2,625 matches
-
poemelor și o funcție pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc; Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera adîncă, În vechime locuită De al muntelui sfînt pusnic ce sîrmanii Îl iubesc. Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele, adînci murmure ce iau viața În pustii, A mormintelor tăcere ce domnea În mănăstire, Loc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu tăcerea mormintelor și șoapta rîului apropiat. Aici petrece poetul acele, „dulci (...) ceasuri de extaz și gîndire”, aici ideile sînt „drepte și Înalte”, la sunetul clopotului „credința se deșteaptă În omul rătăcit”. Dumnezeu Însuși, marele simbol al justiției, este de față („Dumnezeu ce de față pe cruce se arată”) și, copleșit de atîtea semne, omul, Într-un moment de revelație, se caută pe sine: „În minutele-acelea cînd sufletul gîndește, CÎnd omul se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poem (Într-un rădi, de dimineață), din sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră că acest nenorocit Pentru dragostea mea numai În pustiu s-au săvîrșit. Iar de-oi trăi cu durerea prin pustiiuri rătăcit, Să pomenești cîteodată pre omul ce te-au iubit. Orișicum eu răsplătire n-oi cere la Dumnezău, Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu.” SÎnt, În acest testament sentimental, două clauze („de-oi muri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sf. Toma, își aducea aminte toate lecțiile lui Agazio Solea, toate pasajele din Evanghelie pe care seara, din când în când, preotul le citise și le comentase. Nicio virgulă care să nu fi fost la locul ei, nici măcar un cuvânt rătăcit, uitat undeva într-un pliu al creierului. Iar uluiala lui don Terentio creștea (o clipă îi trecu și lui prin cap că e vorba de lucrarea diavolului). Îi punea din nou întrebările, își punea degetele în urechi ca să și le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mea condiție. Dumnezeu vă va judeca pe voi. Dumnezeu o să trimită un înger exterminator ca să vă reteze capul. Știa că amenințările născute dintr-un crescendo retoric generau un afect înspăimântător chiar și în acei domni uscățivi și anemici, cu privirea rătăcită și neobrăzați, mai ales când se apropia ora prânzului. Dacă, vorbind, îi atingea cu floreta ei surâdeau, dar dacă îi lovea cu vârful sabiei în plin, pentru o clipă, ei se înfiorau. Cutezi în continuare să ameninți? Crezi că poți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii INSTITUTUL EUROPEAN (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str.
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se încordează sub asfalt. Simțea că trebuie să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol, ca să fie cât mai întunecoasă, întins pe jos, rezemat într-un cot, cu ochii rătăciți, încercând să se apere cu degetele desfăcute ale celeilalte mâini de demonii care urcau ca igrasia din temeliile casei ori se scurgeau prin streșinile plânse, întâlnindu-se pe marginea unei elipse, căci conturul avea două centre, câte unul pentru fiecare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care și-i merită. — Ba, pardon ! se sumeți Costică Ologu. Noi suntem prea buni pentru lumea asta. Nu ne meritați, hulpavilor, gâtlejuri sparte ! strigă, privind în vale, dar nu-i răspunseră decât ciorile care coborâseră, căutând printre farfurii boabele rătăcite. — N-ai decât să faci grevă... râse orbul. — Pe dracu’... răspunse, acru, Ologu. Tu nu vezi ? Pe lumea asta, chiar și fără cerșetori, cerșetoria merge abitir înainte... Melania se sperie când îi văzu, înălțându-și capetele peste uluci. Dar și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chip al său îl privea într-un fel straniu. Capul stătea bine înfipt între umerii osoși, acoperiți cu o tunică sălbăticită. Dar brațul ținea în mână o tipsie pe care se afla iarăși capul lui. Iar al lui Maca, privind rătăcit, era cel de-al treilea. Își aminti de povestea pictorului, dar nu putea fi asta. Cel pe care îl privea făcea parte dintre morții cei vechi. Poate că fuseseră și alții ca el. Maca simți că în urma lui cresc statui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luă la fugă. Trecu, nesăbuit, pe sub bariera care se lăsase. Dar nu reuși să se refugieze la timp pe celălalt mal. Umbrele nu trebuiau să alerge ca să-l împresoare, erau peste tot... Cercurile lor începuseră să se strângă. Bătrânul privea rătăcit cum același chip venea asupra lui de peste tot. Nu mai putea face niciun pas, într-o parte sau alta, fără ca acel chip să nu-l încolțească. Trenul de argint șuieră, timpul se întoarse ca o mănușă și trenul se lăsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imposibile. Abia văzu și ascultă pe Ioanide, atunci când acesta făcu cunoștință cu Saferian, cu câțiva ani în urmă, și Sultana se concentră asupra lui, crezând a-și fi găsit obiectul pasiunii sale. Fiind singur cu Sultana, Ioanide, imprudent, observîndu-i fixitatea rătăcită a privirilor, nu fu în stare să-și învingă obișnuința și bătu ușor cu mâna obrazul fetei, care, deloc scandalizată, stătu într-o crispată așteptare. Atunci Ioanide, mai mult amuzat, petrecu mâna peste mijlocul ei, ceea ce avu drept efect o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine de scaun, lăsând capul în jos ca un copil vinovat. - Ce e cu tine, Hergot? Ce-i echipajul ăsta? (De observatcă Hergot nu concediase sania.) Doctorul suflă greu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în titulatura Asociației noastre un artificiu, o capcană, o surpriză, un echivoc, ci expresia sinceră a unui principiu etern de ordine și justiție, căci nu există putere decât în principii; ele singure sunt flacăra inteligențelor, punctul de raliere al convingerilor rătăcite. În timpurile din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un fior de spaimă, întreaga Franță. Doar la auzul cuvântului comunism, toate existențele s-au alarmat. Văzând cum apar în ziua mare și aproape oficial sistemele cele mai ciudate; văzând
