20,740 matches
-
strecurat într-o zi o notiță în ziar, care suna cam în felul următor: "Caut post de câine la casă mare, mă puteți găsi la redacție", și semna Cristobald. Anunțul rima cu faptul că Vinea avea un superb cîine de rasă, hrănit de obicei cu mușchi de vacă, în tovărășia căruia ieșea la plimbare prin Cișmigiu, dar și cu situația că de multe ori chenzinele se plăteau cu mare întârziere la Facla. De altfel, Cristobald era un ranchiunos, un om rău
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
-ți vezi de treabă nebunia mea se descurcă și singură nu e prea înalt nu e prea blond nu e prea bărbat îmi vine să spun îngere oprește-te dar el se revoltă își arată dinții e un cîine de rasă de fapt e pulverizarea unei imagini la trezirea din vis și recad în bulbii cepoși ai hiacintului în carnea lui mucilaginoasă cu fiecare zi lenea capcanele plictiselii propriul meu poem ca un pește cu gura căscată și totuși carnea se
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
de ani acum sunt înălțată pe tocuri și cu urechi înțepate de cercei. De ziua morților ceva se limpezește în mine ca o ușă trântită de brațe înmănușate până la cot, poezia ca o mănăstire s-a prăbușit de pe picioroange, iar rasa mea de fostă călugăriță atârnă-n cuier. Știe cineva ce se întâmplă cu un sac plin care-i prea strâns la gât? El nu se despică într-o singură parte ci pleznește deodată prin toate părțile în care a fost
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
pe orice teren. Omnipotent. Experiența în comentarii literare nu face însă minți luminate. În cronica de film nu există dimensiunea teoretică minimă sau comparatistă, sau integrativă. Un film nou venit al unui regizor relativ cunoscut se așază pe o tabula rasa de informație. Nu știi de unde să-l iei. La fel o carte, o piesă. Pe de altă parte într-o epocă în care relațiile publice tind să devină noua paradigmă de evaluare și impunere a unui produs, fie el cultural
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
structurilor sociale obiective în experiența subiectivă a agenților. Habitusul se dezvoltă prin procese de socializare și determină o serie de dispoziții care modelează indivizii dintr-o societate. Astfel emigranții conștientizează în locul pe care îl ocupă în ierarhiile de gen, etnie, rasă, statut economic etc. și văd aceste ierarhii ca fiind naturale tocmai pentru că sunt învățate în procesul de socializare primară. Indiferent de aspirațiile și formele de capital cu care au venit, într-o primă fază și mai ales în rândul imigranților
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
lui Pusi Stănicel, coleg de liceu și de clasă, zis, n-am uitat, și Torpilorul, glas și mai vechi; ...vreau să spun că, la telefonul ce tocmai sunase, disting vocea slabă, suferindă, a lui Ioan Comșa, omul excepțional, intelectual de rasă, la care țin foarte mult și care mă anunță că a împlinit... nouăzeci și doi... (și doi!)... de ani; - și mai mulți ani trăiască! Că nu mai vede, că nu mai poate citi, lectura fiind slăbiciunea lui - cel mult să
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
este acela dintre aroganță sovieticilor și umilință românilor: "Am fost uluiți de atitudinea aroganță a reprezentanților sovietici. Pe de altă parte, știam că nici orașele sovietice nu erau mai răsărite, daca nu cumva arătau chiar mai rău. Această atitudine de "rasă superioară" și pretenția de mare putere ne-au supărat cel mai mult. Amabila și profund respectuoasa atitudine a rușilor față de noi nu doar că accentua și mai mult umilință suportată de români, dar ne făcea să fim și mai mândri
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
în teatru, Mușatescu nu aduce "jigodia" pe scenă, personajele umane doar se referă la ea. În Gaițele lui Kirițescu, un personaj e blamat pentru că a cumpărat scump un cîiine. "Doi mii lei una scîrba de javra!" se indignează "Fraila". În ceea ce privește rasa, autorii români nu-i dau mare importanță. Este de presupus că avem de-a face, în literatura noastră, mai mult cu corcituri care, pentru orice iubitor de animale, au farmecul lor. Personajele lui Ionel Teodoreanu creșteau însă La Medeleni un
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
