25,611 matches
-
sa ne descoperă o altă dimensiune sensibilă a personajului, iar regizorul nu caută explicații pentru contradicții, ci le redă; ele ne oferă un personaj complex, care depășește logica maniheistă a oricărui film polițist, cu cele două tabere a bunilor și răilor. Ridley Scott, Martin Scorsese, Francis Ford Copolla, John Huston, Sergio Leone etc. niciunul nu a ratat un film cu gangsteri de la Bandele din New York la Cîrtița, recentul Glob de Aur, de la romanțiosul Nașul și A fost odată în America la
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
în țările lor de adopție păru un succes. Europa păru să-i vrea pe români tot pe atât pe cât românii voiau Europa. Cum însă, "exportându-și" cetățenii, un stat nu-i poate separa pe cei potențial buni de cei potențial răi, pe la sfârșitul lunii octombrie 2007, o bombă românească explodă în Italia. Pe prima lor pagină ziarele și la cele mai importante programe de știri televiziunile anunțară odioasa crimă a unui român de etnie rromă care o ucisese pe soția unui
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care declanșează reacția sufletească a seducției. Și stă numai în puterea lui ca lumea spre care îl deschide pe cel sedus să fie una bună sau rea. Depinde așadar numai de seducător dacă seducția se petrece în folosul celui sedus sau, dimpotrivă, în dauna lui. În al doilea rînd, dacă oamenii pot fi seduși nu este pentru că uneori se dovedesc vulnerabili la întîmplările vieții, ci fiindcă în
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
de mai sus au aceeași funcție de emfatizare, implicând caracterul periculos, antipatic și indezirabil al unor informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
pentru a da un relief al valorilor, dar parcă nici nu ar fi acesta scopul. Irina Petraș are entuziasmul și generozitatea lecturii. Personalitatea ei se manifestă în capacitatea de a înțelege și de a admira. Nu e supărată, morocănoasă sau rea niciodată, nu strecoară subtilități meschine pe sub pragul nici unei fraze critice. E directă și transparentă în aprecieri - aprecieri care nu sunt judecăți estetice clare - iarăși niciodată, dacă nu cumva mi-a scăpat mie vreo situație mai tranșantă. Cu nerăbdarea de a
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
reflexă a simplicității jertfite în numele prodigioasei complicații, a laboratorului derivărilor de tot soiul pînă la limita (im)posibilului se întîmplă ca autorul să alcătuiască inventare de noțiuni al căror efect e de ordin aproape suprarealist: "un pas greșit, o pasă rea, o pasarelă prăbușită, o pasageră visătoare, un paso doble, o pasiune (pe franțuzește, une passade); ro-ma-nele, șezlongul, siesta sau reveria nubivagă, spectacularul, specularul, înghețul timpului, oglinda, visele, somnul și uitarea (...) Fortuna devenind furtună: furtunul care se întoarce, mpotrivă-ți, și te
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
că te ajută să-ți duci la îndeplinire proiectele, conștient că, pentru ce n-ai făcut sau n-ai putut să faci, nu există iertare sau înțelegere. Aici, în București, unde sunt și cei mai buni, dar și cei mai răi, nu există iertare mai ales dacă ai făcut ceva! Orice succes este pedepsit cu asprime. Reușesc formidabil doar înmormântările: particularitate a acestui spațiu geografic și spiritual, pe care am simțit-o imediat după ce am ajuns în București. Sigur, locul nașterii
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
Nicolae Manolescu, medalion care, nefiind nici pe departe o medalie, e stricat de un text final omagial (scris în 1989, an în care cronicarul "României literare" era în pericol de a-și pierde rubrica). "Bun" cu Marino, Mircea Martin este "rău" cu Manolescu - chiar dacă, repet, aprecierile lui ies dintr-un fond de obiectivitate și supunere la obiect. Nicolae Manolescu e în esență un cronicar, folosindu-se de spațiul scenic al foiletoanelor sale săptămânale pentru a deveni un "dispecer al gloriei literare
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
acum trei secole, europenii aveau deja conștiința unei realități politice (Europa) pe care noi abia dacă izbutim astăzi s-o înțelegem? Și, în al treilea rînd, ce sens putem să-i dăm termenului de "criză"? E vorba de criza aceea rea și dăunătoare, cînd o ființă, aflată pe muchie de cuțit, o poate lua fie într-o parte, fie într-alta, adică fie săltînd pe o nouă treaptă, fie alunecînd într-o cădere în gol? Sau e vorba de criza aceea
