2,944 matches
-
la televizor. Sistemele complexe au o logică de funcționare și de evoluție diferite de cele simple, sunt mai dependente de comunicare, sunt caracterizate de foarte multă incertitudine, instabilitate, diversitate. Logica rațională caracteristică sistemelor simple nu merge aici, unde sunt prezente raționalități multiple și o ambiguitate dinamică a complementarităților și conflictelor greu de înțeles pentru un marinar puțin umblat la școală, dar obișnuit să dea cu tifla. În domeniul financiar-monetar, extrem de sensibil, datul cu tifla costă. Ne costă. Mai ales într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
al Academiei Române, din februarie 2009, consacrat împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Darwin, a apărut în revista Academica, nr. 1-2, 2009. Ultimul studiu reprezintă o dezvoltare a textului Profiluri epistemice în biologie, care a fost publicat în volumul Raționalitate și evoluție. Explorări filozofice ale complexității, editat de Laurențiu Staicu, Editura Universității din București, 2009. Sunt recunoscător editorilor publicațiilor și organizatorilor reuniunilor care mi-au oferit tot atâtea prilejuri pentru a-mi cultiva interesul vechi și statornic pentru gândirea lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluției, pare să fie prea devreme pentru a anticipa în ce direcție va înclina balanța. Programele rivale trebuie evaluate în funcție de roadele lor. Alegeri și decizii cu mari consecințe pentru orientarea cu succes a cercetării nu pot fi dictate de o raționalitate instantanee. Cel puțin în domenii ale investigației științifice cum este cel al biologiei evoluției. III. OPOZIȚIE, REZISTENȚĂ ȘI REZERVE FAȚĂ DE EXPLICAȚIA EVOLUȚIEI PRIN SELECȚIA NATURALĂ Impactul teoriei lui Darwin este unic. Probabil nici o creație a gândirii științifice nu a avut
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fie credincioși sau fără angajamente religioase. Aici nu poate fi vorba de „cunoaștere“ și de „pretenții de cunoaștere“, în folosirea comună a acestor expresii. Celui care nu acceptă ceea ce reprezintă cunoaștere, în sensul comun al termenului, i se pot contesta raționalitatea, competența și buna credință. Nu și celui care împărtășește învățăturile unei anumite religii sau nu este, în genere, religios. Sugestia nu este aceea că ar trebui interzisă folosirea cuvântului cunoaștere pentru învățături religioase, ci aceea că această folosire este una
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ei au credința fermă că universul natural e inteligibil. Religia oferă temeiuri pentru a crede că în lume există o anumită ordine și regularitate și că tocmai de aceea este posibilă o cunoaștere prin principii generale. „Rațiunea inerentă lucrurilor, oglindind raționalitatea Creatorului, face posibile reflecția rațională și descoperirea. Putem raționa în mod științific deoarece există o structură rațională inerentă lumii [...] deoarece suntem făcuți după imaginea lui Dumnezeu și împărtășim, într-o anumită măsură, raționalitatea lui [...] Fundalul teist răspunde celor două întrebări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prin principii generale. „Rațiunea inerentă lucrurilor, oglindind raționalitatea Creatorului, face posibile reflecția rațională și descoperirea. Putem raționa în mod științific deoarece există o structură rațională inerentă lumii [...] deoarece suntem făcuți după imaginea lui Dumnezeu și împărtășim, într-o anumită măsură, raționalitatea lui [...] Fundalul teist răspunde celor două întrebări importante: De ce putem noi să asumăm regularitatea proceselor fizice, fie că ele sunt sau nu pe deplin determinate, și cum pot fi acordate mințile noastre pentru a le înțelege?“ O argumentare de acest
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
