2,034 matches
-
icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cele nebucurate de nimeni se ține, că așa e legat. Râse prostește apoi și-mi Întinse palma cu degetele rășchirate. Iar Krog: - Ia spune-mi... Aș fi dorit să aflu ce fel de om e Gau ăsta, dar m-am răzgândit. În ultimile zile n-ai dat de unul Enkim și de femeia lui, Runa? Unii care au un prunc pe care Îl cheamă Unu? Barra se Înegură. - Noi nu știm decât despre Unu, zise el, scrâșnind. E rămas, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ograda de nepoți. Ionică era un soi de Ion Creangă moroșan, plin de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ionescu? Știi tu, pastiluțele alea verzi. Hm, iar psihiatrul ăla buzoian care făcea și desfăcea viața pacienților! După masă, Sabina a ținut neapărat să ieșim la plimbare. De fapt nu făcuserăm mai mult de douăzeci de păși, când s-a răzgândit și a luat-o înapoi, spre Hotel Internațional. Noi după ea. A urcat sprintenă scările de la intrare și, împingând ușile de sticlă, a pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și apoi mi se adresează: - Dumneavoastră sunteți doamna G.? Veniți să vă vedeți nepoțica, noi suntem gata de plecare. - Nu vin - spun eu - am s-o văd la Linz în două ore. - Bine! spune el și pleacă. În urma lui, mă răzgândesc. Iau copilul de mână și plecăm s-o vedem pe surioara lui. Raisa este deja în elicopter, în incubator, cu medicul la capul ei. Îl urc pe E. pe scară să-și vadă mai bine surioara. O admir și eu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
suportabilă doar fiindcă e nesigură. ― Câtă vreme n-avem nici o certitudine că Dumnezeu nu există, suntem la adăpost. Îți dai seama ce nenorocire ar fi o dovadă că ne-am înșelat? Vroia să plece. În ultima clipă, însă, s-a răzgândit. ― Poate, ar trebui să-mi termin povestea. Cine știe câtă vreme te voi mai deranja cu prostiile mele. 10. ― În seara aceea, mirosea mai tare a alcool. Deși își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Titi, nu au intrat în partid, deși era destul de ușor s-o facă prin acele timpuri; a fost mulțumirea lor către Dumnezeu, drăguțul, că i-a dat viață într-un moment critic, în care el o refuza! De ce s-a răzgândit? Tot el știe! Această generație uitată, s-a dus, asta este soarta oamenilor, deși, la un moment dat își spune fiecare, sunt nemuritor și voi face lucruri ce vor dăinui veșnic! Ca orice muritor a crezut că lumea începe cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Acum poți să te întorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mâna mea se opri. Am întins mâna ca să apăs pe butonul de pauză, dar m-am răzgândit. Kenneth începu să se plimbe prin cameră și spuse, bravând: — Cred că ești cam speriată, având în vedere ce se întâmplă aici în noaptea asta. — A, nu prea, spuse Shirley. Se așeză pe patul dublu cu cadru din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui și i-a oferit postul de director de marketing. Graham nu avea nici o intenție să se ocupe de acest domeniu și a refuzat politicos oferta. Două zile mai târziu, s-a întâmplat ceva care l-a făcut să se răzgândească. Pregătindu-se de montajul final pe care-l făcea cu niște secvențe ale pardoselei fabricii, apăru domnul Riley, însoțit de un bărbat îngrijit, cu înfățișare de șobolan, care părea să facă un tur cu ghid al celor mai recente mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar nu mai știu ce. Lasă, nu-i nevoie. Hai să ne gândim împreună. A fost sau este? ─ Eu zic că este. Mai înainte ziceai că nu, că dispar după moarte. Da, dar acum după ce am rostit cuvintele, m-am răzgândit. În Confesiunile sfântului Augustin, mi le-a dat clarinetistul, e vorba la un moment dat despre felul în care cântăm un cântec. E un lucru foarte simplu, banal chiar. În fiecare clipă, cântăm o singură notă din cântec, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ceea ce ar fi putut aduce, chiar de foarte departe, a iubire. Căci iubirea e sfârșitul averii. Izvorul unui bun e resimțit întotdeauna în acest fel ambiguu. Îl venerăm pentru că ne dă ceea ce dorim și ne temem că s-ar putea răzgândi. Fără suferință, indiferent cum vrei s-o iei, nu poate exista iubire. E singurul lucru care ne ridică peste viața noastră vagă de plăceri și neplăceri. Hai, vin la chestiune. Va să zică în țara lui Ozymandias se trăia bine, chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