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
de Mandeviile, după modelul fabulelor lui Esop și La Fontaine, folosește imaginea unui stup de albine. În acest stup, spune autorul, nu lipsesc nici escrocii, nici bișnițarii, nici medicii proști și nici miniștrii incompetenți. Pe deasupra, pînă și regina stupului e rea. În fiecare zi în stup de comit fraude și crime, iar justiția, coruptibilă fiind, nu poate rezolva decît anumite cazuri. Și cu toate acestea, națiunea este prosperă și puternică, și asta fiindcă viciile și egoismele individuale contribuie la bunăstarea colectivă
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
delimitare cu granițe foarte largi, lăsate deschise pentru alte contribuții și achiziții. Conceptualizarea fragilității ca stare de vulnerabilitate globală reprezintă un pas înainte în acest sens. Fragilitatea își găsește un loc mai firesc alături de alte STĂRI, cum ar fi : sta rea de dependență, starea grabatară, starea terminală, distrofia de vârstă etc. Fragilitatea, definită în opoziție cu Robustețea, pare forțată; robustețea este greu de alăturat bătrâneții, iar organismele internaționale, prin grupurile de studii, clasifică vârstnicii în ACTIVI și FRAGILI. A fi activ
Revista Medicală Română by Mihai-Viorel Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/92290_a_92785]
-
Bergerac, sau a lui Il Dottore din Commedia dell Arte sau, de ce nu, a celor înzestrați pentru arta gătitului, cei care au nasul fin. La rîndul său, Remy are ca mentor pe stafia jovială a rubicondului bucătar mort de inimă rea. Bucătar sub acoperire, Remy, oferă adevărata măsură a artei sale atunci cînd îl impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din clanul Adams, cu o figură de mumie
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
atenție pentru a le redescoperi și a înțelege că ele nu fac decît să sporească expresivitatea unei construcții destul de frecvente în limbajul familiar actual. Asocierea termenilor este, altminteri, perfect explicabilă: adjectivul bun primește ca mijloc de marcare a intensității adverbul rău: acesta din urmă este o tipică realizare a ceea ce s-a numit "dezagreabilul ca mijloc de întărire" (J. Byck), fenomen ușor de regăsit și în folosirea unor adverbe ca grozav (al cărui sens negativ s-a atenuat în timp), teribil
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
în interior, că la exterior arată mișto rău" (forum.softpedia.com), "Pupa Russa (mișto rău de tot, deși un picuț cam textualistă pe alocuri)" (culturavura) etc. În același context, mișto poate fi intensificat fie cu prefixoidul super, fie cu adverbul rău: "este super mișto. Treceți pe la farul de la Tuzla, și ajungeți în Costinești. Cazemate, faleze de 10 metri, e mișto rău" (motociclism.ro). În construirea unor grile de apreciere, se constată ușor că structurile cu rău alcătuiesc extrema (pozitivă sau negativă
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
cam textualistă pe alocuri)" (culturavura) etc. În același context, mișto poate fi intensificat fie cu prefixoidul super, fie cu adverbul rău: "este super mișto. Treceți pe la farul de la Tuzla, și ajungeți în Costinești. Cazemate, faleze de 10 metri, e mișto rău" (motociclism.ro). În construirea unor grile de apreciere, se constată ușor că structurile cu rău alcătuiesc extrema (pozitivă sau negativă), mai puternică decît superlativul standard, gramaticalizat, format cu foarte. Ierarhia e vizibilă, de exemplu, într-o indicație plurilingvă din Internet
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
Foarte bună, Bună, Așa și așa or Nașpa" (bbsoft.ro/gallery). Una dintre combinațiile cele mai frecvente în ultima vreme este nașpa rău, care are stabilitatea unui cuvînt compus și sonoritatea unui derivat depreciativ în -ău. În această îmbinare, adverbul rău marchează intensitatea, sporind negativitatea secvenței prin convergența semantică cu adjectivul sau adverbul-centru. Titlul englezesc al unei comedii recente ("I really hate my job", 2007) a fost tradus în română în forma " Am o slujbă nașpa rău". Echivalarea - valabilă din punctul
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
