2,574 matches
-
cazul să nu mai vorbim despre aceasta! Mi-am recăpătat liniștea, nu e nimic mai important decît ea! Ninge de ieri. Nebunește! Zăpada e de patruzeci de centimetri. Viscolește. Cred că sînt cam împrăștiat din cauza acestei schimbări. Încerc să-mi recapăt echilibrul, să-mi reiau serios lecturile, să scriu tot ce vreau și tot ce pot! Aștept Anul nou pentru a merge la București! Mi-e dor de prietenii de acolo! Mircea Cărtărescu tocmai mi-a scris despre tot ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 11 martie 1982 Bună, dragule Îți scriu tîrziu, după ce februarie nu mi-a priit, în multe zile continuînd să mă simt destul de rău. Acum pare totul bine, deși, culmea!, întotdeauna cînd cred că mi-am recăpătat liniștea, tocmai atunci vine ceva care schimbă totul în ne-bine! Aș vrea totuși să nu-ți mai scriu despre neplăcerile mele, trecătoare oricum. Acum, cîțiva ani mi se părea că avem prieteni pentru a avea cui ne plînge. Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe care-i iubesc acolo. Voi merge la București iar, ca să-mi ordonez cartea, pentru că după ce-am scos multe texte din ea (la cererea lor!), secțiunile cărții sînt în aer și trebuie să structurez altfel. Dacă T. și-ar recăpăta mințile, aș trăi o toamnă bună. Altfel nu prea. Niciodată n-am iubit așa mult o fată, pur și simplu nu am liniște deloc fără ea, parc-aș avea 17-18 ani. Uneori îmi dau și lacrimile de dor de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de-a ei. O aștept! Voi veni la Iași după 5 ianuarie, în drum spre București! Nu știu exact cînd, dată fiind starea mea în marginea duodenului! Nu mă doare nimic, dar regimul acela mă înfometează mereu! Poate-mi voi recăpăta liniștea în aceste zile! Rămîn tare amărît de plecarea lui Nichita!! LA MULȚI ANI! Vă îmbrățișez cu dragoste și cu dor! Sărbători fericite! pentru toți. Al tău, Aurel 1984 Borca, 18 ianuarie 1984 Dragul meu, M-am reîntors aici și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
care condamna utilizarea forței în reglementarea diferendelor naționale (Paris, 1928), Protocolul similar de la Moscova (1929), Convenția de la Londra (1933). Care este situația actuală? Finlanda a pierdut teritorii spre lacul Ladoga și înspre Oceanul înghețat de Nord; Țările Baltice și-au recăpătat independența după 50 de ani de ocupație (și deportări); Polonia a fost recompensată înspre vest cu teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o parte din teritoriul pierdut și cu Ucraina
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
ocup timpul prin muncă. S. Smiles ne îndeamnă: "Să nu lăsăm timpul să treacă fără să producă roade și fără să ne aducă vreun folos". Viața este ca o flacără care e gata să se stingă în orice clipă, dar recapătă scânteie atunci când reușești să realizezi ceva demn pentru urmași. În "Septentrion foaia societății pentru cultura și literatura română în Bucovina", Nr. 29 din 2007, la pagina 28, la rubrica "Cărțile bucovinenilor" mi-au publicat volumele: "Pe valurile vieții..." și "Peste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lor. Viața și experiența i-a învățat că trebuie să se bizuie pe sine, pe puterea lor proprie. Numai așa succesele nu vor întârzia să se arate. Viața este ca o flacără vie. Ea se stinge totdeauna, dar revine și recapătă scântei ori de câte ori reușește să realizeze ceva demn pentru cei ce vor urma după tine... Omul este cu atât mai valoros, cu cât își dă seama că în viață contează cel mai mult ceea ce dă el și nu ceea ce este el
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dispreț. De atunci starețul Otto Își petrecea timpul fie la Curtea Imperială, fie În ascunzătoarea pe care nimeni nu i-o dibuise, uneltind fără Încetare și Încercând, prin toate mijloacele, să le facă rău prinților din Breisgau și să-și recapete scaunul. Simeon Își aminti ceea ce nu era un secret pentru nimeni: Între Curtea Imperială și familia Zähringer, dușmănia nu Încetase să crească. Auzise aceasta de mai multe ori la Curtea episcopului din Konstanz. La fel și acum, când cei doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