face, în literatura noastră, mai mult cu corcituri care, pentru orice iubitor de animale, au farmecul lor. Personajele lui Ionel Teodoreanu creșteau însă La Medeleni un ... baset cu numele excentric Patapum, alături de un "maidanez" numit Ali. Cînd au cîini de rasă, nu le găsesc pereche de soi și astfel ajunge Pirgu, în Craii de Curtea-Veche "codoș de cîini", purtînd cu el, "un mopsuleț carlin", ca să-i afle parteneră. Numele nu-l aflăm din păcate. Cîinii din mediul cazon al povestirilor lui
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
pe geam cucoana, "mamița" care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească eficient. Chiar dacă nu ajung personaje, cîinii înveselesc viața autorilor și, dacă este adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpînului pornind de la rasa și deprinderile cîinelui său, atunci nu este lipsit de interes pentru istoria literară să știe cu precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de prejudecăți sociale, asemeni
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
lipsit de interes pentru istoria literară să știe cu precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de prejudecăți sociale, asemeni Bietului Ioanide al lui Călinescu, intelectual de rasă crescînd însă cîinele fără pedigree Ștolț (din germană: "îngîmfat", "mîndru"). Ioanide își consideră cîinele superior ca inteligență multor oameni. Brătescu-Voinești avea, nici vorbă, cîini de vînătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul cîinelui credincios a inspirat și
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dacă regizorul știe ce vrea, care se mulează perfect pe orice trăznaie argumentată, care știu ce înseamnă emoția pe scenă, detaliul, ludicul, măsura, care încarcă povestea personajelor cu carne din carnea lor, cu aburul ciudat al lumii lor. Care au rasă și clasă. Așa a fost Cheeck to cheek de la Nottara, așa este acest joi.megaJoy de la Odeon, a doua colaborare a regizorului aici, după De ce fierbe copilul în mămăligă?. Mi se pare că această generație de artiști îl pune în
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
face vîlvă pentru el. Decît, anul acesta, olimpiada de iarnă. Mai mult, i s-a lipit și o etichetă arogantă - oraș industrial - care pare că-l marginalizează în raport cu tentațiile formidabile ale Italiei. Și totuși... acest oraș burghez, cochet, pașnic, cu rasă, cu oameni deloc gălăgioși și extrem de amabili, acest oraș civilizat, deloc agresiv, cu o arhitectură halucinantă, întins calm pe lîngă rîul Po, ocrotit de munții înzăpeziți acum, m-a cucerit. Subtil. Mi s-a vîrît sub piele și s-a
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
consider orice formă de extremism inacceptabilă, detestabilă și criminală. Răul făcut de fascism, în prima jumătate a secolului trecut, și de comunism, în a doua, sunt păcate contra omenirii ce nu trebuie prescrise niciodată. Exterminarea unui semen pe bază de rasă, în cazul fascismului, sau clasă, în cazul comunismului, sunt pete rușinoase pe obrazul speciei umane și nu avem nici un drept să le trecem sub tăcere. Altminteri, le vom repeta la nesfârșit și, peste o sută de ani, intelectualii secolulul al
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
non è altro che la necessità di rendere complesse le rispettive discipline di studio, alla luce del progressivo liquefarsi dell'orizzonte di senso che era appartenuto alla vecchia Europa e che via via - fino alla Seconda Guerra Mondiale - verrà letteralmente raso al suolo. Ipotesi provvisorie Cosa significa dunque ragionare șu questo incrocio intellettuale tra questi tre autori? Îl fatto che i due estremi di questa linea di amicizia non și siano mai încontrați - per quel che ne sappiamo non solo di
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
totuși, ele au contribuit cu prestigiul științei la modificarea viziunii luministe asupra omului, deci la transformarea mentalului european în general 13. Îndeosebi în climatul intelectual și moral interbelic, încrederii în individ i s-a substituit referință la condiționările colective - naționalitate, rasă, confesiune -, iar voința liberă a fost înlocuită progresiv cu determinările normative suprapuse personalității, potrivit eticii autoritare descrisă de Erich Fromm 14. Ascensiunea dreptei a fost intermediata printr-o serie de împrejurări politice și economice, însă e la fel de clar că noul
