2,310 matches
-
cu cântecul lui. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Doar când ploua nu-i dădea Angelina apă, altfel, seară de seară avusese grijă de el, grijă pentru care își primea răsplata prin cântec. Într-o seară, greierele nu se mai auzi; Angelina îl așteptă răbdătoare, dar locul de unde îi cântase toată vara rămăsese mut. -Tăticule, de ce nu mai cântă greierașul? întrebă Angelina cu tristețe. Pentru că a venit toamna. De acum îi este frig și este obosit de cât a cântat toată vara, a intrat în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
rândul Vivianei, care stătu cuminte la probă, dar nerăbdatoare, fremătând ca râul de munte. E gata? Mai durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii opresiunii și odioasei dictaturi? S-a supus, că nu avea ce să facă. Așa-i românul, cuminte, răbdător, descurcăreț și supus. Dar a aplicat singura lui formă de rezistență tăcută. A furat, domnilor! Poporul, în tot ce avea el mai valoros, mai specific național, strămoșesc, a furat cu curaj socialismul, într-una. Pe toate căile! L-a slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei care își așteptau rândul. A fost și o încercare de fraudare în timpul unei lecturi. S-au prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se opri pe buze, pentru că Leana se plimba îmbrăcată hibrid ca în viață, femeiește-bărbătește pe linia ferată, adunând păcatele căzute din trenuri într-o sticlă pe care o dădea pe gât după ce-i făcea plinul. Vie, dar altfel! Leana aștepta răbdătoare să o calce alt tren, apoi altul și altul. Avea ce bea până la sfârșitul morții... Era mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simplu pieton, dar mersul său era deosebit față de al celorlalți. Era diferit. Nu știu exact prin ce se deosebea de alții, dar nu era un pieton oarecare. Stătuse nici cinci minute, când l-am văzut plecând, la fel de calm și de răbdător, precum venise. Intrigat, am coborât până jos, la parter, la cei care erau prezenți la intrarea profesorilor. Ana nu venise încă. Nici Soliteraj. Nu, nici Velail. Trecea greu timpul. Pentru mine, în schimb, trecea foarte repede. Aveam impresia că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu lăsară armele mai jos. Văzură cât de rapid se puteau mișca și erau uimiți că Împăratul a putut să pună la pământ o astfel de creatură. Eu sunt Corvium, zise el. Iar eu, slujitorul tău. Mi se spune Zgran, răbdătorul. Ești de același sânge cu Împăratul și suntem obligați să-ți datorăm serviciul nostru! Din întuneric se desprinse o creatură ce aducea cu un câine. Era patruped, înalt cam de un metru jumătate, de o culoare abisală și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a vorbit? Vocea aia răgușită. — Chiar nu pot să-ți explic, zise Henry. Trebuie să aștepți până ajung acasă, iar atunci o să înțelegi. — Henry ... — Trebuie să închid, Lynn. Pupă-i pe copii. Și închise. Dave îl privea cu niște ochi răbdători. Era mama ta? — Nu. Altcineva. — E furioasă? Nu, nu. Ți-e foame, Dave? — Curând. — OK, vom găsi un bufet cu servire în mașină. Dar, până atunci, trebuie să-ți pui centura de siguranță. Dave păru nedumerit. Henry trase pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a intra la teatru, a ținut-o sub presiune, nu s-a însurat cu ea până acum, era căsătorit pe atunci, în tinerețe, cu o femeie care avea aceeași vârstă cu el, aia era departe de tinerețea Cezarinei, o nevastă răbdătoare, dar care, în ultimul timp, își pierduse orice haz și divorțase. Tânăra se prefăcea că n-o interesează aspectul, Laszlo o ținuse prea mult timp în șah. Chiar dacă era teribil de inteligent și de talentat, mitocănia lui era proverbială în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adică normal, calm, necesar, adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și în jos, zgâriind carnea vorbitoare, că pleoapele sunt mereu lăsate, ca o cortină care ascunde ce este dincolo, într-o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te dau afară. Acum, putem vorbi ? Mă așez și În minte Începe să mi se formeze o suspiciune de nesuportat. — Despre... Îmi dreg glasul. Despre CV-ul meu voiați să vorbim ? — Nu, spune el blând. Nu despre asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Oricum, probabil că la ora asta au uitat deja totul. — Vezi să nu ! N-ar fi mai bine să rămân acasă cu tine ? Îi apuc mâna rugător. O să fiu cuminte de tot, Îți promit. — Emma, ți-am explicat, spune Lissy răbdătoare. Azi mă duc la tribunal. Îmi desface mâna dintre ale ei. — Dar ai să mă găsești aici când vii. Și diseară o să mâncăm ceva bun de tot. OK ? — OK, zic cu o voce mică. Ne iei și