jos. Luați loc aici, vă rog. Conductorul Îi zâmbi. Își strânse ochelarii și-i băgă În cutie: Este cumva ziua dumneavoastră? — Nu, nu-i nici o petrecere asta. Nevastă-mea s-a hotărât să divorțeze. — A, spuse conductorul, sper să se răzgândească. Celălalt clătină din cap. Al treilea părea cam surd. — Fără Îndoială, e o experiență mai degrabă banală, ca atunci când cineva merge pentru prima dată la dentist sau când o fată nu se simte bine pentru prima oară, doar că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O tragedie (Macon Hurt și Sarah Leary Turner și-au pierdut unicul copil, un băiat de 12 ani Împușcat Într-un magazin În stil american, Între ochi), apoi povestea de dus-Întors a lui Macon Între nevasta care vrea apoi se răzgîndește să divorțeze, și noua, posibil regeneratoare iubire (o dresoare de cîini), Muriel Pritchett Geena Davis, poveste Încheiată cu opțiunea pentru Muriel (care are și ea un copil, alergic, pare alergic și la aer). Cu un scenariu de zile mari, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
totuși, la ziua de naștere a lui Faye, pe muzica lichefiată a unui grup impresionist de muzicanți mexicani grași sub pălării cu boruri uriașe, Johnny, Vincent, Faye și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai departe, se Îmbracă cu o imaculată rochie albă, dă drumul broscuțelor În noroi Începuse să plouă și-și trage un glonț În gură. Death. În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să vorbească. Doamna a voit să servească ceaiul, dar s-a răzgândit și a lăsat-o pe Maitreyi sa facă aceasta. Din greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că nu l-am notat. De ce mi-aș fi dat osteneala să-l notez? Un nume simplu, manifest. Aș putea spune chiar fante, pentru că se arăta pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul care conducea la anexă. Adrian porni, cu pasul repede, dar, trecând pe lângă scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plimbă pe lângă noi? - Când am văzut că se întoarce a treia oară și parcă ar fi venit direct către noi. Dar te vedea citind mereu și nu îndrăznea... - Nu, n-o cunosc, repetă bătrâna. Luase revista în mâna, dar se răzgândi și o așeză alături, pe canapea. - Și-acum, îl întrebă, zâmbind, după ce-și mai privi o dată ceasul, cum vrei să ne distrăm? Pentru că mai avem de așteptat încă cel puțin douăzeci de minute... Femeia se oprise în fața vitrinei. - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
epoleților, atunci pelerina este sigur furată de la Muzeul Armatei. - Asta e altă mâncare de pește, vorbi celalt scoțîndu-și pachetul cu țigări. Lasă în pace Muzeul Armatei. De când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon își trecu pachetul în mâna stângă. Dar se răzgândi repede și, apucîndu-l cu mâna dreaptă, se trase spre zid. - V-am spus. L-am cunoscut acum o jumătate de ceas. Mă duceam la alimentară pentru niște mezeluri, și el m-a oprit, și m-a întrebat: Vă rog, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spunem oamenilor. Nu știe decât părintele. Dacă ar fi aflat femeile, tocmai acum, când or să dea rușii peste noi... - N-or să vină singuri, îl încurajai eu. Vin cu ai noștri. Apucase târnăcopul, pregătindu-se să-k înalțe, dar se răzgândi și își furișă privirile în jur, să vadă dacă e cineva pe aproape. Nepoții și cu dascălul săpau la vreo cinci, șase metri, în arătură. Femeile și cu Popa erau de cealaltă parte a șoselei. Lixandru îmi făcu semn să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anul la dispoziția mea", își repeta. Într-o seară de toamnă se întoarse acasă mai devreme ca de obicei. Ploaia înghețată și repede îl silise să renunțe la lunga lui plimbare prin parc. Voi să telefoneze unei prietene, dar se răzgândi și se apropie de discotecă. "Pentru o seară rece ca asta, numai muzica... Numai muzica", repetă absent, surprins că găsește, rătăcit printre discuri, albumul de familie. Îl scoase, încruntîndu-se, și simți deodată că-l ia cu frig, ca și cum s-ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spun: era vorba despre ce se întîmplase într-o viață anterioară... - Într-o viață anterioară? îl întrerupse Maria, privindu-l adine în ochi, nedumerită, cu oarecare teamă. Era deci o povste cu metempsihoză? Antim apucase ceașca de ceai, dar se răzgândi și o așeză, încet, cu mare grijă, în farfurie. - Sunt multe povești cu metempsihoză pe lume, spuse ridicând din umeri, și zâmbi. Dar asta mă impresionase: că lucrurile se întîmplaseră într-o altă viață. Ce mă impresionase pe mine era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
însă că fără tine nu plec nicăiri...” „Il luăm și pe Georgel cu noi. Nu-i mare lucru” - a zis patronul. „Tu ce zic, Georgele? Mergem în vacanță în străinătate?” Georgel, cu mintea lui înceată, s-o gândit, s-o răzgândit și până la urmă o întrebat: „Cu ce mergem?” „Cu vaporul” - i-a răspuns Dinuța, fără samă de bucuroasă. Da’ oare pe ce post mergea nepotul ista al tău, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, mijindu-și râsul pe chipul mucalit. Pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]