KorAP: Find »[drukola/base=reflexiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...128 >

3,182 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

operație afectează deci atât subiectul, cât și obiectul: a. Forma logică a R: <e, π> → π b. Conținut: ˘[R(wash−spăla)](x)↔˘[wash−spăla(x)](x) c. Stilul Montague: λx[wash−spăla(x)(x)] Reflexivizarea nu este implicată în interpretarea reflexivelor nonclitice (engl. himself, it. sé stesso), care au statut de grupuri nominale, și nu de anafore. (d) Expletivizarea (E) se aplică unei propoziții, pe care o transformă în proprietate: a. Forma logică a E: <p, π> b. Conținut: ˘[E(seem

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Vasul s-a scufundat 120 [PRO pentru a încasa asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite să se scufunde este reprezentată astfel: ˘[R(affondare−scufundatranz)](the boat−vasul). Propunerea autorului este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti', suicidarsi 'a se sinucide'; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să suporte schimbările de valență mult mai ușor decât inergativele; (b) morfologia reflexivă, specifică unei clase largi de verbe inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor forme cauzative tranzitive; în unele situații, reflexivul este încorporat lexical în forma verbului, fără să existe consecințe morfologice, iar în alte situații

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ar exista motive să suporte schimbările de valență mult mai ușor decât inergativele; (b) morfologia reflexivă, specifică unei clase largi de verbe inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor forme cauzative tranzitive; în unele situații, reflexivul este încorporat lexical în forma verbului, fără să existe consecințe morfologice, iar în alte situații operația de reflexivizare determină apariția unui clitic sau a unui element în morfologia verbului; (c) distribuția grupului da sé (engl. by itself, rom. singur/prin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unui element în morfologia verbului; (c) distribuția grupului da sé (engl. by itself, rom. singur/prin sine însuși), grup reprezentând un modificator al cărui antecedent este cauza unică a evenimentului; această situație apare ca urmare a faptului că inacuzativele sunt reflexive, deci subiectul acestora trebuie să fie asociat atât cu rolul tematic specific subiectului (Agent, Cauză), cât și cu cel specific obiectului (Temă/Pacient); ( d) aspectul inacuzativelor este influențat de faptul că acestea reprezintă reflexivizări ale unor structuri cauzative; cauzativul implică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimente distincte; evenimentul cauzator și cel cauzat trebuie să aibă un rol tematic în comun (Tema). Astfel, inacuzativitatea aduce la suprafață o formă ascunsă a reflexivizării. Există două strategii de realizare sintactică universală a inacuzativelor: (a) prin deplasare/copiere: închiderea reflexivă (engl. reflexive closure), simbolizată ca []r, așază o copie a argumentului-obiect în poziția primului argument al relației (subiectul), marcând reflexivitatea (The boat sinkr the boat ' Vasul a scufundat vasul'). Atunci când două copii identice sunt în apropiere, în configurația potrivită, numai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimentul cauzator și cel cauzat trebuie să aibă un rol tematic în comun (Tema). Astfel, inacuzativitatea aduce la suprafață o formă ascunsă a reflexivizării. Există două strategii de realizare sintactică universală a inacuzativelor: (a) prin deplasare/copiere: închiderea reflexivă (engl. reflexive closure), simbolizată ca []r, așază o copie a argumentului-obiect în poziția primului argument al relației (subiectul), marcând reflexivitatea (The boat sinkr the boat ' Vasul a scufundat vasul'). Atunci când două copii identice sunt în apropiere, în configurația potrivită, numai una este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
așază o copie a argumentului-obiect în poziția primului argument al relației (subiectul), marcând reflexivitatea (The boat sinkr the boat ' Vasul a scufundat vasul'). Atunci când două copii identice sunt în apropiere, în configurația potrivită, numai una este pronunțată. (b) prin morfologie reflexivă: reflexivizarea propriu-zisă (R) obligă argumentul intern să fie identic cu celălalt. O consecință imediată a acestei situații este că verbele care nu pot avea ca subiect eventualități (notice 'a anunța', love 'a iubi', fear 'a se teme') nu acceptă închiderea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reflexivizarea propriu-zisă (R) obligă argumentul intern să fie identic cu celălalt. O consecință imediată a acestei situații este că verbele care nu pot avea ca subiect eventualități (notice 'a anunța', love 'a iubi', fear 'a se teme') nu acceptă închiderea reflexivă și deci nu participă la alternanța cauzativă și pot accepta θ-sharing: *The explosion notice/fears Bill ' Explozia a anunțat/temut pe Bill'. În schimb, verbe ca it. piacere 'a plăcea' sau engl. scare 'a speria' pot avea subiect de tip

