3,718 matches
-
problematicii strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii: una de tip inventarial, enumerativ, autorii prezentând și analizând diferite tipuri de strategii, tactici și tehnici; alta de tip integrativ cu intenția subordonării și corelării variantelor strategice, tactice și tehnice. Prima direcție este foarte răspândită, din păcate însă, și foarte necoerentă. Unii autori se limitează la simpla enumerare a strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii, alții, în schimb, comit și tentativa clasificării lor. Și aici modalitățile acționale sunt diferențiate, unii prezentând într-o manieră explicită criteriile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ei, starea lor de bine subiectivă și, mai presus de toate, randamentul muncii. Cu timpul, organizația se transformă, dintr-una sănătoasă și eficientă, în una bolnavă, morbidă și total neproductivă. Scopul acestui capitol este acela de a prezenta cele mai răspândite fenomene dezadaptative din mediile organizaționale pe care le reunim sub termenul de patologie/psihopatologie organizațională. Ce este patologia organizațională ? Încercare de conturare a domeniului Nu de puține ori, organizațiile au fost comparate cu organismul uman. Gareth Morgan (1986) lansa cele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cercetările empirice, de la utilizarea aproape exclusivă a metodei observației și a metodei self-report-ului la conceperea, validarea și aplicarea unui instrument standardizat de măsurare a burnout-ului. Este vorba despre Maslach Burnout Inventory (MBI), devenit între timp unul dintre instrumentele cele mai răspândite și mai frecvent utilizate în diagnoza burnout-ului. Epuizarea emoțională este dimensiunea motivațională a instrumentului, depersonalizarea - dimensiunea interpersonală, iar reducerea realizării profesionale - dimensiunea de autoevaluare. Perioada anilor ’90 se caracterizează prin continuarea și adâncirea restructurărilor de ordin conceptual și metodologic, ambele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vorba de o arie geografică restrânsă la un oraș sau chiar la unul din cartierele sale; publicație de masă, când aceasta are drept vocație un public indistinct. Tehnicile ce permit dezvoltarea unor activități apropiate publicației cu difuzare limitată sunt larg răspândite: presa locală, posturile de radio locale, teledistribuția, videografia. Publicația de masă dispune, fără îndoială, de un evantai mai larg de tehnici: ziarele de mare tiraj, marile rețele de radio sau de televiziune naționale sau internaționale. Examinarea simultană a mijloacelor și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
renumit Exxon Mediterranean; acum navighează doar în ape străine]. Astfel, în 1993, Exxon a început o campanie pentru a-și “curăța” numele. Publicul țintă a fost comunitatea științifică. Prin tot felul de cercetări, compania a încercat să alunge credința larg răspândită că golful Prince William Sound din Alaska a fost afectat ecologic pe termen lung de accidentul din 1989. Învățămintele cazului Exxon Iată neajunsurile majore ale acțiunilor sale de PR: 1. Reprezentanții săi de vârf nu au inițiat în mod public
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
forme contrase: nu lucru (nu lucrez), Doamne feri! (ferește). Și în Bucovina, și în Maramureș se spune: Hai ș-om mere! ori merem (mergem); lipsa consoanei ge, nu schimbă sensul, dar diminuează efortul în exprimare. Alte forme verbale populare, mai răspândite decât cele din anumite zone mai restrânse sunt cele în care verbul a fi este întâlnit folosit în vorbire la prezent indicativ cu structura redusă la două sau chiar la un singur sunet, în funcție de forma afirmativă sau negativă a comunicării
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
este folosit pentru a desemna fuziunea a două elemente anormal reunite sau o fecundare ce are loc În afara legilor naturii. Genetica zilelor noastre ne constrânge la o revizuire completă a concepțiilor asupra hibridității. Astfel, hibriditatea este un fenomen mult mai răspândit decât ne imaginam În urmă cu cincizeci de ani. Până atunci, hibriditatea era mai degrabă o sursă de Întrebări decât de răspunsuri. Într-adevăr, realitatea sa punea la Îndoială Însăși definiția speciei, pentru că hibridizarea desemna posibilitatea unei Încrucișări interspecifice, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un Homo europaeus (reprezentat În special de membrii societăților occidentale), iar pe de altă parte un Homo monstrosus, desfigurat și transformat de condițiile exterioare (climaterice sau umane). Linné include În această categorie atât populațiile considerate monstruoase din cauza unor particularități fizice răspândite, cum sunt patagonezii (Înalți și leneși), hotentoții (care n-ar avea decât un testicul) și alte etnii (caracterizate, de exemplu, de absența pilozității corporale), cât și populațiile care practică anumite deformări corporale (alungirea craniului, aplatizarea feței etc.). Aceste clasificări i-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și «drajeuri cu lichior, la care migdala este Înlocuită cu o picătură de lichior». În