contradicție cu el. Socrate coborâse filosofia din cer pe pământ. Socrate considerase binele ca norma morală a vieții practice și sociale. Pentru Platon, acesta a devenit obiectul unui interes pur teoretic, ideea supremă și centrul unei alte lumi, cea "inteligibilă". Raționalitatea cea mai înaltă este o stare sufletească clară și rece, departe de a oferi sentimentul fericirii pe care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sens al cuvântului o caricatură căci lui i se atribuie un număr excesiv de mare de însușiri care nu pot fi întrunite niciodată într-o persoană. Principala acuzație adusă de Nietzsche lui Socrate: faptul că a distrus dionisiacul grecilor, a introdus raționalitatea împotriva instinctului. Raționalitatea și dialectica au fost medicamentele indicate unei societăți bolnave. Socrate era plebeul care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o caricatură căci lui i se atribuie un număr excesiv de mare de însușiri care nu pot fi întrunite niciodată într-o persoană. Principala acuzație adusă de Nietzsche lui Socrate: faptul că a distrus dionisiacul grecilor, a introdus raționalitatea împotriva instinctului. Raționalitatea și dialectica au fost medicamentele indicate unei societăți bolnave. Socrate era plebeul care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și raționalitate. Socrate, plebeul
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
împotriva instinctului. Raționalitatea și dialectica au fost medicamentele indicate unei societăți bolnave. Socrate era plebeul care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și raționalitate. Socrate, plebeul care a învins gustul elevat, gustul aristocratului prin dialectică, a indus o vrajă asupra lui Platon care a idolatrizat conceptul ca pe o formă ideală, ca instrument al voinței de putere (Nietzsche). Dionysos este definit mai curând prin
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să spunem că el se străduia să studieze politica ca atare, după diversitatea formelor și regimurilor sale, fiind subînțeles că în ochii săi experiența secolelor moderne avea tendința să stabilească că o politică liberală prezenta cele mai bune șanse de raționalitate, și mai pe larg, de cadru al unei vieți umane demnă de a fi aleasă. Liberalismul putea să fie pentru el atribut, niciodată substanță, s-ar părea. Or această înțelegere în sensul larg, adică politică, a liberalismului a fost întunecată
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
ani în temnițele Inchiziției din Calabria și Campania. Pregnante pagini despre romantism scrie autorul, "incandescenta totalitate a gândirii și sentimentelor" fiind atinsă de Nietzsche, precursorul decadentismului, sintetizatorul apollinicului cu dionisiacul, al cultului violenței (figura arhetipală a războinicului, heroic fantasy) cu raționalitatea frumuseții geometrice (conștiința propriei tragedii). Caius Dobrescu se desparte succesiv de spiritul fin de siécle, de individualismul inflamat estetic, de avangarda corporatistă legată de mișcările totalitare, de cultura politică a anilor '60 indusă de avangardă, pentru a chema la rampă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
constituie valorificarea culturală a existenței. Atitudinea solemnă, uneori sacerdotală a eseistului, marchează tocmai această intrare într-un alt spațiu, calitativ diferit de cel al vieții de fiecare zi. Nicolae Balotă face ordine în jungla de mesaje a lumii, aduce lumina raționalității în obscuritatea manifestărilor omenești iraționale - de la cele instinctuale și până la cele artistice. Este un raționalist care nu sacrifică însă complexitatea existenței, ci o face inteligibilă și suportabilă. Cărțile sale reprezintă un triumf al spiritului. Citirea lor atentă - de către un tânăr
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
propus un model general de analiză a dialogului și aplicarea sa la dialogurile de afaceri; Frans van Eemeren (Amsterdam) și-a expus cunoscutul model pragmadialectic de analiză a argumentării, ilustrîndu-l prin cîteva strategii de echilibru între căutarea succesului și menținerea raționalității; Norman Fairclough (Lancaster) a examinat critic discursul instituțional al politicilor europene, în care invocarea conceptelor de participare sau parteneriat nu exclude frustrarea; Cornelia Ilie (Örebro) a folosit proverbele ca exemple de locuri comune cotradictorii, în care se manifestă diferențe interculturale
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
într-un context complex, avansat luând în considerare actorii, interesele acestora, concepțiile de purtare a războiului, limitele până la care își permit să ajungă. La 90 de ani de afirmare a armei „Aparare C.B.R.N.” în Armata Română trebuie sa sperăm în raționalitatea liderilor în abordarea problematicii acestei arme pentru asigurarea locului cuvenit în simfonia armelor și specialităților militare. La mulți ani!