odaie și se opri, Înclinându-se ușor, cu aceeași politețe Întunecată cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe de liniște o ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era din ce În ce mai descumpănit. În sfârșit, spuse: — Ce situație neplăcută, nobilă Adelheid. Nu m-aș fi așteptat să vă Întâlnesc În această stare umilitoare, de prizonieră a domnului Adalbrecht de pe Stouff... Se opri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trebuie să mor. Într-un fel sau altul am să scap de aici. Bodo mi-a trimis semn. Visul meu a fost un semn. Va veni să mă elibereze și eu trebuie să trăiesc pentru el.“ Se strădui să-și recapete puterile și să recâștige noțiunea timpului. Își spuse că disperarea, groaza prelungiseră orele, făcând-o să creadă că era de mult prizonieră, când, de fapt, era prizonieră doar de câteva zile. „Bodo n-a știut de Îndată unde sunt. Acum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Decebal. De altfel, este cea a Nibelungilor...). Dar, personal, nu cred în iminența războiului. De aceea sunt încă plin de speranță în ceea ce privește sejurul dvs. printre noi. Ați primit cu siguranță scrisoarea lui Brauer. Este consternat, dar îl ajut să-și recapete curajul. Am construit o întreagă „ideologie” (aproape milenaristă)1 despre prezența dvs. la Chicago. Vă rog din toată inima să vă gândiți la acest lucru. În ceea ce privește posibilitățile de a câștiga bani în plus: și aici puteți ține conferințe (uneori, destul de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o poziție de vîrf, este Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, finalizată la începutul anilor '70 și în scurt timp confiscată de Securitate; deși despre existența lucrării aflaseră doar cîțiva prieteni. Steinhardt redactează o a doua versiune și, chiar dacă o recapătă și pe prima, are grijă, de această dată, să le aducă la o formă finală și să le pună pe amîndouă la adăpost în fața unei eventuale noi confiscări. Jurnalul este prefațat de un Testament politic în care încearcă a soluționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pare rău că a intrat în pămînt cu inima neîmpăcată. La înmormîntare a venit multă lume. Și ca să mă vadă pe mine. Ziceau: "Unul a murit, altul a înviat!"" Va lucra nouăsprezece ani în CAP, iar după Revoluție își va recăpăta cele trei hectare și jumătate de pămînt, pentru care a stat fugar peste două decenii. Nici acum nu s-a lăsat de lucrat pămîntul, doar pentru el am suferit cum declară. Greu ar fi de spus despre acești supraviețuitori că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Alexandru Drăghici care-i luase locul mazilitului Teohari Georgescu și-l va strămuta la nr. 9 pentru a "lucra" cum mai "lucrase". Hotărît să nu mai "lucreze", joacă pe cartea bolnavului psihic. Dar nu pentru mult timp. Dornic a-și recăpăta binefacerile de care avea parte cînd lucra, solicită din nou să acționeze. Și va acționa așa cum i-a cerut Securitatea. "A venit Crăciun, colonelul Crăciun și mi-a spus din nou că e nevoie să merg la Ministerul de Interne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Rovine (1394), Vaslui (1475) și Călugăreni (1595). Informațiile despre Rovine sunt fragmentare. S-ar putea să fi fost o bătălie nedecisă. Cert este că, după aceea, Mircea cel Bătrân, domnitorul țării Românești, a fost nevoit să se refugieze peste munți, recăpătându-și tronul cu sprijinul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Ceva mai târziu, el s-a lansat Într-o politică de anvergură, amestecându-se În conflictul dintre pretendenții la tronul Imperiului Otoman. Ultimul cuvânt l-au avut Însă turcii. Spre sfârșitul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de război alături de germani — ca și interesele concrete ale Moscovei — cântărind mai greu decât cele opt luni alături de Aliați). țara a avut de suportat o lungă ocupație sovietică (până În 1958) și a plătit sovieticilor mari despăgubiri de război. Românii au recăpătat partea din Transilvania cedată Ungariei la 1940; au rămas Însă pierdute Basarabia, Bucovina de Nord și Cadrilaterul. Noile granițe — care sunt și cele de astăzi — Închideau o suprafață de 237500 km2, cam cu o cincime mai puțin decât România Mare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu s-a făcut nici un fel de privatizare. Investițiile de capital occidental, În oarecare creștere, s-au menținut totuși la un nivel foarte modest. Occidentul Își pierduse Încrederea În România, iar Încrederea este ceva care se pierde ușor, dar se recapătă foarte greu. Din fericire, s-a dezvoltat, În mod independent, un sector privat, Însă În