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
la alternanța cauzativă și pot accepta θ-sharing: *The explosion notice/fears Bill ' Explozia a anunțat/temut pe Bill'. În schimb, verbe ca it. piacere 'a plăcea' sau engl. scare 'a speria' pot avea subiect de tip eventualitate, pot accepta închiderea reflexivă: The statue scared John/Seeing the statue scared Jonh ' Statuia l-a speriat pe John'/' Vederea statuii l-a speriat pe John'. 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori) Teoria formulată de Tanya Reinhart are ca punct de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativitate: în ambele situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu două locuri, prin reducere, morfologia reflexivă fiind semnul că a avut loc o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu două locuri, prin reducere, morfologia reflexivă fiind semnul că a avut loc o reducere; reducerea este o operație mai complexă decât reflexivizarea și se aplică unui verb cauzativ invizibil. Reinhart

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu două locuri, prin reducere, morfologia reflexivă fiind semnul că a avut loc o reducere; reducerea este o operație mai complexă decât reflexivizarea și se aplică unui verb cauzativ invizibil. Reinhart (1996) arată însă că există o singură operație de reducere, care derivă predicatele cu un singur

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
operație de reducere, care derivă predicatele cu un singur loc de la predicate cu două locuri; operația acționează asupra unei perechi de roluri (intern și extern) și îl poate reduce pe oricare: ● reducerea rolului intern > rolul extern e realizat > structură inergativă reflexivă; ● reducerea rolului extern > rolul intern e realizat > structură inacuzativă. Reinhart (1991) încearcă să găsească răspuns la întrebarea când e posibil ca un verb cu două roluri să-l absoarbă pe cel extern în Lexicon. Autoarea observă că variantele tranzitive ale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
crește'). Definiția clasei inacuzativelor: Un verb este inacuzativ dacă și numai dacă conceptul verbal include un rol [+c] și acest rol este redus (nu este realizat). Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că, în multe cazuri, verbele inacuzative și cele reflexive au aceeași morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dacă și numai dacă conceptul verbal include un rol [+c] și acest rol este redus (nu este realizat). Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că, în multe cazuri, verbele inacuzative și cele reflexive au aceeași morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazuri, verbele inacuzative și cele reflexive au aceeași morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză). Reinhart (1996

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză). Reinhart (1996: 13) își propune să demonstreze că reflexivele nu sunt inacuzative, împotriva a ceea ce susținuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză). Reinhart (1996: 13) își propune să demonstreze că reflexivele nu sunt inacuzative, împotriva a ceea ce susținuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative și cu reflexive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză). Reinhart (1996: 13) își propune să demonstreze că reflexivele nu sunt inacuzative, împotriva a ceea ce susținuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative și cu reflexive). Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reflexivele nu sunt inacuzative, împotriva a ceea ce susținuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative și cu reflexive). Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rolul extern, fie cel intern), care este realizat semantic, dar nu e proiectat ca argument sintactic; interpretarea este aceeași ca în cazul realizării a două argumente sintactic pline. (B) Reducere (care ar corespunde operației lexical binding de la Grimshaw 1990): creează reflexive intrinsece; se aplică unei relații cu două poziții, făcând ca două argumente să fie identice și reduce relația la o proprietate; este o operație mult mai restrânsă decât saturarea și poate fi aplicată numai unei perechi de roluri, dintre care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]