3,311 matches
-
posibil. Devii mai modest și în privința adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învîrtește, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ți tremură ușor mâna, că, uneori, ți se încețoșează privirea. Devii recunoscător pentru fiecare zi care îți mai e permisă. Numai la bătrânețe afli că o mare iubire e mai aproape de suferință decât de fericire. ― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage dintr-o dragoste
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
patru fii ai săi. Meșterul vorbea doar siriana și greaca, și a rostit un interminabil discurs semănat cu plecăciuni, amestecând cele două limbi. Un discurs din care Rotari nu a priceput nimic. I-am făcut eu un rezumat: îi erau recunoscători că îi scăpase de pericolul arab și se simțeau onorați că puteau pune la dispoziția sa modestul lor meșteșug. Între timp, și-au făcut apariția și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în tăcere,și, după ce am trecut de zidurile de la intrare, a așteptat să-mi dau cu părerea despre ceea ce vedeam. N-a fost nevoie să mint. - Lucrarea ta de reconstrucție a fost fără egal, am spus. Cividale îți va fi recunoscător peste veacuri. Încântat, m-a întrebat: - De ce te-a trimis Rotari aici? Nu i-am spus nimic legat de dorința Gailei și m-am mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l însoțești. A prins din zbor privirea dintre mine și Gaila și zâmbetele slujnicelor. A înțeles pe loc, s-a înveselit la față și a bombănit, făcând pe morocănosul: - Stiliano. Mi-o luați înainte prea des, voi doi. - Să fim recunoscători celui care a făcut pe din două o inimă, punând jumătate în pieptul Gailei și jumătate în cel al lui Rotari, scriind pe ambele jumătăți numele de Stiliano, a spus Gaila, drept care ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să te urmărească cu o politețe care-ți merge la inimă, e peste așteptări; iată de ce mulțumesc directorului editorial al Editurii Piemme, Francesca Cristoffanini, Paolei Confalonieri, Laurei Casonato și întregii echipe de la sediul central din Milano. Francescăi Cristoffanini îi sunt recunoscător și pentru faptul de a-mi fi permis să profit de extraordinara competență probată de Francesca Pinchera: m-a ajutat să tratez, în spiritul unui respect absolut și al unei incomparabile simpatii, șubrezeniile „pruncului“. Și cum l-aș putea uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dacă ar fi fost după el, Kevin putea să fie și orb. Bunăvoința arătată de onorabil Îl luase pe Antonio prin surprindere. De ani de zile Îl urma ca o umbră. Era umbra lui. Și niciodată Fioravanti nu se arătase recunoscător pentru atașamentul lui. Nici măcar nu părea să-și dea seama că, dacă s-ar fi tras asupra lui, Antonio ar fi fost cel care Încasa glonțul sau ar fi sărit pe bombă - că ar fi murit pentru el. Se mulțumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văzuse În toată cariera lui de păcătos, și singura În fața căreia se Închina. Păcătosul Caravaggio știuse să facă dintr-o romană de rând, dintr-o simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta, poporul Îi fusese Întotdeauna recunoscător, și a venerat-o. Căci dacă femeia aceea pe care o putem iubi, și copilul acela care ar putea fi al nostru, sunt instrumentul izbăvirii lui Dumnezeu, și noi am putea fi salvați. În gând, o mai rugă o dată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt mai adevărate decât adevărul. În manifestele lui electorale, cu ochelari și cu părul răvășit, avea o față simpatică și onestă, Îți inspira Încredere. Chiar dacă nu o merita, Îi oferise această după-amiază Împreună cu copiii, iar el avea să-i fie recunoscător pentru totdeauna. Îi adresă un salut. Nu te supăra, domnule avocat, tu nu știai, nu aveai cum să știi. Palatul Parlamentului era Întunecat. Îi păru fals ca decorurile unui teatru. Nimic nu-i mai părea adevărat - nici Roma, nici seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unora ar trebui să le trec numele sub tăcere. Dar fiecare dintre ei, citind această poveste, va ști că a contribuit la realizarea ei - cu informațiile sale prețioase, cu observațiile sale, cu precizările sale - și pentru asta le sunt profund recunoscătoare. În roman sunt citate textele următoarelor cântece: — Perfect Day (Lou Reed, Transformer, BMG Entertainment) — L’emozione non ha voce (Io non so parlar d’amore) (Adriano Celentano, Io non so parlar d’amore, Clan) — Sei bellissima (Loredana Berté, Normale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar pustiu. Apoi apare EL - tânăr, brunet, întinzându-și senzual buzele pe tiparul dinților rari. Legătura se face instantaneu: el e rapid și insistent; ea primește fără momente și schițe. Îi pune mâna-n creștet și o îngenunchează. Ea ridică recunoscătoare ochii spre el și-l ajută sa-și desfacă pantalonii. Câinele se așază pe coadă și așteaptă cuminte în marginea lacului. Bărbatul privește cerul printre coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vizitat și cetățile din județul nostru, Tulcea, cetăți încărcate de istoria vechilor greci ce ancorau navele pe tărâmurile dobrogene. Îmi doresc ca fiecare copil să beneficieze de o asemenea vacanță. Din nefericire, nu este posibil pentru toți. De aceea, rămân recunoscătoare părinților mei pentru lucrurile pe care mi le oferă în fiecare an. Hodoiu David, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Copilăria, paradis al fiecărei vieți ,,Copilăria este o lume de miracole și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care mi se părea sumbru îți completa personalitatea castă. Lucia, ai zis. Poate prea cuprins în farmecul tău, nu mi-am dat seama de semnificația acestui cuvânt. Acum aș