schimb, nu ni se spune și că drajeurile sunt folosite În cadrul ceremoniei botezului, fiind oferite de nași nou-născutului, că alegerea culorii respectă un cod larg răspândit, cu alte cuvinte că drajeurileroz sunt rezervate fetițelor, iar cele albastre băiețeilor, drajeurile albe fiind potrivite pentru ambele sexe” (Galisson, 1991, p. 122). Desigur, un nativ cunoaște respectivele obiceiuri, dar acest lucru nu este nicidecum valabil În cazul tuturor străinilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și posibilitățile de atingere a acestor obiective, unele dintre mijloacele utilizate fiind acceptabile (aprobate de societate), iar altele mai puțin. Adaptarea este uneori dificilă, actorii putând să se comporte În moduri diferite. În vreme ce conformismul pare să fie modalitatea cea mai răspândită, Încălcarea normelor este mai puțin curentă. Răzvrătirea este comportamentul care se apropie cel mai mult de comportamentul delincvent. În acest sens, unii dintre noi acceptă obiectivul (reușita), dar nu se dau În lături de la nimic pentru a-l atinge. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În trecut, prin intervenții directe În calitate de acționar sau de producător, ci prin definirea regulilor jocului și prin denunțarea comportamentelor delictuale sau abuzive, conform principiilor New Public Management și exemplului anumitor agenții anglo-saxone. Calea regionalizării. O altă posibilitate de răspuns, foarte răspândită, constă În crearea, În cadrul națiunilor, a unor zone regionale cu care statul acceptă să Împartă o serie de prerogative economice. Abandonarea suveranității este compensată, În cazul ansamblurilor astfel constituite, de Întărirea influenței globale și de recucerirea parțială a autonomiei pierdute
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferite accepțiuni specifice. În lingvistica postsaussureană, s-a dezvoltat, de altfel, un curent de gîndire (funcționalismul) care susține că studierea unei limbi reprezintă în primul rînd stabilirea funcțiilor pe care diferite elemente ale limbii le au în comunicare. Cea mai răspîndită accepție a termenului funcție în analiza lingvistică ține de gramatică, clasele morfologice și raporturile sintactice fiind caracterizate sau determinate prin faptul că o unitate lingvistică poate avea sau are o valoare ce rezultă din relația cu altă unitate în interiorul unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca realitate distinctă; fiecare propoziție se structurează ca atare dacă și numai dacă include un predicat. În literatura de specialitate, există diferențe sensibile în modul de definire a predicatului, în calitate de funcție sintactică sau de parte principală de propoziție. Cea mai răspîndită modalitate de definire are în vedere conținutul semantic al predicatului actualizat ca parte de propoziție. Din această perspectivă, predicatul este partea de propoziție principală prin care se face o comunicare despre conținutul subiectului, arătînd ce face, ce este sau cum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de secularizare mai multor tipuri de factori: tradiția religioasă dominantă, gradul de dezvoltare socială și economică a țării sau caracteristicile pieței bunurilor religioase. Influența tradiției religioase dominante asupra gradului de secularizare a țării respective este un tip de explicație foarte răspândită (Halman & Petterson, 1996; Rémond, 2003; Berger, 1969; Nelsen, 1981), având rădăcini istorice adânci și fiind susținută puternic cu date empirice. Conform acestei abordări țările în care Catolicismul este dominant au rezistat cel mai bine presiunii forțelor secularizării, spre deosebire de țările unde
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Germania de Est și cea de Vest, prima fiind o societate profund secularizată în care doar 9% din populație mai este aproape de biserică, în timp ce în Vest aproape o treime din populație face acest lucru. Credinciosul nepracticant este tipul cel mai răspândit în societățile post-comuniste, unde peste 50% din populație se înscrie în această categorie, România nefăcând excepție. Se pare că politica promovată de regimul comunist a avut drept rezultata în majoritatea statelor din Centrul și Estul Europei, retragerea religiei spre spațiul
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
datorită penetranței incomplete a genei patologice, astfel de neoplazii pot scăpa observației, în familiile mici. Afirmația despre determinismul monogenic al unei condiții patologice se poate face doar pe baza analizei unor familii numeroase sau a mai multor familii. Mult mai răspândite sunt neoplaziile comune, care au un determinism multifactorial (multigenic). Neoplaziile condiționate monogenic debutează în copilărie, iar cele determinate multigenic debutează mult mai târziu. În cazul tumorilor condiționate monogenic, tumorile primare sunt multiple și multifocale. De regulă, neoplaziile ereditare comune sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se leagă. Proteinele HMG influențează activitatea diferitelor molecule reglatoare cum ar fi: receptori hormonali, proteina p53, proteinele RAG implicate în recombinarea V(D)J, proteinele homeotice HOXD9 și a câtorva factori de transcriere. Domeniile funcționale ale proteinelor HMG sunt foarte răspândite, ele fiind componente și ale diferitelor proteine reglatoare cu domenii de legare la ADN. Familia de gene HMG-I cuprinde proteinele HMG-I, -Y și -C. HMG-I și -Y sunt produșii aceleiași gene, rezultați prin splicing alternativ. Cantitățile crescute
