3,256 matches
-
din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în ea. Extrase apoi dintre file două bancnote de o sută de dolari și i le întinse Mirelei. Să ai cu ce să te descurci până om rezolva-o, și iar răsfoi agenda, până dădu de un calendar pe care socoti cu pixul, da, am să te caut eu, să zicem, peste vreo două luni. Pe întâi martie, da, pică într-o miercuri. Dacă intervine ceva între timp, dai telefon și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndepărtându-se, înstrăinându-se... Și doamna avocată părea să aștepte. Își strânsese picioarele și se ghemuise peste geanta diplomat pe care o ținea pe genunchi în chip de masă, pe care lucra în timp ce aștepta. Să nu piardă timpul, timpul costă... Răsfoia agenda pe măsuța ei improvizată, cu țigara înfiptă-n țigaret între degetele mâinii stângi și pixul între degetele dreptei: biciul și furca, deh, niște unelte pe care le mânuia cu dexteritate și eficiență, mda, s-a luat cu altele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușa În urma ei, pentru ca fumul să nu se strecoare afară. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc larg imaginându-mi-o pe Linda pufăind pe furiș În particular. E Întotdeauna o plăcere să știi că dușmanul are o slăbiciune. Răsfoind orarul, am văzut că următoarea lecție era a lui Rachel, la 16.00. „Exerciții de Yoga pentru mamele Însărcinate.“ Cine dracu’ scrisese porcăria? Nu e neapărat necesar să fii Însărcinată și mamă În același timp. Cu toate astea, autorul evitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Măi, măi, măi. Scoțând bucata de carton, am Închis-o pentru ultima oară. Nu mă puteam Întoarce la sală pe aici. Dacă nu intram pe ușile principale, chiar și creierașul lui Lesley ar fi Început să-și pună Întrebări. Tocmai răsfoia un pictorial despre conacul de vis al lui Michael Jackson și nici nu-și ridică ochii să vadă cine venise. Poate că-i supraevaluasem simțul de observație. Ceasul de la recepție arăta patru fără un sfert. Am Împins ușa biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
folosind apoi ieșirea de incendiu fără să treacă prin fața recepției. — Rahat, spuse Lou pe un ton grav și uitând-se fix la mine. * * * Când am revenit pe hol, Lesley nu mai era la biroul ei, așa că m-am repezit să răsfoiesc și eu revista Hello! Tocmai ajunsesem la turul făcut de Prințesa Diana prin Japonia (vizită la mormintele soldaților, un costum bleu oribil, cu fustă scurtă și pălărie asortată), când a apărut și ea de la toaletă. Am mârâit, căci n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa? Adevărat, nu mă gândisem să ți-o arăt. Am ascuns-o Întotdeauna În prezența ta. Dar persoana care mi-a dăruit-o mi-a cerut să-i făgăduiesc că am s-o țin ascunsă. I-o Întinde. Djahane o răsfoiește vreme de câteva clipe, simulând cea mai mare indiferență la vederea acelor câtorva pagini Înnegrite, răzlețite printre zecile de foi goale. I-o dă Înapoi, cu o strâmbătură clară de nemulțumire. — De ce mi-o arăți? Nu ți-am cerut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înșface, pentru că respectivul episod era cu totul necunoscut În afara comunităților ismailite. Știa oare istoricul de existența Manuscrisului de la Samarkand? Se pare că nu. L-ar fi căutat, dacă ar fi auzit vorbindu-se de el, și, după ce l-ar fi răsfoit, l-ar fi salvat? Nu se știe. Ceea ce se povestește este că el s-a oprit În fața unui teanc de lucrări consacrate științelor oculte și că s-a cufundat În ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu. Și dacă ți-aș spune că am văzut cu ochii mei acest Manuscris al lui Khayyam, chiar În Paris, și că l-am răsfoit? XXVII Dacă aș spune că această revelație mi-a bulversat, dintr-odată, viața, ar fi inexact. Nu cred că voi fi avut reacția pe care o aștepta Rochefort. Eram surprins, intrigat peste măsură, dar, totodată, și sceptic. Omul nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi inexact. Nu cred că voi fi avut reacția pe care o aștepta Rochefort. Eram surprins, intrigat peste măsură, dar, totodată, și sceptic. Omul nu-mi inspira o Încredere nemărginită. Cum putea să știe dacă manuscrisul pe care-l răsfoise reprezenta opera autentică a lui Khayyam? Nu cunoștea persana, s-ar fi putut Înșela. Din ce rațiuni neobișnuite s-ar fi aflat acea carte la Paris, fără ca nici un orientalist să se fi gândit să atragă atenția asupra ei? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
