3,297 matches
-
constrîngere. Războiul reîncepe, dar de data aceasta, Henric al VIII-lea, neliniștit de succesele lui Carol Quintul, se apropie de regele Franței, care, în 1529, semnează cu adversarul său pacea de la Cambrai: Carol renunță la Burgundia, Francisc la ducatul milanez. Reconcilierea este trecătoare. În 1536, la moartea ducelui de Milano, readus la tron de Carol Quintul, Francisc I reclamă ducatul. Războiul începe din nou și conduce în 1538 la armistițiul de la Nisa; el este reluat în 1542 pînă la pacea de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
crearea consiliilor ce înlocuiesc miniștrii și secretarii de stat; reacție religioasă, cu sprijinul acordat janseniștilor; reacție morală, Regentul și "desfrînații" săi dînd exemplul libertinajului și al lipsei de credință la Paris unde curtea se instalase; reacție în politica externă, cu reconcilierea franco-engleză pentru respectarea tratatelor din 1713-1714. Sistemul lui Law. Dar marea problemă care i se pune Regentului este situația financiară catastrofală lăsată de Ludovic al XIV-lea, în special o datorie de mai mult de 2 miliarde de livre. Expedientele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mobilă a favorizat producția și mai ales marele comerț maritim. Ultimii ani ai Regenței sînt marcați de o întoarcere mai mult sau mai puțin clară la opțiunile și la practicile domniei precedente: abandonarea regimului consiliilor, sau polisinodie, începînd cu 1718, reconcilierea cu Spania lui Filip al V-lea în 1720, reîntoarcerea curții la Versailles în 1722. În februarie 1723, Ludovic al XV-lea devine major; în decembrie al aceluiași an, ducele de Orléans moare. Franța cardinalului Fleury Pace și prosperitate. Hercule
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
său Eseu despre indiferența în materie de religie, în 1819, invită Biserica din Franța să privească înspre Roma, să rupă cu tradiția gallicană, să se elibereze de sub tutela statului. După revoluția din 1830, în ziarul L'Avenir el cheamă la reconcilierea lui Dumnezeu cu libertatea. Roma îl va condamna imediat pe Lamennais, care părăsește Biserica, dar clerici sau laici rămași în Biserică sînt artizanii unei reînnoiri a catolicismului care dă roade din anii 1840 pînă în anii 1860. Vorbind mai pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
SFIO deschide calea legală a reîntoarcerii la putere a generalului de Gaulle, investit la 1 iunie 1958 prin 329 de voturi contra 224. A IV-a Republică putuse depăși gravele dificultăți politice și sociale din 1947-1948, amorsase construcția europeană și reconcilierea franco-germană. Reconstrucția fusese rapidă și țara se angajase pe calea unei creșteri pe care n-o mai cunoscuse niciodată. Dar instabilitatea regimului, incapacitatea sa de a face alegerile decisive, inaptitudinea sa de a suscita o veritabilă adeziune a opiniei publice
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
9 mai 1950, în Salonul Orologiului de pe Quai d'Orsay, ministrul Afacerilor Externe, Robert Schuman, citește declarația guvernului francez, care reia proiectul elaborat de Jean Monnet, comisar general la Planificare. Această declarație dezvoltă ideea unei construcții europene progresive, bazată pe reconcilierea franco-germană, folosind sectoarele cheie ale activității țărilor implicate (cărbune și oțel) și deschisă lumii exterioare. 30. A V-a Republică sub de Gaulle (1958-1969) De Gaulle, revenit la conducere, face să fie aprobată o Constituție care dă Franței stabilitate politică
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Idolatria se referea la orice formă de închinare sau de respect vizavi de o imagine. Ulterior, întreaga literatură patristică va condamna închinarea la idoli, această abținere devenind una dintre atitudinile specifice creștinilor. Evoluția ulterioară a imaginarului creștin a determinat o reconciliere cu imaginea astfel încât, ultimele secole ale primului mileniu, regăsește imaginea divinității printre obiectele de cult. Dar conflictul imagine non-imagine în tradiția creștină este redeschis odată cu reforma. Chiar dacă reforma din Anglia a lui Henric al VIII-lea nu a fost radicală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
altă parte, o mai mare discontinuitate, chiar și în plan normativ, face ca noile instituții să devină mai ușor legitime pentru straturile sociale "legate" de fosta opoziție și excluse de regimul anterior. Soluția preferată este foarte adesea o "non-soluție", o reconciliere a celor două cerințe sau una a continuității. Cealaltă soluție, mai rară, se găsește numai în cazul unor puternice rupturi față de trecut. Figura 4.3 prezintă o imagine de ansamblu a aspectelor discutate, cu principalele opțiuni. Ne-am putea întreba
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
