3,561 matches
-
creștine, el însuși declarând că a învățat la fel de mult de la Kant ca și de la Sfinții Părinți 395. În primul rând, încercarea lui Blaga de a depăși idealul de cunoaștere propriu tradiției occidentale este privită prin prisma apofatismului specific filosofiei creștine răsăritene. Metoda antinomiei transfigurate este interpretată ca una ce orientează înțelegerea în sens apofatic. În al doilea rând, metafizica blagiană, puternic marcată de motivul antinomicului, este legată de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin prisma apofatismului specific filosofiei creștine răsăritene. Metoda antinomiei transfigurate este interpretată ca una ce orientează înțelegerea în sens apofatic. În al doilea rând, metafizica blagiană, puternic marcată de motivul antinomicului, este legată de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie profundă cu lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate nu pe concepte abstracte ci pe plăsmuiri mitice și metafore, predilecția pentru paradox și antinomie, toate acestea îl apropie mult pe Blaga de gândirea răsăriteană. Singura problemă care apare este că tema abisului divin nu este proprie doar spațiului răsăritean. Ea se întâlnește și în gândirea anumitor filosofi germani, la Meister Eckhart, Jakob Böehme, Schelling, Schopenhauer sau Nietzsche 397. În plus, la acești gânditori apare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezentare a lumii, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. Abiteboul, Olivier, Le paradoxe apprivoisé, Flammarion, Paris, 1998. Afloroaei, Ștefan, "Antinomii ale intelectului ecstatic", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Afloroaei, Ștefan, "Blaga și tradiția răsăriteană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Afloroaei, Ștefan, Ipostaze ale rațiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Editura Științifică, București, 1991. Afloroaei, Ștefan, Întâmplare și destin, Editura Institutul European, Iași, 1993. Afloroaei, Ștefan, "Lucian Blaga și fenomenologia dualității originare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
389 Ibidem, p. 236. 390 Ibidem, p. 241. 391 Ibidem, p. 243. 392 Ibidem, p. 26. 393 Ioana Lipovanu, "De ce nu fixează Lucian Blaga rădăcina gândirii antinomice în metafizica indiană", în op. cit., pp. 110-119. 394 Ștefan Afloroaei, "Blaga și tradiția răsăriteană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. 395 Lucian Blaga, Corespondență (A-F), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 193 (Scrisoarea din 12 decembrie 1934 către I. Brucăr). 396 Ștefan Afloroaei, op. cit., p. 371. 397 Cf. Ștefan Afloroaei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca surse ale ecologismului 273: • Prima ține de tradițiile spirituale ale Estului, în sensul unei înțelegeri spirituale a naturii, inclusiv sub aspectul prețuirii ei estetice. În timp ce în gândirea occidentală, cu excepția momentului romantic, este accentuată dominația tehnică asupra naturii, în gândirea răsăriteană contează aspectele spirituale, inclusiv o anumită comuniune între om și natură. • A doua este tradiția culturală a amerindienilor, cei pentru care natura nu este percepută drept "sălbatică", ci misterioasă și demnă de a fi idolatrizată. Individul se raportează magic la
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fondată în 1464 de seniori împotriva lui Ludovic al XI-lea. Liga a fost dizolvată după indecisa bătălie de la Montlhery (1465), prin tratatele de la Conflans și Saint-Maur. 39 Există o diferență fundamentală între feudalismul Europei medievale și "feudalismul" propriu Europei răsăritene în secolul al XVI-lea. Au existat multe controverse pentru a stabili dacă și în ce fel feudalismul din partea răsăriteană a Europei poate fi comparat cu feudalismul "clasic" al Europei Occidentale. Discuția s-a centrat în principal asupra întrebării dacă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
1465), prin tratatele de la Conflans și Saint-Maur. 39 Există o diferență fundamentală între feudalismul Europei medievale și "feudalismul" propriu Europei răsăritene în secolul al XVI-lea. Au existat multe controverse pentru a stabili dacă și în ce fel feudalismul din partea răsăriteană a Europei poate fi comparat cu feudalismul "clasic" al Europei Occidentale. Discuția s-a centrat în principal asupra întrebării dacă trăsătura definitorie a feudalismului este relația ierarhică de proprietate (oferirea unui fief al vasalului, acordarea protecției în schimbul rentelor și serviciilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mari pe care țăranul este constrîns să le lucreze cel puțin o parte din an, în schimbul unor plăți minime (în forma bănească, în natură sau dreptul de a folosi pămîntul