosc familia de când 1 era mică de tot? Oare o să i se pară anormal să și-o tragă cu cineva care a mai văzut-o și când era un bebeluș? Parcă diferența de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-o relație și după câtva timp înțelegeai că-i o supertipă cu care merită să te combini pe bune. Dar cum poți săi începi o relație cu o minciună sfruntată la bază? În acel moment totul se ducea de râpă, pentru că: nu puteai să-i spui "știi, pisi, eu nu am făcut școala despre care ți-am povestit, tata nu-i ce ți-am zis, iar casa pe care ai văzut-o în poze e o vilă din Snagov, închiriată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum. Tot jocul meu s-ar fi dus de râpă. Dar asta era, eram înfrînt de cineva pe care n-o să-l mai văd niciodată în viața mea. Mă enerva deja jocul ăsta fără cuvinte. Știu și că a decis plecarea mai repede doar de dragul jocului și mai știu că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre ele acoperite cu pămînt. Peste tot liniște deplină și singurătate. De jur-împrejurul cetății, pădure de brazi și fagi. Doar pe coasta ce dădea spre sat, crescuseră printre stînci și rîpe niște copaci piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că presupunerile lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de unde? Asta-i, de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat vaca, spuse bucuros Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg eu! sări imediat Virgil. Cei doi plecară, tăind de-a dreptul printre stînci și rîpe pînă la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră cu toții iarăși veseli ca la început și se strînseră în jurul Ilincăi. Aceasta n-ar fi lăsat iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o șopîrlă și o strecură pe nesimțite în plasa Bărzăunului. Ilinca începu să țipe așa de tare, uitîndu-se la plasa cu pricina, încît Bărzăunul pricepu repede că a devenit victimă și aruncă plasa cu tot cu mîncare și cu șopîrlă într-o rîpă. Prima întrebare mai la obiect, care a stîrnit o discuție destul de aprinsă, a fost pusă de Nuțu: Și e d-departe pîn' la peș-peș-peștera aia? Toți întoarseră capul spre Virgil, pentru că el fusese însărcinat să ia legătura cu moș Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întâlniri nedorite cu poliția, avea posibilitatea să facă bani bunicei pe lemne și să-i dubleze apoi prin valorificarea la fier vechi a câtorva capace de canal din fontă și ceva cantități de aramă pe care le-a dosit în râpa de la Serpentine, până la o posibilă pătrundere cu căruța în târg. Și iată că prilejul s-a ivit de când cu lemnele astea uscate pentru care polițaii nu prea cer acte, că nu le iau ca furturi din fondul forestier. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
luat cu Bianca lui. Și să mai adăugăm că gospodarul mai avea pregătite încă două cărucioare de găteje uscate, gata arvunite și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu strictețe obligațiile de muncă ale tinerilor... Că podoabele astea de bani gata au invadat până la refuz Capitala de nu mai încapi de ei prin localuri, la cinematograf și, mai nou, în propria casă... Ăștia încet-încet vor duce țara de râpă!.. Și cu mama ce-ai de gând? Că pe lângă faptele astea de adolescentă neinițiată mai și trăncănește pe deasupra... Cică zilele trecute ar fi fost pe la Drept ca să-l întâlnească pe Cătălin... Ea știa că el e asistent... Dar, surpriză!.. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de mine, vreau să-mi ating invenția, ce-o fi atât de ciudat? E noapte, o fi ora aia la care produc eu testosteron mai din abundență. Mda. Nu e bine. Trebuie să-mi revin, altfel povestea se duce de râpă. Mă reped până în casă și bâjbâi puțin pe întuneric, ca să găsesc bucătăria. Deschid congelatorul. Găsesc câteva cuburi de gheață și mi le bag în chiloți. Aaaaah. Gata. Cum a zis Pinocchio? Rezistă, tată. OK. Ce-ți pasă ție, Pinocchio? Tu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pierzându-se ca un ecou. Oamenii din sat iau spus Pustnicul de la cimitir, deoarece puțin îi știau numele. Când a venit iarna, s-a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un vișin și un nuc. Peste câțiva ani de la așezarea lui acolo, în sat s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
față, despărțindu-i doar drumul. Guzu, printre înjurături i-a spus ce li s-a întâmplat. Noi eram ascunși după gardul lui moș Alecu, cumnatul tatălui. Apoi, ușor, ușor ne-am strecurat pe huidiță la deal și am ieșit spre râpa lui Cracea, Dar l-am auzit pe bădia Emil Bodaș spunându-i lui Guzu că va afla cine a făcut trebușoara asta, bătându-și joc de vecinii lui. Ca să-l facem și pe el să ne țină minte, i-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trupe germane se aflau în satul nostru sau pe câmpul dinspre nord. Timp de vreo trei zile cât a ținut lupta, am patru amintiri care mi-au rămas în memorie. Noi căutam să ne ascundem în beci sau într-o râpă din apropiere de unde oamenii luau lut pentru lipit pereții sau pe jos, în casă, un lut galben și în malului râpei săpau și ieșeau niște mici grote unde te puteai adăposti. Deci, cu încă o familie vecină ne-am ascuns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am patru amintiri care mi-au rămas în memorie. Noi căutam să ne ascundem în beci sau într-o râpă din apropiere de unde oamenii luau lut pentru lipit pereții sau pe jos, în casă, un lut galben și în malului râpei săpau și ieșeau niște mici grote unde te puteai adăposti. Deci, cu încă o familie vecină ne-am ascuns într-o grotă, sub mal, stând aproape o zi și o noapte acolo. Așa cum ți-am spus, am patru amintiri pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne omoare pe toți. Trăgeau rușii de pe deal, trăgeau și nemții de pe câmpul din fața satului. Multe case au fost distruse. După ce neam retras din râpă, revenind acasă, bunica Marghiola m-a luat cu ea la adus apă. Fântâna era peste drum de casa noastră. Ajunseserăm la fântână, când dinspre satul Vinețești și-a făcut apariția o coloană de tancuri și camioane pline cu soldați ruși
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe oameni. Tu, unul, știi cum e. Nu vreau să trec prin toate mizeriile pământului. Nu la această vârstă. Ar fi trebuit s-o fac acum zece ani dacă aveam de gand. — Bine, dar dacă mariajul s-a dus de râpă... — Ba nu, de când ne-am mutat aici, lucrurile au mers mult mai bine, spuse Eleanor. Adrian știe să fie foarte drăguț când e-n toane bune. A, sunt convins! — Iar de când s-a lăsat de scris române, e-n toane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Încă una Încărcată cu monezi. Atunci s-a petrecut În Brodina o stranie istorie. Când abia Începu să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevoie de nici un potop, În satul ei omenirea pierea de la sine. Se stingea ca un foc spuzit. Prin urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de nici un fel de Noe sau de arcă, satul se ducea de râpă, măcinat de carii nevăzute zi de zi. Totuși, de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În care timpul curgea tumultos, amestecând de-a valma oameni și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sunt și Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat....“ Astfel că la Întoarcerea lui Nicanor acasă, pactul cu Anticristul fusese mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura ușii: „Cine știe ce nenorociri mai anunță și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]