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
realitate înlocuită de o "descentralizare autoritară", adică de luări de decizie discreționare de la vârf și de o deprindere indisciplinată și delocalizată a acțiunilor la baza partidului. În nicio altă parte a Europei Centrale și Orientale nu a fost atât de răspândită această practică a deprinderii precum în România pe seama a ceea ce părea a fi un stat îngăduitor.85 Partidul unic trebuie înțeles astfel nu doar ca o variantă a monopolului statului asupra societății, dar și ca un mediator între stat și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de vinovat coincide cu structurarea partidelor politice a opoziției și cu nevoia politică de a face față unui partid excomunist văzut mereu ca puternic și posedând resurse pentru a câștiga alegerile libere și pluraliste. "Comunism sau democrație" era un slogan răspândit: linia de demarcare devine politică și nu numai morală ca la început. Această ultimă opoziție este, într-adevăr cea mai evidentă și permite analiștilor să vorbească de un clivaj, având în vedere importanța sa politică. Dar această opoziție care pare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
la putere este o instanță centrală, care organizează întreaga societate. Comunismul produce un nou raport între particular și public, a cărui distincție este fundamentală pentru societatea modernă. Sub regimul comunist, particularul și publicul sunt separate în mod radical în ciuda viziunii răspândite a socialismului ca societate colectivă. Această diviziune este un fel de coabitare între privat și public, fără alte interacțiuni între cele două. Tranziția postcomunistă are o miză fundamentală în această privință: restaurarea echilibrului între privat și public. Pentru rațiuni care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
s-a stăruit să apușe cît mai multe cuvinte întrate în traiu norodului moldovenesc în legătură cu zidirea soțialistă, ca neologhizme din limdьle noroadelor frățești rusască și ucraineană. Cu o fereală s-au purtat avtorii cître cuvintele șelea, care nu-s tare răspîndite, sfătoase ori tьar năzcoșite de oameni osădьițь din cabinete“ <footnote Pentru ca să nu pară singulară această carte, vom cita și din L. A. Madan, Gramatica moldovineascî, Tiraspol, 1933: „limba norodului moldovinesc în curjirea întrejii istorii a eștirii [existenței,(n.n.)] lui s-o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
textului citat, după cuvintele și formele prezentate de dicționarul-ficționar, ne-am afla, probabil, nu prea departe de limba folosită în Cuvîntelnicul orfografic al lui I. A. Cioban din anii ’30, unde se vorbea despre „cuvintele șelea, care nu-s tare răspîndite, sfătoase ori tьar năzcoșite de oameni osădьțь“. Dar autorul dicționarului avea nevoie să fie înțeles, iar atunci a scris moldovenește în limba română. Numai în momentul cînd renunță la stilul științific își permite să se folosească și de cuvinte „neaoșe
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dovada unui patriotism rusesc „cu atît mai fierbinte, cu cît trebuia uitată originea lui moldovenească“ (1, 108). Ideea că patriotismul presupunea acceptarea politicii țariste, inclusiv trimiterea în Siberia, chiar fără judecată, ca în cazul lui Vania Răutu, era destul de larg răspîndită; o susține și Smaragda Theodorovna după ce Vania prezintă la Năpădeni istoria trimiterii sale în Siberia: „ce să facă și gubernatorii, cînd au a face cu dușmanii împăratului? Răspund și ei! Își pierde omul și capul cînd din toate părțile: unul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
acestea se încadrează, ajung să denumească un singur obiect, spre a-l distinge de toate celelalte din clasa respectivă, individualizîndu-l. Avem în vedere aici apariția și evoluția numelor de persoane, iar nu situația dintr-o limbă sau alta. Cel mai răspîndit nume din onomasticonul <footnote Ansamblul numelor de persoane. footnote> românesc este Ion, al cărui sens originar este necunoscut în limba română actuală. In ebraică, de unde a fost preluat, cuvîntul Johanan era un compus ce trimitea la Jo, abreviere pentru
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
purtătorul, și unul și celălalt aflîndu-se sub presiunea colectivității mai largi, dar și a colectivității reduse pînă la dimensiunea familiei, care impun respectarea unor cutume în alegerea numelui. Vom lua din nou ca reper numele Ion, pentru că, fiind cel mai răspîndit printre români, ar putea fi considerat neutru din perspectiva diferitelor conotații posibile <footnote Abstracție făcînd de conotația discutată mai sus. footnote> , dar și pentru că este printre numele cu cea mai largă circulație în lumea creștină, îmbrăcînd expresii diferite de la o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]