condițiile unei legislații complicate și puțin stimulante. Trebuia să ai nervii tari ca să fii patron În România! Unii români au imaginat soluții de afaceri inedite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca asta, iar atunci când l-am întrebat, pur și simplu a urlat la mine că îi violez intimitatea... și acum, ultima oară când m-am uitat, fișierele și mesajele nu mai erau acolo... Și chiar atunci când se părea că își recăpătase luciditatea, Nadine își pierdu cumpătul și izbucni în hohote de plâns. Cred că încă mă ținea de încheietura mâinii. Mi-am amintit fața plânsă a lui Ashton din seara trecută și cum Nadine se scuza mereu ca să meargă să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lane era bântuită și asta era singura alternativă la care mă puteam gândi marți dimineața. Aveam nevoie de altceva - distragerea cauzată de o altă viață - pentru a elimina spaima. Dar nu voiam să călătoresc înapoi în lumea aceea. Voiam să recapăt luciul idilic (mai exact, promisiunea împlinită a acelei vieți) al vieții noastre. Mai voiam o șansă. Dar nu-mi puteam exprima această dorință decât mie însumi. Ceea ce aveam nevoie să fac era să pun dorința asta în practică, să demonstrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sănătății Dvs., prin scrisoare (...), la care rugăm să ne iertați Întârzierea răspunsului, deoarece am fost foarte ocupați (...). Ceea ce ne-ai scris mata ne-a mâhnit Întrucâtva, dar ținând seama de tinerețe și schimbarea situației , avem toată nădejdea că vă veți recăpăta sănătatea zdruncinată. Tot răul spre bine. Mai bine un salariu mai mic cu sănătate , decât mult și muncă istovitoare la traduceri. Eu nu știu ce aș mai putea trimite din puținul care-l mai am. Poate la Muzeul acela, va figura și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să stau mai mult de vorbă cu mata, și cu simpaticul domn Moscaliuc (...). Festivalul s-a desfășurat frumos, cu unele inerente lipsuri și nemulțumiri inevitabile, pe care nu mai vreau să le relev. Mă bucur mult, că liceul și-a recăpătat vechiul frontispiciu, că patronul liceului Își are bustul În bronz, făcut de un fost elev, Irimescu, că, În mare, serbarea a fost reușită, că m-am Întâlnit, emoționant, cu atâtea serii de foști elevi, care mi-au arătat toți dragoste
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Târgu-Mureș, al cincilea membru din clubul românofonilor prezenți în tren, dar care reprezintă Ungaria. Andras, o fire foarte blândă și îndatoritoare, mai are un motiv să-și dorească să trecem mai repede Pirineii: nu știe englezește și speră să-și recapete printre francezi integritatea și echilibrul pe care i le dictează propria natură. Franța e singurul loc din Europa unde engleza acceptă să facă, ironic, o mică reverență în fața orgoliilor locale. Plecăm pe jos într-o procesiune lungă, dezlânată, și în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eram în realitate: în oraș se desfășurau simultan alte sute, poate mii de evenimente culturale, Literatur Express Europa 2000 era doar unul dintre ele. Dar nu-i nimic, mi-am zis, după Paris vom reintra în provincie, unde ne vom recăpăta repede aplombul, feriți de comparații dezavantajoase. Mă pomenesc deodată acostat de un ziarist de la Radio France Internationale: nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului. Și odată cu ele, cele trei zile pline în capitala Franței. 15 iunie, joi Lille VASILE GÂRNEȚ: Pierdut printre alte sute de „întâmplări” culturale la Paris, Trenul Literaturii își recapătă statutul de eveniment major la Lille, unde suntem primiți cu entuziasm și găsim o excelentă organizare. Orgoliul gazdelor de a se face remarcate pe traseul lui Literatur Express ne fortifică și nouă moralul, mai ales că la Paris, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nopții; și la hotelul din Leningrad (nu eram în Sankt-Petersburg decât scriptic), și într-o duminică pustie la Kaliningrad, într-o bibliotecă uriașă în care, pentru prima dată, eram un „străin”. Cineva (chiar VASILE GÂRNEȚ) m-a rugat să-mi recapăt suflul și să-mi revin din starea deplorabil-depresivă care mi se citea pe față. Ceea ce am reușit, bănuiesc, la întâlnirea cu vorbărețele cititoare, admiratoare ale Anei Blandiana. - A demonstrat cumva Trenul Literaturii, în acest timp când există diferențe mari în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]