2,886 matches
-
aceea m-am Înfuriat atît de tare cînd l-am auzit pe polițist că-i spune „comedia aia“, deși atunci nu mi-am dat seama care-i motivul. Se pare că polițistul era hotărît să ne bage pe toți la răcoare, dar atunci tata s-a dat jos de pe genunchii părintelui Dolan și, cînd polițistul l-a văzut pe părintele Dolan, a devenit foarte amabil: iar domnul Gates a discutat cu el și i-a dat niște bani, iar tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stelele strălucitoare, Întunericul violet din parc și Dumnezeu, dar tare mai era frumos. Era chiar la Începutul lui mai, apăruseră toate frunzele și toți mugurii fragezi și pufoși, pe cer se zărea doar o fîșie de lună și era o răcoare atît de plăcută, Încărcată de mirosul frunzelor și al ierbii proaspete și al tuturor florilor ce se Înălțau din pămînt, pe care parcă le auzeai cum cresc: mi se părea că nu mai trăisem nicicînd clipe atît de frumoase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
arbori și fără apă, pământul sa uscat, s-a transformat într- un deșert din ce în ce mai mare. Frumoasa grădină a devenit, în cele din urmă, pustiul imens care este astăzi. Nici urmă de câmpii mănoase, de frunze verzi, de fântâni și de răcoare, nici urmă de oameni care să se bucure de dărnicia pământului. ...De unde știu eu povestea asta - mă întrebați? De la părinții mei care o știu de la părinții lor și de la părinții părinților lor.. Pentru că în ținuturile acelea pisicile erau adorate ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
primi șocul luminii bruște. Dar de fapt, mișcarea de sub el încetă. O adiere proaspătă îi atinse obrajii. Era un alt nivel de percepție, sau poate alte nivele. Era mai mult aer în jurul lui, și temperatura se modifică, ușor: era mai răcoare. Faptul acesta îi sugeră că trupul și capul lui trecuseră într-o altă încăpere la fel de întunecată cum fusese celula de mai înainte. "...Ăștia nu riscă nici un pic!" Lucru de două ori mai interesant, făcând abstracție de tuburile flexibile de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
legată inextricabil de ritual. Nici măcar nu știu ce vroia să spună săpun proaspăt? O cabină de duș proaspătă? Jeturi de apă proaspătă? Oricum, eu nu am resimțit niciodată vizita noastră la baia comună ca avînd de a face cu prospețimea ori cu răcoarea. Aveam să regăsesc săpunul în fiecare seară în bucătărie, alături de vasele murdare, și era limpede că dușul era folosit de nenumărați alți oameni în fiecare zi. După fiecare duș cabina era ștearsă și curățată, dar oricine privea mai atent putea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vieții mele de zi cu zi, așa cum ducea direct spre vînzoleala din centru. Traversam, forțîndu-mă să nu privesc spre stînga prea mult, către golul chemător de la capătul orașului. Tîrziu, după-amiaza, după ce îmi îndeplineam îndatoririle, urmam același drum, în direcție opusă. Răcoarea făcuse acum loc unei complet saturate splendori de culori, ca și cum nu mai era vîntul cel care stăpînea apa, ci umiditatea care o evaporase de-a lungul zilei. Și simțeam aceeași nostalgie, chiar mai dureros acum, ca și cum chemarea apei ținea de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
biletele la mozi, denumirea veche locală, de extract unguresc, pentru cinematograful din Lipova sau, de dincolo de podul de peste Mureș, din Radna. La moziul din Radna era și o fabuloasă grădină de vară cu niște uriași castani care țineau umbră și răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cum, în alte vremi, pășise Calistrat Hogaș ținând Pisicuța de căpăstru în acea grotă ce avea să-i țină de adăpost în noaptea în care o neuitată tornadă îl va face să simtă măreția naturii. Așa și noi pătrundem în răcoarea tulburată de zgomotul ușurel al unor picături de apă căzând la intervale rare, amintind, prin monotonia misterioasă a plescăitului lor, de veșnicia peșterilor pe care le explorează reporterii de la Discovery. Și ce văd ochii noștri e greu de arătat, după cum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
agricol de loc din comuna Biled, rostește următorul adevăr de viață: "s-a furat tot". Investitorul zice dumirit: "aha, furateria" (ăsta-i numele generic pe care l-a improvizat el pentru a explica inexplicabilul). Pe când stau eu alături de exploratori, în răcoarea metafizică a stației de pompare, iarăși îmi răsare în minte mitingul; văd aievea cum trec bărbați și doamne pe străzile Timișoarei și cum strigă lozinca: "Luptăm, murim, pentru carnea din COMTIM". Atunci mi-a venit să strig și eu ceva
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
unde trebuie. Oare chiar așa să fie? Nu ești din nou naiv, nu ești cam abulic, cam tâmpițel, cam naivuț? E bine ca tribunalele să-și facă treaba, zici, și parcă te răcorești oleacă: hai la mititica, domnilor, hai la răcoare, poftiți la țuhaus, chiar dacă mult vă roade reumatismul, chiar dacă, pe dată găsiți, domniile-dumnilor voastre, niscaiva probleme la cord, niscaiva hipertensiune arterială, ceva neașteptată arterioscleroză. Ce ziceți, domniile dumneavoastră: oare pârdalnica de justiție își face datoria? Oare își face? Dacă acu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