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
limbii au o istorie persistentă, deși subterană: ele funcționează fără a mai fi numite, căci toată lumea le știe și nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
pledoarie ortodoxistă capă tă savuroase nuanțe polemice, ca în cazul „dialogului” publicistic cu un preot ortodox, contestatar al Tradiției (care, alături de textele scripturistice, alcătuiește fundamentul, miezul tare al Ortodoxiei). Alteori, atinge puncte nevralgice ale modernității sceptice, incapabilă să împace discursul raționalității cu trăirea religioasă: „Ceea ce rezistă în acest icos (Icosul 9 din Acatistul Bunei Vestiri, n.a.) atacului pe care îl dă scepticismul metodic al sufletului modern, este faptul viu, e faptul trăit al credinței. Or, aici mi se pare că stă
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
sintagmă protectoare. Și nici - aici intervine o disociere importantă - cu ceea ce vulgata intelectualului umanist de la noi numește, cu un masochism aproape ne-disimulat, aberația specificului național. În schimb, ceea ce impune, cu fiecare articol, această sumă de Varietăți conexe este o raționalitate impecabilă, o logică fără discontinuități. Cine s-a mai gândit, în explozia de expresivitate intenționată a anilor din urmă, să pună în discuție, să zicem, vreo istorioară talmudică? Iar aceasta nu dintr-un impuls al defulării imanente, din categoria artei
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
în mare parte datorită - sau din cauza - școlii), lucrurile par să stea altfel: limba e în primul rînd o instituție socială, normată, cu reguli clare, a cărei evoluție e o simplă abstracție; în schimb, presupunerea curentă e că limbajul ascultă de raționalitate, funcționează conform unor criterii unice și riguroase. A admite greșelile de ieri ca variante acceptabile le apare multora ca o concesie populistă, făcută unor inși inferiori: ,mare parte din aceste noi modificări nu fac decât să legitimeze incultura și analfabetismul
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
adînc decît cel al unui jurnal, oricît de dens ar fi acesta. Curgerea timpului e pusă sub semnul unei constatări prezentă mereu în subtextul cărții, suberb de simplu formulată la un moment dat: Iraționalitatea este cu mult mai puternică decît raționalitatea: ne-o dovedesc anume comportamentul nostru, erorile noastre. Nu știm ce facem, credem a ști sau a putea face acte care ne-ar duce către un țel - întoarcem spatele țelului, facem ce n-am fi voit să facem, ajungem la
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
Totuși o determinare contextuală a modernismului se impune. E vorba de bifurcarea modernității, care e pe de o parte burgheză, precum o narațiune a rațiunii victorioase și a progresului, iar pe de altă parte estetică, precum o critică a acestei raționalități și a valorilor adiacente, taxate drept ipocrite, interesate în sens materialist, filistine (Baudelaire, Flaubert, Matthew Arnold, dadaiștii), alienante și chiar represive (Ibsen, Kafka, Bruno Schultz, Trakl, Cehov, Școala de la Frankfurt, Michel Foucault). În altă variantă putem consemna o dublă direcție
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
cochetăria este tot o semnalizare a interiorității. Mi-am pus, în treacăt, întrebarea cum ar fi citit Simmel, în acest volum, de către feministele vremii noastre, si cred ca raspunsul nu i-ar amenință cu nimic finețea speculativa a analizei și raționalitatea sobra, dar supla, a argumentației. Eseurile din Cultura filozofica sînt un exercițiu de gîndire agreabil și totodată complicat, adică tot ce putea oferi mai valoros un voiaj intelectual precum cel promis de Georg Simmel. Georg Simmel, Cultura filozofica. Despre aventură
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
plasează într-o empatică vecinătate cu exasperarea perfect articulată a regretatului Ion Stratan, în legătură cu "emfaza, aroganța, disprețul celor care manevrează cuvinte univoce, informaționale, descrptive - față de cei care au ca mesaj nuanța, metafora, sugestia ori muzicalitatea" (p. 139). Un model de raționalitate fertilă (opus tendinței autohtone de a mitiza excesiv și nedefinit) este Vladimir Tismăneanu, una dintre cele mai substanțiale prezențe ale cărții. Impactul cu străinătatea a fost definitoriu și în cazul lui Mircea Iorgulescu: "ceea ce m-a marcat pe mine a
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
încrucișate și lecturile din Chamfort. Are oroare de moda punk, de actele "casvidemonice" ale hippioților, de graffiti, și este încântat de lumea engleză, unde ordinea și libertatea, bunele maniere și bunul simț se completează într-un echilibru perfect, într-o raționalitate calmă și zâmbitoare. Văzând în Germania cum copiii și tinerii poartă tricouri cu logo-ul Esprit, se bucură nespus. Vede în aceasta o dovadă a creștinismului "îmbibant" al Europei contemporane. Când soția îi atrage atenția că e o marcă americană
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie și mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele stilistice și de metodă critică sînt aproape insesizabile. Același stil rococo, aceeași tornadă
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]