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau umilirea lor. Cam pe când a doua fântână săpată începea să dea apă bună, supărarea lor devenise parte din ei, ca propriile nume. Eram recunoscătoare că nu trebuia să-i văd prea des. Mă speriau cu privirea lor neagră și cu cuțitele lungi care le atârnau tot timpul la brâu. Când a venit primăvara și aerul s-a făcut dulce, iar mioarele au căzut grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atins-o pe burtă, i-a examinat vulva și mi-a făcut semn din ochi. Fusesem chemate pentru cea mai simplă dintre nașteri. Nu că ne-ar fi deranjat; excursia la palat era în sine o aventură pentru care eram recunoscătoare. Imediat ce am cunoscut-o pe mamă, regina lui Hamor a intrat și ea în cameră, curioasă să le cunoască pe moașele de pe dealuri. Regina, pe care o chema Re-nefer, era îmbrăcată cu o rochie strâmtă și dreaptă de in subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va uita niciodată numele Dina, cea care m-a considerat demn de inima ei. Aș fi vrut să fiu la fel de îndrăzneață cu vorbele. Nu că aș fi fost timidă. Shalem știa ce plăcere găseam în el, cât îi eram de recunoscătoare și cât de poftă îmi era de el. Îi dădeam tot. Mă abandonam lui. Mă pierdeam în el. Doar că nu aveam glas pentru șuvoiul de fericire care mă străbătea. Când mă bucuram prima dată de îmbrățișarea lui Shalem, Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
facă rău singură. A fost o moarte groaznică, iar când au vrut s-o pună în mormânt, corpul i s-a spart în bucățele, așa cum se sparge o lampă de lut. Mă bucur că n-am văzut toate astea. Sunt recunoscătoare că n-am fost acolo când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fir de aur. - Copila mea, a zis Re-nefer stând deasupra mea, te-ai descurcat foarte bine. Într-adevăr, ai fost extraordinară și toate femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui și el va ști că tu i-ai dat viață. Te vei bucura de dragostea lui, dar ne va spune amândurora mamă și va sta aici până când va fi de școală. Pentru asta, cred că ar trebui să fii recunoscătoare. Pentru că el e fiul meu, Re-mose, fiul zeului Ra, pe care tu l-ai născut pentru mine și pentru familia mea. El o să-mi ridice mormântul și pe el va pune și numele tău. Va fi prinț al Egiptului. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o viclenie de negustoreasă de pește: - Ea e Den-ne, negustorule, văduvă și cea mai bună moașă din Teba. Am venit la piață să căutăm un coș simplu în care să-și țină darurile pe care le primește de la mamele recunoscătoare. - Dar un coș nu se potrivește unei doamne, a zis Benia, întorcându-se să se târguiască cu Meryt. Hai să văd ce ai adus de târguit, Mamă, că am stat toată ziua aici fără noroc. Meryt a desfăcut atunci colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut. Nu mai fusesem servită niciodată în acel fel și, chiar dacă nu-mi plăcea că bântuia așa în jurul meu, îi eram recunoscătoare pentru că mă ajuta. În câteva zile m-am mai înzdrăvenit și am întrebat-o pe Shery despre copilul pe care îl ajutasem să se nască. Ea s-a bucurat că am întrebat-o și și-a așezat greutatea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povestea durerii și a forței tale. În toți acești ani, nici o fiică nu m-ar fi putut face la fel de fericită sau de mândră cum m-ai făcut tu. Acum că știu cine ești și ce ți-a făcut viața, sunt recunoscătoare că te numeri printre oamenii pe care îi iubesc. După o tăcere liniștitoare, Meryt și-a adunat lucrurile și s-a pregătit de plecare. - Plec ca să te las să te pregătești de venirea lui Benia, a zis, luându-mi mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a așezat cu fermitate, iar Meryt a fost izvorul meu de fericire. Însă prietena mea era mai mare decât mine cu o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile, a chicotit ea. Gata cu carnea, de asemenea, a mai zis, cu un gest de jelanie. Dar nora ei, Shif-re, îi tăia mărunt și îi tasa fiecare fel de mâncare, așa că prietena mea a rămas veselă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe bune, dar eu nu i-am zis niciodată după poreclă, pentru că era prietena mamei, odată a și stat la noi două zile, când bețivanul de bărbat’su a dat-o afară din casă, și de-atunci îi era foarte recunoscătoare mamei, și dacă o rugam, întotdeauna ne aducea de la magazie pachete de chibrituri nedesfăcute și acetonă pentru bombele de fum, chiar și patru-cinci sticluțe deodată, fără să-ntrebe niciodată la ce-mi trebuie, întreba doar dacă mama e bine, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de o mărturisire care dovedea lipsa lui de experiență. Mi-e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele tău singur. E imprevizibil. Mă descurc eu cu polițistul. Du-te, fata mea. Marie Îl strînse iute În brațe. Știa că el va controla perfect situația și Îi era recunoscătoare. Era pe punctul să ajungă la mașină, dar văzu că era prea tîrziu. Sosea Fersen, care Îi bară drumul. Coborî rapid din mașina 4x4 și i se adresă de departe. - Ai ceva mai bun de făcut decît să răspunzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]