despre raporturile asimetrice care se formează atunci când are loc analiza direcției de consolidare de sus în jos. Partidele, și, mai ales, elitele lor, nu mai sunt văzute ca o expresie a societății civile, ca reprezentanți ai diverselor interese, dispuși la reconciliere în arena decizională. În schimb, partidele și elitele promovează interese specifice, legate de propriile aspirații, încercând să dezvolte diverse forme de relaționare sau chiar de control al societății. În plus, ancorarea implică întotdeauna posibilitatea unei schimbări limitate, flexibilitate instituțională și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
astfel obligați să apeleze la partide și la lideri de partid pentru a-și proteja și promova interesele. Rolul esențial al partidelor politice (și al elitelor lor) este întărit de angajamentul pe care și-l iau pentru soluționarea problemelor prin reconcilierea unor interese conflictuale și prin dezvoltarea de soluții practice. Din perspectiva lor, grupurile se afla într-o poziție independentă față de partide. Nu există o legătură puternică între un grup și un anume partid. "Pentru a mări șansele de succes ale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
zile; în multe cazuri, acest lucru este pur și simplu imposibil din diverse motive, ca de exemplu, tradițiile din trecut, unele experiențe recente sau de-ideologizarea societății civile. Problema este aceea de a găsi cea mai bună combinație posibilă pentru reconcilierea diferitelor interese, așa cum a sugerat, cu mulți ani în urmă, Lindblom (1959). Pe baza cercetării sale, se poate concluziona că acest tip de amestec pare a fi o parte inevitabilă a democrației. Explicația mai simplă rezidă în faptul că regulile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ideile" din poemele analizate. Slab în aprecierea perspectivei istorice, Knight este handicapat și de dorința de a "filozofa". "Filozofia" pe oare o extrage din Shakespeare și din alți scriitori nu este nici originală, nici clară, nici complexă : ea constă în reconcilierea lui Eros ou spiritul agapei, a ordinii cu instinctul, și a altor perechi de contrarii. Deoarece toți poeții "adevărați" aduc, în esență, același "mesaj", rămânem, după descifrarea fiecăruia, cu un sentiment de futilitate. Poezia constituie o "revelație", dar ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se reîntorceau la matcă... Nu a mai rămas așadar din "aventură" Universității Noi decât o istorie conservata în arhive 108 și acel Institut de Înalte Studii al Belgiei, așa cum se va fi numit el de la încheierea Primului Război Mondial, ce devenise fermentul reconcilierii celor doi "frați inamici" într-o formulă apropiată de cea propusă de Camille Huysmans în 1911109. I.4. Câteva date statistice cu privire la Universitatea Liberă din Bruxelles În fine, evoluția Universității Libere din Bruxelles se poate vedea și trecând în revistă
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
văzut mai sus, implicarea regimurilor comuniste pentru promovarea egalității de gen în sfera privată era limitată. În această sferă, regimurile comuniste, în special cel din România, erau mai degrabă conservatoare. Ne vom referi, în continuare, la modele de politici privind reconcilierea vieții profesionale cu cea familială. Aceste politici sunt foarte semnificative pentru politicile de gen și pentru statutul femeii, în general. Astfel, Lohkamp-Himmighofen și Dienel 12 propun următoarea tipologie: • modelul egalitarist prietenos față de femei (statele nordice), care introduce egalitatea de șanse
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
2 ore zilnic. Directiva 96/34/EC se referă la concediul parental. Concediul paternal și cel parental nu erau prevăzute în legislație înainte de 1989. Totuși, Codul Muncii avea câteva prevederi prin care se încerca ușurarea sarcinilor domestice ale femeii și reconcilierea acestor sarcini cu munca salariată. Astfel, Art.14 asigură femeii salariate "condițiile necesare pentru creșterea și educarea copiilor". Art. 151 menționează că femeile încadrate în muncă se bucură de măsuri speciale, de ocrotire a sănătății și de condiții necesare îngrijirii
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
politice care contribuie la (re)producerea diviziunii sexuate a muncii și la conservarea inegalităților de gen din sfera vieții publice și private în societatea românească postcomunistă? Cum se transformă diferențele între sexe în inegalități de gen? Ce sunt politicile de "reconciliere" între munca profesională și viața de familie/personală? Cum pot aceste politici să reducă inegalitățile de gen în raport cu munca, în condițiile în care modele culturale sunt rezistente la schimbare? Obiectivul privind creșterea ratei de participare a femeilor pe piața muncii
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
actual, în totalitatea măsurilor destinate să sprijine angajații în vederea armonizării rolurilor sociale pe care le îndeplinesc în spațiul vieții publice și private, respectiv a echilibrării vieții profesionale cu viața de familie. Așadar, pe lângă drepturile prevăzute pentru concediul parental, politicile de "reconciliere"14 includ serviciile de îngrijire a copiilor (cel puțin pentru segmentele de vârstă între 0-3 ani și între 3 ani- vârsta școlarității obligatorii), programe de tip after school, programe family friendly în organizații, acorduri flexibile de muncă (part-time; orar flexibil