Simona Vasilache Spuneam, altădată, că lucrurile rele au mai degrabă parte de istorie. Nebunia, prostia, frica. Așa încît, deși există și o Istorie a frumuseții și încă una a iubirii, normalitatea rămîne, totuși, prea puțin interesantă. Mai ales că, deși credem tot timpul că literatura n-are
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă a dezadaptaților proveniți dintr-însul. în al doilea rînd, recursul la un orizont moral. Copleșit de "conștiința veacului", o conștiință rea, autorul aspiră la o regresie lăuntrică înspre începuturile de pietate și rugă ale copilăriei, la Dumnezeul acesteia precum la o instanță supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
aproape sigur că nu veți înțelege de ce. Dacă l-ați citit pe Coelho în loc să citiți Biblia, e firesc să fi uitat (sau, iertați-mă dacă greșesc!) să nu fi auzit niciodată de parabola întoarcerii fiului risipitor. Ei bine, fiul cel rău, risipitor și leneș, lăudăros și fără suflet, exact ca un om politic român din tranziție, și-a luat partea din averea cuvenită (aici el se deosebește de politician, care a luat totul) și a făcut-o praf pe unde s-
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
Pe autorul insurpasabil, care scrie despre îngeri, nu-l pui să-ți cârpească o Constituție... Cu prietenul său, filosof, e invers, la dânsul totul e spus, ori scris, prea adânc, - nu înțelegi... Asta nu înseamnă că suntem părtași cu ziariștii răi care-i înjură; ori cu analistul politic peltic care teoretiza pe vremuri violul la găini. * în căutarea unora care să vină de hac relelor ce se strânseră în biata Românie, să vedem, cu felinarul în mână, ce mai găsim pe
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
romantică, mai mult închipuită decît la locul ei în scurta primă jumătate de secol, a fost o prietenie suspectă, amiciția. Solidaritatea, grupul, societatea de amici au legitimat practici altminteri inacceptabile, făcînd din stimabil și onorabil vorbe-n vînt. E partea rea a colectivității care, printr-o evoluție de care literatura nu e singura vinovată - oamenii sînt cu atît mai dependenți de grup cu cît sînt mai civilizați - ia locul cavalerului singuratic. Partea ei bună, care nu rezistă, însă, la nesfîrșit, e
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
se putea altfel, doar că, în aceeași seară, Uniunea Scriitorilor a adresat propuneri asemănătoare și altor exilați care fuseseră, la rîndul lor, excluși. Cît privește cetățenia, Goma a refuzat s-o solicite. Cum legea e una pentru toți (bună sau rea, asta e altă problemă), în lipsa solicitării nu s-a putut face nimic. în sfîrșit, Săptămîna roșie a arătat în cel mai de seamă disident al nostru un antisemit înverșunat. Oare ce ar mai trebui să facă Paul Goma spre a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
lupți cu această suspiciune ce părea adusă de vânturi înalte asemenea unui praf înălțat de pe gigantice întinderi nelocuite ale planetei. Și ceea ce trebuia să se producă se produse. Neavând nimic de ascuns, Chiril părea că ascunde totul. O agitație lăuntrică, rea și stupidă, pusese stăpânire pe el. Această panică putea să fie o probă a culpabilității. Ceva, în fine... dovada unei crime comise măcar în gând..." (p. 446-447). Această imaginație morală, pe care prozatorul i-o construiește personajului cu foarte multă
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
la "modelul productiv") a modalității jurnalului intim în literatura noastră. Tema care structurează Notele zilnice ale lui Camil Petrescu este ceea ce aș numi omul în conflict cu lumea și cu sine; consemnînd, ca și în cazul lui Rebreanu, doar "întîmplările rele", jurnalul este un specific text de criză: suferințe, gînduri amarnice din care nu lipsește ideea sinuciderii ("soluția logică, nu sentimentală" a ieșirii din impas), crizele financiare și, mai ales, de orgoliu, preocuparea obsedantă pentru procurarea banilor necesari supraviețuirii ("Aceeași preocupare
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
2017, de pildă. Desigur, până atunci mulți din cei de astăzi nu vor mai fi, și acest lucru mă întristează. - Numele Cioculescu devenind un plural literar, te invit să ne spui cum te plasezi în seria întemeiată de Șerban cel Rău? - Ca un urmaș demn, care n-am adus ruina casei și nici amuzamentul răutăcioșilor din târg nu l-am făcut. Circumspect, cum despre mine s-a spus. Destinul a vrut ca și fiul meu, Șerban Filip să fie un intelectual
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]