m-a povățuit să vin să vă văd, dar scopul vizitei mele nu este acela de a scrie un articol despre Persia, nici despre dumneavoastră. I-am dezvăluit interesul meu pentru Manuscrisul lui Khayyam, dorința mea intensă de a-l răsfoi Într-o zi, de a-i studia Îndeaproape conținutul. M-a ascultat cu o atenție susținută și cu o bucurie evidentă. — Vă sunt recunoscător că mă smulgeți, pentru câteva clipe, din apăsătoarele mele preocupări. Subiectul pe care-l evocați m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu-mi răspunse și ieși. N-a revenit decât după șase luni. Dintr-un buzunar interior, scoase un sipețel de aur, bătut cu nestemate, pe care mi-l Întinse deschis. „Privește acest manuscris, cât crezi că poate valora?” L-am răsfoit, apoi i-am descoperit conținutul, tremurând de emoție. „Textul autentic al lui Khayyam; picturile, ornamentația, e inestimabil!” „Mai mult de o mie o sută de tumani?” „Infinit mai mult!” „Ți-l dăruiesc, păstrează-l. Îți va aduce aminte că Mirza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noastre s-ar putea Încrucișa! Câteva clipe de amintiri mute ne-au absorbit. După aceea, Șirin spuse: — N-am plecat din Teheran fără carte. — Manuscrisul de la Samarkand? Stă tot timpul pe scrin, aproape de patul meu, nu ostenesc niciodată să-l răsfoiesc, știu pe dinafară Rubaiatele și cronica de pe marginea textului. — Aș da zece ani din viață pentru o noapte cu această carte. — Eu aș da o noapte din viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului e profundă și calmă. El răsfoiește pașapoartele. „Italia, asta e o țară frumoasă”, observă el. „Michelangelo, Leonardo și așa mai departe. Am acasă o carte despre ea.” Tata și mama își încrucișează privirile pentru o secundă. „Da, fără îndoială că e frumoasă”, încuviințează mama, „însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la Început. Se așeză la masă și Începu să consulte de la coadă la cap listele mortuare din ultimele opt zile. Imediat În prima listă de nume, cea de ieri, și contrar așteptărilor, văzu că nu figura numele violoncelistului. Continuă să răsfoiască, una, alta, alta, Încă una, și Încă una, și doar În a opta listă, În sfârșit, Îl găsi. În mod greșit se gândise că numele ar fi trebuit să fie pe lista de ieri, și acum se vedea pusă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nimeni să se sperie de spectacolul macabru, cu atât mai mult cu cât nu rămâneau la vedere decât extremitățile oaselor mâinilor și ale picioarelor, acestea din urmă odihnindu-se pe dalele podelei, a cărei răceală Înghețată nu o simt, primele răsfoind, ca și cum ar fi o răzătoare, paginile volumului complet ale reglementărilor istorice ale morții, de la primul dintre toate regulamentele, acela care a fost scris cu numai două simple cuvinte, vei omorî, până la adendele și anexele cele mai recente, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
iar fața frumoasă, în fotografia aceasta sunt aproape la fel de frumoasă ca mama mea, numai că ea își punea tot timpul în evidență frumusețea, în vreme ce eu mi-o ascundeam, ca și cum ar fi fost furată, iar aici, masa ei acoperită de caiete, răsfoiesc paginile cu o curiozitate îngrozitoare, nu știu exact ce anume caut, ceva ce a devenit deodată foarte presant, toate sunt aproape goale, propoziții singuratice întemnițate în primele pagini, iar după ele, o singurătate albă, îngrijorătoare. Urmăresc pustietatea aceea încremenită în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amestecând lucrurile mele cu ale lui. Iată, dulapul este deja gol, acum în baie, periuțele de dinți și lama de ras, iar aici, la toaletă, o cremă de față, un deodorant și un pieptăn, apoi Tanahul său dreptunghiular tocit, îl