2,309 matches
-
de la distanță, nu o fată ce se voia a fi chiar frumoasă. Privind-o atent, am înțeles încă din acea zi că nu suntem suma imperfecțiunilor care ne delimitează și că ne putem defini lăsându-ne spiritul liber, iar dincolo de reflexia părerilor celor din jur, existăm într-o formă primară așteptând să fim modelați de suflete pe care le îndrăgim de-a lungul timpului. Marius îmi făcu din ochi, semn că sunt pe drumul cel bun. Dacă n-aș fi văzut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
capul brutal Într-o parte, uitându-se la ceva sau cineva ascuns de privirea mea. N-am mai apucat să fac niciun pas căci, Într-o fracțiune de secundă, locul În care stătuse rămăsese gol. M-am uitat prostește la reflexia mea vagă În sticla geamului. Încercam fără succes să procesez ceea ce tocmai se Întâmplase. Pentru o clipă am crezut că Îmi imaginasem totul. Apoi chipul lui Îmi reveni În minte și m-am contrazis singură. Fusese real. El, acolo, fusese
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la doar câțiva metri de noi. Gândește-te că peste câteva minute vei avea o Întâlnire cu un tip grozav. Am zâmbit. Avea dreptate. ― Mă duc acasă, spuse ea și mă Îmbrățișă. Distracție plăcută! M-am uitat câteva secunde la reflexia mea În geam Înainte să intru. Arătam binișor În fusta neagră a Mariei, deși mă simțeam parcă prea scundă fără tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În oglindă la genele mele false ca niște fluturi. Nu mai fusesem În viața mea atât de machiată și categoric părul meu nu mai suportase niciodată atâta gel și fixativ. Aproape că nu mă mai regăseam În fata a cărei reflexie strălucea În fața mea. Mi-am mușcat buzele de un roșu aprins, simțindu-mi palmele transpirate. Mai aveam doar zece minute. ― Poți să nu mai faci sunetul ăla? mă Întrebă Cora, una dintre dansatoare. Mă scoate din minți. Am Încetat să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea că Yanar nu reacționa ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zi în parte, acum mi se par toate la fel, probabil însă că era o adâncire perpetuă. Obișnuința ne ajută fără voia noastră. Vacanța veni tot atunci. Trebuia să plec în străinătate pentru câteva luni, și acolo aveam timpul tuturor reflexiilor. Aveam prilejul de a înceta aventura mea. Prea pierdusem timpul... Nasul scurt al Irinei mă persecuta. Îmi aduceam aminte de drumurile lungi pe străzile mărginașe, apoi de toate descoperirile asupra cunoștințelor ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Din pricina teoriilor pe care le peroram mă credeam darnic: o educam! Într-o zi n-a venit: a fost la nunta unei prietene. Mi-a povestit a doua zi toată petrecerea, cu entuziasm pentru dans, invitați și muzică. La toate reflexiile mele nu mai era așa de atentă ca de obicei. Citisem o carte, nu m-a întrebat de impresiile pe care le-am avut. Numai rochii, glume, mirele și mireasa. Fusese domnișoara de onoare și avusese cavaler. M-am enervat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gradele de rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că uneori sunt mulțumit și alteori disperat, uneori mi-e milă de ea și alteori o urăsc și alteori nu mă interesează. Cum să disting din tot ce a spus ea ce e sincer, când eu nu sunt sigur dacă reflexiile mele nu sunt pornite din ciudă sau din remușcare, și că n-o judec pe rând sau cu excesivă îngăduință sau cu excesivă severitate. Nu știu dacă tot chinul meu se numește dragoste sau amor propriu... Dacă mi-ar părea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii care observă toate apusurile și alții care freamătă la fiecare mort, iar amintirea lor continuă apoi să-i tulbure.) Facem doar o socoteală de tarabă: "s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era subțirică, discretă, dând impresia că face reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, și tot îmi dădeam seama de farsa neîntreruptă a lui Bonbonel. Asta nu mă împiedeca să-l iau de model, dar nu-l salutam, căci înțelegeam că ar fi fost ridicol să-l saluți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de o grozăvie precisă, ci subțiat ca un semn de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că am putut crede în oarecare asemănări dintre noi. Irina era vorbăreață, spunea la întîmplare tot ce auzea, tot ce credea momentan, dar timp de ani, cât am fost împreună, nu-mi amintesc s-o fi auzit vreodată făcând vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea, numai asta vreau să știu. Din faptul că o îmbrac mereu cu altă haină, după cum o urăsc sau mi-e milă, nu pot trage o concluzie. Mărturisesc, cu multă neplăcere am recitit notele mele. Îmi displăcea și naivitatea unor reflexii, și mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuză pentru ce va fi făcut ea mai târziu. Dar