pentru o producție personală). Forma de "iobăgie" întîlnită în Europa răsăriteană poate fi numită muncă aservită în sistem fiscal comercial, întrucît proprietarul de pămînt producea în funcție de cererea și oferta de pe piață. Limitele economice ale intensității exploatării erau determinate de cerere și ofertă. Formarea unui sistem de aservire fiscal-comercială a muncii în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fi numită muncă aservită în sistem fiscal comercial, întrucît proprietarul de pămînt producea în funcție de cererea și oferta de pe piață. Limitele economice ale intensității exploatării erau determinate de cerere și ofertă. Formarea unui sistem de aservire fiscal-comercială a muncii în Europa răsăriteană (estul Elbei, Polonia, Boemia, Silezia, Ungaria, Lituania) a condus la concesii progresive față de țărănime și de transformare a obligațiilor feudale în obligații bănești (secolele XII-XIII). Recesiunea din secolele XIV-XV a determinat o "reacție feudală" care a culminat în secolul al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o permanentă amenințare pentru Moldova și Țara Românească, expuse incursiilor lor prădalnice. În anevoioasa lor politică externă, vizând menținerea unei fragile independențe naționale, voievozii moldoveni și munteni au trebuit să țină permanent seama de forța de represiune instalată în flancul răsăritean al țărilor lor. Căci la ordinul Înaltei Porți, tătarii - colaboratori fideli ai turcilor - ne-au izbit în momentele de cumpănă în coastă, spre a ne frâna veleitățile de independență și a ne readuce sub obrocul Padișahului. Dacă este adevărat că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au dat înapoi, au avut fără să vrea și unele influențe benefice asupra direcției luate de viața poporului nostru în Evul de Mijloc. Astfel, loviturile date de Hoarda de Aur Regatului maghiar, au stăvilit expansiunea acestuia pe versantul sudic și răsăritean al Carpaților, favorizând dobândirea independenței Moldovei și Țării Românești. Căci, după cât se pare, la Posada, Basarab a avut împotriva lui Carol Robert și sprijinul „păgânilor vecini”, adică al tătarilor. De asemeni, Bogdan al Moldovei s-a putut opune cu succes
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Land der Tartaren, în „Franziskanische Studien”, Beiheft 6, Münster in Westfalien, Aschendorf, 1921, ed. de Balton Achatius, și publicate în limba română de C. Brătescu, Itinerariul fratelui Wilhelm de Rubruquis din ordinul fraților minoriți în anul mânturii 1253 în părțile răsăritene, în „Analele Dobrogei”, anul II/4 Constanța, 1921, p. 507-535, dar prelucrată de A. Sacerdoțeanu, în Guillaume de Rubrouck et les Roumains au milieu du XIIIe siècle, Paris, 1930, care ne dau amănunte asupra modului de viață, obiceiurile și moravurile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a acestora, Daniel Romanovici cu oastea sa și o avangardă alcătuită din cumani, fără să-și odihnească oamenii și să-i aștepte pe Matislav de Kiev cu grosul forțelor sale și pe brodnici, trece, la 16 iunie 1223, pe malul răsăritean al acestui râu, urmat îndeaproape de Matislav de Halici și socrul acestuia, Kotian, marele han al cumanilor. Înainte, însă, de a-și fi regrupat trupele, deodată s-au văzut înconjurați de tătari și atacați din toate părțile de o deasă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
avu timp să se odihnească, deoarece îl luase în primire Cadan, care tocmai cucerise Oradea și regiunea Bihorului și pentru a-1 prinde, se revărsase cu hoardele sale spre Dunăre, pustiind regiunea Kew. Negăsindu-1, a prădat Bosnia, Serbia și partea răsăriteană a Bulgariei și s-a înapoiat pe malurile Tisei, unde și-a întins corturile până în Bihor, pentru a petrece vara aici. Au adunat caii de pe câmp, iar aurul și argintul l-au distribuit fiecăruia dintre cei mai distinși. Au împărțit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
condițiile unei ocupații efective tătărăști, care nu ar fi permis existența unor forțe militare locale. A doua etapă, de la 1281 la 1300, se caracterizează printr-o stăpânire efectivă, directă, a Hoardei de Aur numai asupra teritoriului Moldovei și a extremității răsăritene a Țării Românești „restul teritoriului dintre Carpați și Dunăre, neavând aceeași situație, ci una ceva mai ușoară”. Din această vreme ne-ar fi rămas în comerț termenul de tarcan și iliș, precum și tezaurul monetar de la Oțeleni, din ținutul Fălciu. A
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și al Serbiei, în anul 1287, forțele sale armate au învins pe Tohta și au impus ca han al Hoardei de Aur pe Tula-Buga (1287-1290), fiul lui Mangu-Timur, care avusese nu mai puțin de zece copii. O trecere a Carpaților răsăriteni o putea gândi cel mult papa Honoriu al IV-lea, în nici un caz Ludovic Cumanul, care era acuzat de Marele Pontif, în 12 martie 1287, că trăiește în trândăvie cu femei cumane, iar pentru cruciadă trebuia să se adreseze regelui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
