2,464 matches
-
la Fălciu, ori la Bârlad. - Îi târziu, Antoane, îi prea târziu! scânci femeia, cu răsuflarea grea. El tresări, la răspunsul ei gândului său, cum l-a călcat pe gând. - Îi târziu, repetă ea... nu mai am vreme... vorbi femeia cu răsuflarea grea. Lasă-mă, să-ți spun acum, înainte de a mă înfățișa dinaintea lui Dumnezeu, care poate, îmi va ierta fărădelegea! zise ea înecându-se în lacrimi... Trebuie‟ să-ț‟ spun demult...! - Lasă, lasă... acu‟ odihnești-ti, lasă... - Eu, Antoane, sânt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mulțumindu-i lui Dumnezeu că le-a auzit. „- Dumnezău o vrut să le-audă!“, își zise în gând moașa Săftica și-și făcu și ea cruce... ...Îți mulțumesc Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se sfârșise demult... apoi, anii trecură așa, unul după altul, ca un tăvălug necruțător peste viața întregii lumi. Și stăpânirile se schimbară..,. Pentru veteranii de la ‟77... lumea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să potopească!... zise el și se opri pentru o clipă. Pădurarul mai aprinse o țigară, pe care o răsucise povestind. Vorbea rar Anton, molcom și captivant, că uneori ți se tăia răsuflarea. În liniștea serii glasul lui se auzea ca un cântec duios... un greier de sub o tufă de liliac, începu concertul de seară... Se îngemăna ziua cu noaptea, reluă el povestirea, când, înainte de ivirea zorilor, în dimineața zilei de Sânt Ilie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aduc noroc la casa omului“. Așa auzise el din bătrâni. Păsărica se necăjea să găsească ochiul de geam, zburând roată prin odaie, apoi, se repezi afară ca o săgeată. „Tot așa trebuie să fie și sufletul omului!“, reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă... Pân‟ ci scapî, ca șî rândunica, pi urmî, să rătăcească slobod, în adâncu‟ văzduhului albastru nemărginit..!“ Vântoasa trecuse. Soarele a început din nou să lucească, ceața se risipi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să se abată asupra lui. - Acuș mă duc... mă duc după baba mea!.. Și, gândul îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clar, pe cerul verzui, silueta unui animal. Erau cel mult șaptezeci-optzeci de pași până acolo... la prima vedere părea să fie lup. Când, deodată, i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I s-a tăiat răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de mai înainte, dar, când și-a înălțat privirea, râsul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mănâncă. Nică se lăsa atins de mâinile fetei, ba chiar parcă îi căuta mângâierile, cu botișorul întins spre ea și ochii limpezi și luminoși. Anuca se așeza alături de el, în genunchi și, cămășuța i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A venit vremea și pentru Nică... vremea liberării. Desparțirea a fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Însemnătatea pe care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vioară, la ureche, bătrânilor, cântece vechi, neauzite... neascultate, din alte vremuri, care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mira cât de urât îi era de una singură acum - nu mai avusese niciodată problema asta. De fiecare dată când se ducea singură la culcare, trăgea perna lui Neil lângă ea și o îmbrățișa, străduindu-se să adoarmă în absența răsuflării lui ritmice care se auzea de obicei lângă ea în pat. —Tu ar trebui să mergi în călătoriile astea, nu eu, zise Neil într-o seară, împachetându-și lucrurile pentru zborul de a doua zi. Franceza ta e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ai schimbat atât de tare. A fost și-așa un șoc destul de mare când te-am văzut prima oară. —De ce? —Părul, hainele, totul! exclamă el. Darcey, ai aerul ăsta de femeie de afaceri absolut fenomenal. Sincer, mi s-a tăiat răsuflarea când te-am văzut. —Vorbești prostii, spuse ea stânjenită. Nu arăt așa de bine. Nu e chestie de frumusețe, explică el. E... chestie de încredere. Când te-am zărit prima dată la serviciu, păreai atât de sigură pe tine... — Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Nieve îndreptându-se spre ea. Tocmai își terminaseră de băut cafeaua, iar oamenii se adunaseră în grupuri mai mici, pe când Rosa și Carol se retrăseseră amândouă la toaletă, lăsând gol scaunul de lângă Darcey. Nieve îl ochi. Darcey își ținu răsuflarea. Nieve își tot imaginase această întâlnire de ani de zile, însă de-abia acum recunoștea asta. Se gândise ce ar trebui să-i spună ca să scape de sentimentul de vinovăție pe care îl purta cu ea în suflet. Pentru