intenția mea este să reconstruiesc oameni întregi, și nu figuri convenționale. Întotdeauna m-au enervat acei critici care, voind să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune cei imparțiali: Amîndoi sunteți vinovați!", și nimic nu mă enervează mai mult. Ca și cum ar fi o comparație posibilă, o cântărire precisă a celor două vini. Pretutindeni, vor fi amândoi vinovați. Unul va fi violent, altul nervos, altul bleg. Auzi reflexiile: "O merită, căci nu s-a priceput să fie stăpân în casă la el!" sau invers: "O merită, căci era prea despot!" Unul va fi înșelat pentru că a fost gelos, celălalt pentru că n-a fost. Având caracterul cel mai maleabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mai complice socotelile, și chiar a făcut uz de pachetele aduse de primul candidat. Și Garabet adăuga, consolîndu-se: "Dar cel puțin tot eu am jucat cu ea cel dintîi!" Ce mult s-a râs și am râs de aceasta reflexie! Ca și cum noi nu ne-am face zilnic consolări similare și uneori pentru motive și mai importante! După ce-ți îngropi pe cine ai mai scump, îți mărturisești satisfacția: "slujba a fost impozantă!" Și apoi o bucată de vreme pornești spre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din grupul de fete, că de se mândrea în general cu succese, nu compromitea pe nimeni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă pentru capul lui mic și frizat: - Eu nu te înțeleg. Pe de o parte te interesează chestiunile mari, ca moartea și viața, iar pe de altă parte detailezi la infinit o biată ființă umană, fără importanță. Numai cei care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
abia bate, soarele se aruncă furios în apă - o ultimă bucurie înainte de a începe ploile și frigul... Suresnes, în pădure. Dar poate - cine știe? - se va fi omorât. Cu toate că n-o cred în stare, cum o credeam în stare odinioară (reflexie dureroasă, căci e dureros să știi că dintre atâtea posibilități care pricinuiesc lipsa veștilor aceasta e cea mai puțin sigură), totuși se va fi omorât. Lucru îngrozitor. Să facem atâtea planuri, să ne chinuim, să muncim împreună, atâtea amintiri de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să facă reflexia: uite unul care scrie uitîndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacănii își întind brațele, săltîndu-le grațioși și alții ca niște baletiste. 12 octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
i-l spun, fără să nu-i cer părerea, mereu aprobatoare, cum sunt? O dată, pentru prima oară, după lectura unui roman al lui Mauriac, care nu-mi plăcuse, spusese: Nu e chiar așa de rău cum spui!" Nu era o reflexie nouă, ci o concesie față de o părere străină de mine. La argumentele mele asupra romanului, de altfel, nu a adus nici o împotrivire și nici o interpretare nouă. Cu toate că-i dădusem planul lecturilor, în una din ultimele scrisori, vestise: "Pentru variație am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de luciditate. Plângeam și am lăsat anume lacrimile să cadă pe scrisoare. Cum am terminat hârtia și-mi venise o idee impresionantă, am adăugat-o pe un petec de hârtie rupt la întîmplare de la marginea unui ziar, și am făcut reflexia, cu satisfacție, că această hârtiuță ar putea să convingă și mai mult de dezordinea nervilor mei și să provoace mila. Am scris atunci rău, mur-dar și nu fără conștiință. Cum toate scrisorile mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Credeam că nu te interesează! M-am retras câțiva metri în noapte. Am mai auzit de câteva ori: - Dar ce e cu tine, Sandule? Te-ai dus? Apoi o fereastră s-a închis. Eram sfărâmat, și totuși mintea lucidă continua reflexiile asupra mea. Nu credea că mă interesează... Vrasăzică, nu-i făcusem impresia - nici ei, care trăise mai mult în preajma noastră - că Irina m-ar fi interesat câtuși de puțin, atât fusesem de discret, atât părusem de indiferent și atât părusem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altei scrisori adresate lui Loulou; era o precauție ca să nu se observe nimic, deci acum era mai prevăzătoare decât se arătase în conversație cu Vana. Poate că Marcu bănuise ceva și pusese unele întrebări.) N-am putut să nu fac reflexia că hârtia de șocolată îi rămăsese de la nuntă. Iată rîndurile: " N-am venit căci acum sunt bolnavă cu adevărat. Te rog mult așteaptă cu răbdare. Eu voi veni imediat ce voi putea. Nu mă gândesc decât la asta." După alte două
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-a avut nici o tresărire. Efectul meu fusese ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-a făcut un palton nou, ridicol. Dar pălăria o cunosc." Voii să-mi spun gândul ca un început al pedepselor ce trebuiau să vină, dar atenția îmi fu atrasă de altceva. Începu să-și scoată mănușile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]