suferit Maramureșul. O diplomă regală de mai târziu se ocupă de repopularea acestui voievodat românesc, prin aducerea de oaspeți sași și unguri în localitățile Visk, Hust, Teceu și Câmpulung. În confruntarea, care ar fi avut loc undeva, în aceste părți răsăritene ale Transilvaniei, între românii și ungurii din oastea Coroanei Ungare, cu moldovenii și tătarii, aceștia din urmă ar fi lăsat pe câmpul de luptă un număr de 30.000 de morți, desigur cifră exagerată. Victoria a fost repurtată, fără discuție
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de lângă acest regat, nu erau decât acelea cu tătarii și românii din Țările Române, ce invadaseră Transilvania și Ungaria în anul 1334. În urma luptelor date în acest an, pentru scoaterea tătarilor și închiderea trecătorilor din munții meridionali și mai ales răsăriteni, ne-am putea gândi la însărcinarea lui Dragoș din Bedeu cu ducerea operațiunilor militare la răsărit de Carpați de către Coroana ungară, peste capul și învoirea lui Bogdan, voievodul Maramureșului. Momentul coincide cu însemnările făcute de către Angelino Dulcerto, din insula Majorca
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oraș, dintre care cunoaștem numai numele lui Blas și Marcii. Și, probabil, că așa au procedat și în celelalte orașe ale Moldovei. Supărat de imixtiunile Poloniei în Halici și ale Ungariei în Moldova, marele han masează trupe în aceste părți răsăritene ale Carpaților, pregătindu-se pentru o nouă invazie în țările catolice. Presiunea mongolă în Galiția era așa de mare, încât Cazimir al III-lea ceru grabnic ajutor de la Roma. Papa Benedict al XII-lea răspunse imediat. La 1 august același
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o foarte lungă criză de identitate în care continuă să fie împinsă România. Ea a început sub otuzbirul Moscovei, spre sfârșitul anilor ’40, începutul anilor ’50 ai secolului trecut, când conducătorii comuniști ai României au impus ideea unei identității excesiv de... răsăritene a României. Până și limba română, de origină latină cu solide inserturi slave, a fost declarată de oamenii Moscovei o limbă mai degrabă de origină slavă cu vagi inserturi... latine. Astăzi, sub o altfel de presiune, reprezentată de nevoia disperată
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a fost cunoscut mai ales ca parașutist. În 1943 deținea recordul național ca număr de lansări cu parașuta. 3A Sandu Tudor brevet de pilot (turism) nr. 505 din 4 decembrie 1936. (André Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Humanitas, București, 1996, p. 210) 3B Părintele André Scrima, care l-a cunoscut bine pe Sandu Tudor în vremea " Rugului Aprins " de la Mânăstirea Antim, consemnează : Într-o zi, îndreptându-se spre aterizare, s-a angajat într-o vrilă din care
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Ierusalim. Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole. Astfel, din cauza valurilor de expulzări, mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa Răsăriteană, unde, în unele perioade, s-a bucurat de un regim mai tolerant. Numeroși evrei est-europeni poartă nume de familie care păstrează amintirea unor locuri din Spania, Italia, Franța, Germania etc., de unde strămoșii lor au fost alungați în evul mediu (Alcalay
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pe principalele zone ale lumii, chiar dacă foarte aproximativă, pare mai clar că în Europa și SUA homosexualitatea și drogurile duc la o mai mare incidență a seropozitivității, lipsa de igienă și necunoașterea sunt mai degrabă prezente în Europa Centrală și Răsăriteană, ignoranța și obiceiurile locului intervin în multe țări din Asia, China, Tibet etc., iar sărăcia și ignoranța sunt mai prezente în Africa și Asia. Categoria emigranților a reprezentat, încă de la apariția flagelului, grupul cel mai des invocat ca vector de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
rezultat viitorul în limbile romanice occidentale, dar printr-o modificare importantă a formei auxiliarului și prin aglutinarea lui la infinitivul verbului de conjugat, încît a căpătat aspectul unei desinențe: it. canterò, fr. (je) chanterai, sp. cantaré, pg. canterei. În latina răsăriteană (folosită în vecinătatea limbii grecești, care realizează viitorul cu auxiliarul "a vrea"), a avut prioritate construcția volo cantare din care a rezultat în română voi cînta (o structură similară cu cea întîlnită în dialectele italiene de sud). A rămas însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]