2,445 matches
-
să împartă bogății tuturor doritorilor-bisericii, armatei, funcționarilor-și, în curând, visteria s-a golit. Astfel, după cum scrie Nikephor Bryennios Cezarul, împăratul a făcut abuz de dărnicia sa. Cheltuielile s-au dovedit inutile: domnia lui Botaniates a fost, literalmente, înțesată de rebeliuni ale nobilimii militare-latifundiare. Nikephor Bryennios, cu care Botaniates n-a reușit să ajungă la înțelegere, a fost zdrobit de Alexios I Comnenul. N-a apucat însă acesta din urmă, care primise pentru victorie titlul de sebastos, să se în toarcă
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta-banii oferiți de Botaniates, nemuritoriil-au predat pe Ducas în mâinile împăratului. La sfârșitul anului 1080, la Niceea s-a răsculat încă un Nikepfor -Melissenos, care-i chemase în ajutor pe seldjiukizi. Rebeliunea a cuprins provinciile răsăritene, iar, în februarie 1081, cei mai buni generali ai Imperiului, frații Alexios și Isaac Comnenul, s-au ridicat împotriva basileului. Spre sfîrșitul lui martie, Alexios Comnen, care se proclamase împărat, a asediat capitala. Camaradul acestuia, Georgios
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
1899 a fost deschisă o bibliotecă. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
săraci cauzate de lipsa pământului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii s-au plâns în mod repetat către autorități de dificultățile financiare. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în localitate. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea târgușorului. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla din județul Cetatea Albă. El includea și localitatea suburbană Bazarianca (cu o populație
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
sat școala parohială. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Martaza a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
Ducese Anastasia (1901-1918). În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șagani a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și o
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În noiembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Țăranii, împreună cu soldații revoluționari, au confiscat terenurile moșierilor și le-au împărțit țăranilor săraci. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărăria a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
schimbate; iar alegerile între partenerii de căsătorie și de rezidențe au fost restricționate. Au urmat mai multe bătălii dure. În 1259 Ordinul a pierdut bătălia de la Skuodas, și în 1260 a pierdut bătălia de la Durbe. Prima pierdere a încurajat o rebeliune a semigalianilor, iar ulterior stimulându-i pe prusaci într-o revoltă împotriva Ordinului cunoscută cu denumirea de Marea Revoltă Prusacă, care a durat timp de 14 de ani. Încurajat de aceste evenimente și de nepotul lui, Treniota, Mindaugas a rupt
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
În noiembrie 1917, țăranii săraci din sat au confiscat pământurile statului, moșierilor și chiaburilor și le-au împărțit între ei. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Noul-Caragaci a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
locali și pe cele ale țăranilor bogați. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. La sfârșitul acestei luni, în sat a fost înființat un detașament țărănesc înarmat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Achmanghit a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
voluntari de etnie germană. În dimineața zilei de 16, voluntarii au deschis focul asupra rebelilor conduși de Ivan Bejan și au luptat câteva ore până când comuniștii au auzit că se apropia armata și s-au retras spre Tatarbunar. Pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al Armatei Române și o unitate de marină. Primele unități militare de la Cetatea Albă au ajuns în zonă în seara zilei de 16 septembrie 1924 și s-au luptat cu
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
Armata a fost desființată, iar membrii ei lăsați la vatră în așezări militare, în care locuitorii pierdeau calitatea de cazaci, fiind socotiți „militari de rezervă cu pregătire militară”. Această schimbare a provocat o răscoală în iulie - septembrie 1817. pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul țarist a mobilizat peste 10.000 de soldați ai trupelor regulate. Instigatorii la revoltă au fost arestați și condamnați la moarte. În același an, cazacii rămași au fost mobilizați în patru regimente de cavalerie ușoară („ulani”), care, împreună cu alte
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
armatei regulate, la douăzeci de ani fiind însă înrolați în batalioanele de rezerviști. În cadrul regiunii Novgorod au fost înființate 14 regiuni ale soldaților agricultori. Soldații agricultori din 5 okruguri (foști membri ai Regimentului 1 de pușcași), care nu participaseră la rebeliune, au primit permisiunea să rămână pe vechile locații și au fost scutiți de plata rentei. Mai mult chiar, ei au primit animalele de muncă care ar fi trebuit date de către guvern soldaților din alte regiuni și au fost create structurile
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Ițhak, fiul lui Beniamin Șor. Printre medicii lui Ștefan cel Mare era și un medic evreu. În perioada dominației otomane asupra Moldovei, au avut loc promulgarea Edictul de la Granada (1492) prin care evreii erau expulzați din Spania și, de asemenea, rebeliunea cazacilor din Ucraina (1648-1657), care s-a transformat într-un război de eliberare a ucrainenilor de sub dominația poloneză. În urma pogromurilor din Ucraina din secolul al XVI-lea a venit în România un val de evrei așkenazi vorbitori de limba idiș
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