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
păstrează în ele izul sângelui și al sudorii umane. Este doar un truc practicat de custode! Chiar nu mă interesează cum a creat senzația olfactivă! în sinea sa, Martina știe că, acolo, nu este doar butaforie ieftină, comercială cum, nici rasele negre, ale fostelor călugărițe, nu sunt de recuzită. Pe peretele opus, în lumina care străbate sticla vitraliilor, singura mantie albă cu crucea neagră pe piept, se distinge ca și cum ar avea propria-i personalitate. Nu poate fi trecută cu vederea. Atrage
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală, / peste Pacific face doar o escală...! / Nu bea, nu mănâncă, e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a fost ușoară datorită influențelor impuse de limba „germanică”, limbă cu o accentuare mai dură, în care pronunțarea cuvântului Blah ia forma Blak sau mai palatizat, Blach. O altă întrebare care mi-o pun! Nu erau acești blachi diferiți de rasa germanică? Nu erau puțin mai închiși la culoare? Nu cumva erau numiți și „Blacki”, adică negri? Nu de-acolo își trage originea cuvântul englezesc „black”? Dicționarul etimologic al limbii engleze ne demonstrează că așa este! Ba mai folosește pentru definirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
țăran originar din creuzetul multinațional al Transilvaniei, incert ca naționalitate, care pe parcursul cărții se metamorfozează din român în evreu, apoi în maghiar, ca până la urmă să fie declarat cu mare tam-tam de experții lui Hitler cel mai autentic reprezentant al rasei ariene, cu toate că acesta are înfățișarea unui „german” brunet, cu trăsături închise la culoare și total diferit de neamțul de rând! Deci în concluzie, de ce nu ar putea fi și Her W. BLACH, un VLAH, sau un ROMÂN? Este vorba de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prevede că "Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică". Așa cum arată Schnapper, "Cetățenia reprezintă sursă legăturii sociale"28, deci societatea cetățenilor, prin instituțiile politice și sociale, prin schimburile cotidiene, este una de natură democratică. Fiecare cetățean indiferent de religie, etnie, rasă, gen etc., are dreptul la acelasi respect, la recunoașterea demnității proprii. Relațiile dintre oameni se bazează pe demnitatea egală a tuturor. Numai în societatea democratică cetățenia este, în principiu, deschisă tuturor indivizilor, dincolo de diferențele culturale, sociale sau biologice. În numele valorilor
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
ideea de canon nu e întru totul perimată. Canonul literaturii interbelice (=canonul modernismului) nu a fost afectat pe termen lung (ci numai destabilizat pentru scurtă vreme) de noua literatură (sau falsa literatură) ce apărea după 1945. Proletcultismul a făcut tabula rasa din modernismul interbelic, dar nu pe un principiu estetic, ci în virtutea unei contestații politice antiburgheze. Am înregistrat o severă punere în criză a modernismului, o contestare radicală a lui în anii imediat postbelici (1948-1959), iar după aceea asistăm la o
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
care, redusă la numitorul cel mai simplu, mai barbar în expresie, se poate formula ca dreptul - și chiar obligația! - de a ucide în numele unei idei! E adevărat că "noii revoluționari" au comutat vinovăția adamică în cea de clasă sau de rasă, dar... principiul a rămas, într-un fel același: vinovăția este fatală, nimic și nimeni nu te poate absolvi de ea, fatală în sensul cel mai adânc și, astfel, e negată întreaga învățătură a epocii moderne, post-darwiniste, după care omul, chiar
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
avea o mare pasiune... ș...ț Nu e intenția mea să fac aici un ferpar, dar vreau să-i spun cititorului care nu l-a cunoscut că Dan a fost un excepțional ziarist la BBC și aiurea, un intelectual de rasă, autor al unor articole în Dilema care-ar merita strînse în volum, dar mai ales un umorist de primă mînă, care lumina pur și simplu, prin hazul lui natural toate locurile prin care trecea". Iar moartea celor care ne-au
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]