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
arunca spre mine un cadavru înălțat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi? Un asemenea jurnal nu ar interesa decât psihologia literaturii și ar fi un pseudo-jurnal. 30 mai Astăzi, la un stop, un cerșetor tânăr, cu figura rătăcită, săruta parbrizele, portierele, oglinzile retrovizoare ale mașinilor care opreau, apoi se închina și întindea mâna. Ce face "discursul umanist" în fața acestui spectacol? Cum te poți strecura în sufletul și mintea acestei ființe? Ce e acolo? Infernul, liniștea sau nimic? Cât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale; pentru că numai în frăgezimea unui obraz de copil febra se vădește în toată puritatea ei, numai pe buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
abolească "marea diferență" și să suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința și conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care anti-omul nu a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acelaș lucru despre scrierile sale. E destul a pomeni colaborarea la Dicționarul fantastic al Academiei, al cărui singur principiu a fost: de-a nu lăsa neschimosit nici un cuvânt românesc, pentru a arăta că filologul închinase viața minții sale unor idei rătăcite. În privirea acestui dicționar, însuși părintele canonic Cipariu au declinat onoarea de-a-l fi inspirat cumva în tendențele sale. Și filologul din Blaș a și avut drept să decline asemenea onoare, căci gramatica sa, de sigur o lucrare foarte serioasă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
5) în cetatea Rodostol aproape de apa Istrului, în vremile închinătorilor de idoli, se afla un idol anume Cron, adecă Dumnezeul morților, care acela era un elin mort întru carele, încuibîndu-se diavolul de multă vreme, îl ținea neputred. Aceluia îi jertfea rătăciții întru acest fel, adecă de-și bătea trupurile sale până la sânge, chiuia și toată altă fără de lege făcea. Cu sângele ce-și vărsa închipuia cum că cu sânge iaste Cron (pentru că se arăta rumen la față); iară fărădelege ce-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
indica în vreun fel instituția sau persoana care îl are. Căutându-l și noi, am aflat că s-ar găsi în Condica Sloboziei-Zorleni, un coligat ce se afla prin anul 1951 la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București, condică rătăcită nu se știe pe unde ori înstrăinată. Recapitulând informațiile documentare, pe care le-am avut la îndemnă, menționate mai înainte, ar rezulta că primii stăpânitori de notorietate la timpul lor și în posteritate ai Bozieștilor au fost hatmanul Isac Balica
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
le evita sau depăși. 1. Riscul manipulării și al demagogiei. Acest risc este, fără îndoială, mondial. Am văzut demagogia manifestându-se în atâtea țări, pe atâtea canale de presă și în gura atâtor tribuni populiști (și chiar a unor democrați rătăciți), încât necesitatea unui front comun împotriva prostiei a devenit o urgență. Nu doar din josnice motive electorale apare această demagogie: am văzut cariere care se construiesc pe temelia panicii, averi colective (și uneori personale) adunate din vânzarea unor "programe" cu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
formalitatea ajung să domine relațiile sociale. În mod crescător, relațiile interumane devin mai mult contractuale decât personale. Gesellschaft ca relații sociale tinde să predomine în societățile industriale. Cap. 5 SOCIALIZAREA Istoria umanității este plină de legende despre copii pierduți sau rătăciți care au fost crescuți de lupi, maimuțe sau alte animale. De exemplu, legenda că Roma a fost fondată de Romulus și Remus, doi copii care au fost crescuți în sălbăticie de o lupoaică. Însă există cazuri binecunoscute de copii care
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
crede sau simte. Evenimente: Erorile de apreciere caracteristice disonanțelor lui Neptun ating aici planul ideilor și cel al comunicării. Individul poate deveni victima unor influențe negative, poate să aleagă interlocutorul nepotrivit, se poate afla În situații confuze sau complicate. Corespondență rătăcită, contracte redactate prost sau cu clauze omise, defectarea calculatorului, ratarea unor Întâlniri, discursuri prost auzite sau prost Înțelese... acestea nu sunt decât mici exemple! Sens: Acest tranzit joacă rolul unui bruiaj, iar individul nu este pe lungimea de undă potrivită
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]