niște Înghețată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea vechilor păcate și dreptul să Își dea examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de altă parte, nu există decât o companie, cea de stat. Așa cum al statului este tot ce există acolo... — Cine vrea ceai? Ce fel? Cafea? Cu, fără cofeină? șoptește Giulia. Sssst, o mustră proaspătul ei soț, dar profesorul o așteaptă răbdător ca ea să-și termine numărătoarea, să pună apa la fiert pentru ceai și cafea În aparatul de filtru. Și doar atunci când ceștile aburinde sunt pe masă și Giulia În postura ei obișnuită, cu mâinile În poală, strânse una Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cât, liberi! De fapt, În afară de acest văr Victor și de prietenul meu Alexandru Stan, eu nu am Întâlnit pe nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o parte. Traian Îl ușuie, șuierat, ca pe o pasăre de curte, dar porumbelul nu se mișcă. Iar Christa urmărește scena cu un Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uită la el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care Îl recunoaște, după atâtea zeci de ani de când Înalță, măcar o dată pe zi, ochii spre el. Se apropie ora lui preferată, când soarele coboară. Tace răbdător, ca să ocrotească atenția șoferiței Christa. Dar s-ar părea că ea nu a mai greșit de astă dată intrarea pe autostradă. — De ce să le fie greu? A fost din nou arestat? — De arestat, a fost arestat doar o dată, după Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spre Tulcea. La un singur pas de gară se afla Dunărea, care și-a deschis brațele spre a mă primi cum se cuvine. Aici am cunoscut adevărata iubire, adevărata dăruire și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urechile Domnului oștirilor. 5. Ați trăit pe pămînt în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6. Ați osîndit, ați omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! 7. Fiți dar îndelung răbdători, fraților, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pămîntului, și o așteaptă cu răbdare, pînă primește ploaie timpurie și tîrzie. 8. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. 9. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
neprihănit, care nu vi se împotrivea! 7. Fiți dar îndelung răbdători, fraților, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pămîntului, și o așteaptă cu răbdare, pînă primește ploaie timpurie și tîrzie. 8. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. 9. Nu vă plîngeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați: iată că Judecătorul este chiar la ușă. 10. Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe proorocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
noi eu mă dau jos, încercând să fiu drăguță, delicată și feminină. ― ’ Neața, fetelor, spune el, amândouă arătați foarte bine azi. Nu se referă la mine, e doar politicos, așa că rămân încurcată pe trotuar, iar Ben se uită la mine răbdător, așteptând să mă urc în spate. ― Ben, strigă Geraldine de pe locul șoferului. Nu te superi să stai în spate, nu-i așa? ― A, face Ben. După o pauză, în care îmi doresc mai mult ca oricând să se deschidă pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lângă el. Și am arătat spre Paul. —Nici eu nu stau lângă ea, a zis el. — Dar dumneavoastră? a întrebat-o stewardesa pe Margaret. Și dumneavoastră aveți obiecții legate de persoana lângă care stați? Nu. — Foarte bine, a spus stewardesa răbdătoare. Atunci de ce nu stați dumneavoastră la mijloc? I se adresase lui Paul. —Dumneavoastră ieșiți, i-a explicat lui Margaret. Și treceți la mijloc. —După care urmați dumneavoastră, mi-a spus mie. —OK, am spus cu toții supuși. Un bărbat de pe rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese robotul. M-am hotărât să las totuși un mesaj. Poate că cineva avea să ridice receptorul dacă îmi auzea vocea. Răbdătoare, am așteptat să aud primul vers din Smoke on the Water. Dar nu era Smoke on the Water! își schimbaseră mesajul cu o melodie a celor de la Led Zeppelin. Când Robert Plant a început să cârâie ceva despre gagici încinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dat, o să mă înghesuie într-un colț pentru o pipăială, dar chestia asta nu s-a întâmplat. în plus, mă deranja faptul că era drăguț - mă tem că uneori chiar prea drăguț - cu Misty. în ciuda evazivității lui, Chris mă asculta răbdător de fiecare dată când răcneam ce ticăloși mincinoși erau Luke și Brigit. De fapt, toți pacienții mă lăsau să mă descarc, chiar dacă îi bănuiam că făceau chestia asta numai ca să-mi facă mie pe plac. Nu puteam să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]