masa cea mare a latinilor apuseni, se află aruncat celalalt grup de latini ortodoxi, românii, înconjurați din toate părțile de neamuri străine, în care niciodată sângele nu poate provoca pentru ei și o mișcare simpatică, ci numai interesul îndreaptă cu răcoare calculele sale socotitoare. Această poziție a românilor, răzlețită cu totul de marea familie din care dânșii fac parte, este pentru ei din cele mai dăunătoare. Cu cât se accentuează mai mult politica de rasă, către care gravitează cu o nespusă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
eu însumi. Ca să parcurgă distanța de la ureche până la vârfurile degetelor ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
O echipă de zoologi australieni a descoperit o specie de broască deosebită de celelalte prin faptul că e capabilă să-și clocească ouăle în propriul ei stomac și să nască pe gură puii complet dezvoltați. 4. În casă era mai răcoare, oricum, nu ne mai bătea soarele în cap, dar din cauza luminii prea puternice de afară acum abia vedeam, urcasem pe dibuite scara interioară. „Nu vrei să-ți fac un ceai ?“, m-a întrebat domnul Sima de undeva, de lângă mine, mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a adus cu destulă caznă bradul, punându-l, cu părere de rău, pe mormântul doamnei Algiu, Dumnezeu s-o odihnească! Părerea ordonanței era că doamna n-are nevoie de asemenea lucruri, unde-o fi ea acum, în loc cu verdeață și răcoare, în schimb lor le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate nu știi să spui exact în engleză. — Ba da, mă ocup de tot ce răcește ori aduce răcoarea, dar îmi plac și motoarele foarte mult... Încă nu m-ai văzut între climatizoare ori în frigiderele de la morgă... Sunt tătucul lor, cum să-ți spun... Știi ce-i aia o combină de sânge sau un agregat de răcire pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise fereastra și trase pe nări răcoarea de iarnă care nu se compara cu niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii și de îngheț. Dacă n-ar fi fost
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se înfioră de imaginea bătrânului înfășurat într-un giulgiu și cărat pe furiș, din răcoarea Tabrizului, în nisipuri. Se opri în plin vânt și ochii i se inundară de lacrimi. Sau poate că era de la praf. Următorul autobuz către Yazd pleca într-o oră și stătu în autogara golită, holbându-se pe pereți. Bău un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pumn de curmale, pe care i le cumpără ca desert. Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd s-ar fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alb, mai vorbeau de vechea ei glorie. Aici toți erau altfel decât fuseseră: preotul zartosht venerat trecea drept șiit, pe când fiu-său văduv cu băiatul, Omar, împărțeau bazarchi- ul fostei piețe de chihlimbar, ca doi nou-veniți. Se mutaseră vara și răcoarea plăcută din Arg-e Tabriz le mersese la inimă, fiindcă nu bănuiau furiile viscolului de la mijlocul toamnei. Omar se scăldase din prima zi în râul Talkhe și făcuse fotografii cușmelor de zăpadă care se zăreau de pe lacul din El Goli, dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
religie și de mamă. În al patrulea an de război cu armatele lui Saddam, tihna lor din Tabriz se schimbase. Omar reușise să plece la Teheran pentru studiile ce le visa, dar se întorcea în vacanțe să se bucure de răcoarea muntelui Sabalan și de întâlnirea cu Shams. Erau strâmtorați, nu mai găseau ouă, nici unt, iar lipiile se făceau din puțin. Cu toate acestea, locul de la „Ulduz“ nu fusese măturat de clienți, fiindcă refugiații își trăiau viața. Shams devenise un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
n-avea mai mult de treizeci de ani. Din primul moment îl consideră un rival și, tocmai de asta, statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi și răcoarea căderilor cristaline de apă pe câteva pietre aduse anume îi procurau, două ore pe zi, o odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cel de-al doilea, care nu vorbise. Cum să fie, domnule, paradisul? Ne-mbiai la o halbă rece, dar nici după șapte n-o să mi se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în câmp? se miră și al doilea. Doar dacă ai postit în toți anii și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în ea toată, ca un mânz într-o burtă prea mică, ce sta să crape. Poate că era fericită. Când știu femeile asta? După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum o comoară îngropată. Prin birouri începuse să se vorbească despre ea și Leclerc. După
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am dus-o doar de câteva ori pe această femeie, ca pe oricare alta. — Uite ce e, eroule, tu, din clipa asta, ai de ales: mai vrei să-ți vezi fata, băiatul și pe nevastă-ta sau te duci la răcoare. Ca să îi mai vezi pe ai tăi, vei fi obligat să mă vezi mai întâi pe mine. Pricepi ori nu? — Nu întocmai, sarok, bâigui invalidul. — Să îți spun mai exact: ai aici un angajament, e gata făcut, tu, doar să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]