răsfoiesc plină de resentimente, dintre pagini curg firișoare de nisip galben, unde o fi povestea din pricina căreia noi plecăm acum de aici, cum spunea, un om al lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda către Beit Al sau invers, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un sentiment de tristețe, parcă aș fi o orfană bătrână căreia i se amintește că a avut odată părinți. Ce îți plăcea să faci când erai copil, încearcă ea să mă ajute, iar eu fac un efort să îmi amintesc, răsfoiesc albumul cu fotografii îngălbenite dinăuntrul meu, Udi a apărut în viața mea atât de repede, cu dorințele lui care au fost întotdeauna mai îndrăznețe decât ale mele, cu dragostea și ura lui, ce a fost înainte de el, apoi îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine o îngrijorare profundă, nu pot să adorm, întind o mână spre Tanahul lăsat în urmă care odihnește pe noptiera dinspre partea lui de pat, poate că mi-a lăsat și mie o scrisoare, poate că se ascunde printre versete, răsfoiesc paginile, unde sunt profețiile acelea pline de consolare, care mă acompaniaseră atunci asemenea unui cor de bune prietene, de ce se ascund de mine, dar dintr-odată asupra mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chinuit atât de mult, o logică mult mai profundă, complet diferită, pentru că, dacă se va mai întoarce vreodată, va trebui să o facă pe un alt drum, să trăiască alături de o altă femeie, iar eu mă întorc în cameră și răsfoiesc în grabă paginile cărții, dornică să ajung la momentul în care profeția omului lui Dumnezeu se va materializa, trupul său credincios fusese îngropat în țărână, dar profeția sa încă exista, iată-l pe rege adunând în jurul său rămășițele poporului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
m-am dus la cursul de limba germană. După ore, m-am dus la secretariat și am căutat numele lui Midori pe lista celor înscriși la cursul de Istoria teatrului - II. Singura Midori de pe lista studenților era Kobayashi Midori. Am răsfoit apoi dosarul și am văzut că intrase la facultate în anul 1969. I-am găsit adresa și numărul de telefon și mi le-am notat. Locuia în cartierul Toshima. Am intrat într-o cabină telefonică și am format numărul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trecătorii! — Nu cumva vrei la toaletă? am întrebat-o eu. — Ba da. Am condus-o pe Midori la o toaletă din Shinjuku, am introdus moneda în deschizătură și am împins-o înăuntru. Mi-am cumpărat un ziar și l-am răsfoit, în așteptarea ei. Ea nu mai ieșea. Tocmai începusem să mă îngrijorez după vreo cincisprezece minute și eram gata să intru să văd ce-a pățit, când a ieșit, cam palidă la față. — Scuză-mă, am adormit pe toaletă. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cam mică pentru mine, a tatălui ei decedat. Straniu. Dacă n-ar fi fost împrejurările acelea ciudate, probabil că n-aș fi recitit Sub roți. Cartea era puțin cam siropoasă, dar destul de bine scrisă. Mi-a făcut plăcere să o răsfoiesc pe îndelete, chiar într-o librărie, în tăcerea nopții. Pe unul dintre rafturile din bucătărie am zărit o sticlă prăfuită, cu coniac. Mi-am turnat puțin în ceșcuța de cafea și am băut. O căldură plăcută mi-a învăluit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o carte - dăduse peste ea cînd se mai uita prin cărțile din fosta cameră a băiatului. Cum a văzut cartea, a și știut de unde apăruse atunci povestirea aia. Își amintea sentimentul de familiaritate pe care Îl avusese cînd o citise. RĂsfoi paginile și iat-o, identică și purtînd același titlu, Într-un foarte bun volum de povestiri scrise de un irlandez. BĂiatul o copiase cuvînt cu cuvînt și-i pusese chiar și același titlu. În ultimii cinci ani dintre cei șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am rezistat În ultima jumătate de drum, spuse fata răsfoind meniul. — Ar fi trebuit să oprim În Punta Gorda, spuse Roger. Așa ar fi fost normal. Da, dar zisesem că facem peste o sută șaizeci. Și atît am făcut. Tu ce-ți iei, iubire? — Ouă cu șuncă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]