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Débats et perspectives, Ėditions Gallimard, Paris, 2000, pp. 405-416. 13 Susan Pinker, Paradoxul sexelor. Bărbații, femeile și adevărata prăpastie dintre sexe, traducere din limba engleză de Monica Tudora, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 36-64. 14 Termenii de "conciliere" sau "reconciliere" - utilizați cu referire la politicile Uniunii Europene care au în vedere echilibrarea sferei profesionale cu sfera vieții de familie și personale - sunt considerați, în cadrul cercetărilor feministe actuale, ca fiind inadecvați pentru faptul că păstrează ideea de diviziune și segregare "naturală
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
perspectivă"150. Pentru a înțelege cum reușește Chapman să atingă un astfel de echilibru în întreprinderea sa moderatoare (mediatoare), rectificatoare, Black merge mai departe în analiza sa critică, examinând mai îndeaproape cele două (tipuri de) răspunsuri excesive, în a căror reconciliere pastorul s-a angajat. Astfel, criticul constată următoarele: "cazul ideal de reacție scandalizată"151 s-ar traduce, practic, în invocarea legii mozaice. Nu trebuie să privim mai departe, atestă criticul, de tragicul eveniment pentru a sesiza faptul că linșarea persoanei
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să ocupe un loc central În educația unor cetățeni responsabili și implicați activ În viața politică și În cultivarea respectului pentru diferențele Între popoare, fiind bazată pe afirmarea identității naționale și a principiilor toleranței;- să fie un factor decisiv În reconcilierea, cunoașterea Înțelegerea și respectul reciproc Între popoare;- să joace un rol vital În promovarea valorilor fundamentale, precum: toleranța, Înțelegerea reciprocă, drepturile omului și democrația;- să fie o componentă fundamentală a construcției europene liber consimțite pe baza moștenirii istorice și culturale
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Raluca Iarovoi, Vasile Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93542]
-
între altele, statutul exact al dizidenței și rezistenței românești (câte au fost). Textul respectiv: Mistica numerelor: 1968 și 1989 repune în discuție (prin A. Michnik și alții) mai ales problema foarte acută și controversată și la noi a decomunizării și reconcilierii. în sfârșit, cea mai mare pondere a cărții o au analizele pe material românesc, în jurul unor teme centrale: intelighentia de dreapta, holocaustul recunoscut sau nu de conștiința politică și etică românească și, nu mai puțin, marele mit: Un popor ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dictaturii. Aceste criterii sunt decisive, logic vorbind, într-o astfel de dezbatere și nu altele. își poate permite cultura și societatea română luxul să ignore și astfel de criterii? Mulți cred că este și posibil și chiar de dorit (uitare, reconciliere, iertare etc.). S-ar putea ca această mentalitate să învingă. Vom lua act și de o astfel de soluție, probabil specific națională. A reacționa, în mod negativ, nu înseamnă însă radicalism sau fundamentalism, ci afirmarea energică a unei opțiuni civice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu poate accepta propunerea împărțirii Bucureștiului în două districte, unul sub comanda autorității turcești iar celălalt sub conducere rusă. Din punctul său de vedere, forțele turcești sunt destule pentru a îndeplini scopul menținerii unei ordini publice. Fuad a susținut că „reconcilierea este importantă și nu răzbunarea, iar Sultanul nu dorește să pedepsescă așa aspru populația valahă”, pe cât intenționează autoritățile rusești. Colqunoun arată, în final, că aceste neînțelegeri vor putea duce la coliziuni între cele două armate, mentionând că „au fost deja
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
falsificată / 150 3.5. Datorii față de resurse. Dimensiunea temporală / 154 4. Ecologia profundă și etica grijii / 157 4.1. Ideea de natură și sensibilitatea romantică / 158 4.2. Metafizica "ecologiei profunde" / 162 4.3. Etica grijii / 166 4.4. O reconciliere: ecologismul și etica virtuții / 169 Partea a III-a. Omul în ecosferă / 173 1. Atitudini față de animale / 173 1.1. Vânători și prădători / 173 1.2. Experimente pe animale / 176 1.3. Animale hibrid / 178 1.4. Animale de companie
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de alternativa conciliatorie este Bryan Norton 240. Acesta reia proiectul unificaționist și identifică o rezolvare plurală a relației dintre cele două. În principal, consideră Norton, s-ar putea ajunge la o înțelegere la nivel practic, pe când la nivelul principiilor morale reconcilierea este imposibilă. Aceasta înseamnă că deși confruntarea teoretică va continua, la nivelul managementului de mediu vom deriva consecințe relativ asemănătoare. Drept urmare, aceleași politici de mediu vor putea fi susținute pornind de la teorii aflate în divergență teoretică. Ulterior, Callicott va identifica
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]