că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sunt trecuți la pierderi colaterale doar familiile aruncă speranțele din pumni peste capacele sigilate ale sicrielor pe urmă îl întreabă pe dumnezeu ce mai înseamnă o revoluție dar primesc răspunsuri vagi din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o revistă din suport și se prefăcu a citi din ea. — Căsuțele astea de țară nu vă dau o stare de claustrofobie? l-am Întrebat. Oftă ușor iritat, ca o mătușă bătrână Încă nemăritată care simte miros de gin În răsuflarea pastorului. Luați loc, Herr Gunther, zise el. Nu l-am luat În seamă. Pipăind cu degetele cele două bancnote din buzunarul pantalonilor ca să mă ajute să rămân treaz, m-am Îndreptat pe o traiectorie sinuoasă spre birou și am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
uitasem cu adevărat la ea. După ce Îl rugase pe Tilly, comandantul armatei imperiale germane din secolul XVI, să Îi cruțe orașul de la distrugere, primarului i s-a cerut de către cuceritor să bea șase litri de bere fără să Își tragă răsuflarea. Din câte Îmi aminteam eu, primarul a reușit să facă față acestei Încercări, a băut Întreaga cantitate de alcool și orașul a fost salvat. Întotdeauna am considerat că o astfel de Întâmplare era ceva foarte caracteristic pentru germani. Și exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Se duse În baie. Pe drumul Înapoi de la Brandenburg, ne opriserăm la mine la apartament. Am auzit-o lăsând apa să curgă un pic și, când reveni, Îmi presă pe față un flanel rece. Așa cum stătea acolo, i-am simțit răsuflarea mângâindu-mi urechea și am respirat adânc adierea de parfum care o Înconjura. — Asta s-ar putea să-l ajute să nu se umfle, spuse ea. — Mersi. O falcă umflată, ca de marmotă, nu dă bine În meseria asta. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a lungul zidului, apărat de Întuneric, până când a fost destul de departe de mașini ca să poată traversa aleea În siguranță Înainte de a o lua Înapoi. Pe o piatră din pavajul din spatele meu se auzi zgomotul unui toc, și mi-am ținut răsuflarea. Numai degetul meu mare s-a mișcat, Încet și sigur, trăgând Înapoi cocoșul revolverului, cu un clic care abia putea fi auzit, eliberându-i siguranța. M-am Întors Încetișor și am privit dincolo de corpul meu Întins pe jos. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ales că ne învîrtim tot timpul în lumină. Jungla e, cum ziceam, foarte aproape, la câțiva pași, împresoară incinta arheologică din toate părțile. O asediază, practic. Acum e tăcută, amețită și ea de zăduf. Abia, uneori, se aude ceva, ca răsuflarea grea a unui animal. Cu toate acestea, nimeni nu se duce să stea la umbră. Cum mi s-a făcut cumplit de sete și nu mai am nici o sticlă cu băutură răcoritoare, mă desprind din grupul care se ține după
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mea, ci a ta, Victor, dragul și singurul meu prieten. Tu te uitai la mine, fiindcă pe tine te-am chemat, inițiala te am scris-o cu degetul pe oglindă, peste ima- ginea ta, după ce am aburit-o cu o răsuflare fierbinte. Am zâmbit, pentru că m-am gândit atunci că tu nu puteai fi atins de maladia asta a minții mele, care se numește Lulu, că doar fetița aia nefericită și cu mine am văzut hidoșenia spoită, asudată, care mi-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în disperare, dar toată puterea mea de judecată s-a coborât acum în picioare și ele urlă, soarele cred că a ajuns la amiază, îmi propun să ajung sus pe colină și acolo să mă opresc puțin, să-mi trag răsuflarea, de aici din vârf, de unde m-am așezat, nu văd decât coama verde a pădurii camuflând perfect mănăstirea, nu sunt sigur de așezarea ei în întinderea verde netulburată decât de verdele mai întunecat al pădurii de brad, încerc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, nu te mai apuci de pictură de șevalet, m-am obișnuit prea mult cu peretele, Când l-ai cunoscut pe meșter? îl întreb eu din nou, vuietul cald al pădurii se-apropie și se-ndepărtează de noi ca o răsuflare de animal uriaș domolită de somnul ancestral al fiarei, Janos își aprinde cu gesturi încete o nouă țigară și pentru o clipă sunt și eu tentat să-i cer una, nu pentru că aș simți cu adevărat nevoia să fumez, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșteri, ținea sticla în bufet și mie îmi stăruie și azi în nări mirosul tare al băuturii limpezi ca apa de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo, primindu-l în cinul pictorilor de biserici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]