poezii ""Memnon"". În anii 1936-1937 este profesor suplinitor pentru limba română și filosofie la liceul "Cantemir Vodă" din București, iar între 1938-1940 redactor la "Enciclopedia României". Aderă la mișcarea legionară, fiind și redactor la publicația Buna Vestire, și participă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 împotriva generalului Antonescu. După eșuarea rebeliunii, părăsește țara ajungând în Germania, unde - în 1942 - este internat în lagărul de la Buchenwald, din care este eliberat o dată cu sfârșitul războiului. În 1945 se stabilește la Freiburg im Breisgau, unde
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
română și filosofie la liceul "Cantemir Vodă" din București, iar între 1938-1940 redactor la "Enciclopedia României". Aderă la mișcarea legionară, fiind și redactor la publicația Buna Vestire, și participă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 împotriva generalului Antonescu. După eșuarea rebeliunii, părăsește țara ajungând în Germania, unde - în 1942 - este internat în lagărul de la Buchenwald, din care este eliberat o dată cu sfârșitul războiului. În 1945 se stabilește la Freiburg im Breisgau, unde urmează cursuri de filosofie la Albert-Ludwigs-Universität cu Max Müller, discipol
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
a fost o serie de planuri formulate între 1914 și 1917 de a iniția o rebeliune Pan-indiană împotriva Indiei Britanice în timpul primului război mondial. Conspiratorii au inclus o mișcare de rezistență naționalistă indiană în India Britanică, partidul Ghadar în Statele Unite și Comitetul indian de independență în Germania. Conspirația a fost elaborată la începutul războiului, și
Conspirația indo-germană () [Corola-website/Science/318816_a_320145]
-
nobilimea, cazacii, clerul, orășenii și țăranii. Nobilimea a continuat să fie clasa socială dominantă în Hetmanat, tot așa cum fusese și pe vremea stăpânirii poloneze, deși compoziția și legitimitatea ei în cadrul noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii polonezi și magnații ruteni polonizați au fugit din Ucraina. Ca urmare, noua aristocrație a fost formată din amestecul nobilimii care rămăsese pe teritoriul Hetmanatului (vechi familii nobiliare care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
înlocuiseră. Cei mai mulți dintre cazaci nu au reușit să intre în rândul noblimii și au continuat să-și joace rolul lor de soldați. Cazacii de rang mic și-au exprimat în mod violent nemulțumirile și au declanșat un număr mare de rebeliuni, în special în perioada de instabilitate și războaie civile a „Ruinei”. Nemulțumirile cazacilor au fost exploatate cu abilitate de autoritățile de la Moscova. Siciul Zaporijian a funcționat ca refugiu pentru cazacii care fugeau din Hetmanat, tot așa cum servise de refugiu și
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
ce urma să constituie ulterior Northwest Territory Marii Britanii. Crearea unei noi colonii, numită Charlotina, a fost propusă pentru regiunea sudică a . Oricum, puși în fața iminentă a opunerii radicale a populațiilor nativ americane, care se concretizase deja într-o (cunoscută ca "Rebeliunea Pontiac"), britanicii au emis , care interzicea fondarea oricăror așezări ale la vest de , până la viitoare negocieri pe care britanicii sperau să le finalizeze cu indienii americani. Acest act a provocat furie printre coloniștii care doreau să se stabilească în afara coloniilor
Teritoriul de Nord-Vest () [Corola-website/Science/316057_a_317386]
-
al Suediei din 1523 până la moartea sa. A fost primul monarh al Casei de Vasa, o influentă familie nobilă care va deveni casa regală a Suediei în secolele XVI și XVII. Gustav I a fost ales regent în 1521 după rebeliunea împotriva regelui Christian al II-lea al Danemarcei, liderul Uniunii Kalmar care controla cea mai mare parte din Suedia acelor vremi. Gustav a fost ales rege la 6 iunie 1523 de Parlamentul Suediei la Strängnäs. Mai târziu, această dată va
Gustav I al Suediei () [Corola-website/Science/316247_a_317576]
-
comisarilor bolșevici, conduși de Simion Grigorievici Roșal. Șcerbacev a cerut sprijinul Armatei Române pentru anihilarea comandamentului bolșevic de la Socola. Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a convocat în aceeași noapte un consiliu de miniștri, în care s-a hotărt eliminarea centrului rebeliunii bolșevice de la Gara Socola. În ziua următoare, o unitate militară formată din ostași ucraineni, împreună cu trupe militare române, au înconjurat tabăra rusă de la Socola, arestându-i pe rebelii ruși care s-au predat fără a se opune prea mult. Soldații
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
în 25 ianuarie, suveranitatea statului ucrainean (declarație antedatată pe 22 ianuarie). Imediat după acest eveniment, delegația ucraineană a plecat înapoi la Brest, având-o acum în frunte pe Oleksandr Sevriuk. Între timp, Republica Populară Ucraineană a trebuit să lupte împotriva rebeliunilor bolșevice, cea mai importantă fiind cea de la Arsenalul din Kiev. Responsabilii ucraineni au decis ca, în condițiile în care tânărul stat nu dispunea de unități militare regulate, să caute sprijinul puterilor străine. Pe de altă parte, situația Puterilor Centrale era
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
cu guvernator la Kairouan și Maghreb (Marocul modern și Mauritania) cu guvernator la Fes. Musa ben Nusair, un general yemenit care a avut multe succese în campanie, a fost făcut guvernator al provinciei Ifrikquiya fiind însărcinat să înfrângă o nouă rebeliune a berberilor și să răspândească mesajului Islamului în Africa. Musa și cei doi fii ai săi au fost victorioși contra berberilor și au luat peste 300.000 de prizonieri. Califatul a primit 60.000 din prizonieri. Aceștia au fost vânduți
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]