7,442 matches
-
Printre trupele care au lansat atacul împotriva Serbiei în august 1914, existau corpuri de armată formate din 20-25 % sîrbi și 50 % croați. Iată relatarea unui istoric iugoslav contemporan: În bătălia de la Mačkov din septembrie 1914 luptau pe de o parte Regimentul 4 de la Užice șsîrbescț, iar pe de alta un regiment de la Lika, din care făceau parte un mare număr de sîrbi ai căror strămoși fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1914, existau corpuri de armată formate din 20-25 % sîrbi și 50 % croați. Iată relatarea unui istoric iugoslav contemporan: În bătălia de la Mačkov din septembrie 1914 luptau pe de o parte Regimentul 4 de la Užice șsîrbescț, iar pe de alta un regiment de la Lika, din care făceau parte un mare număr de sîrbi ai căror strămoși fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
parte Regimentul 4 de la Užice șsîrbescț, iar pe de alta un regiment de la Lika, din care făceau parte un mare număr de sîrbi ai căror strămoși fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea, Purić i-a apostrofat: " Predați-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au răspuns: "Ai pomenit vreodată
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să ocupe un cap de pod pe țărmul mării, pe care l-au deținut din aprilie 1915 pînă în ianuarie 1916. Forțele otomane au rămas la adăpost pe înălțimi, dominîndu-i pe soldații aliați, ale căror pierderi, mai ales în rîndul regimentelor australiene și neozeelandeze, au fost imense. Eșecul Aliaților în regiunea Strîmtorilor a fost contracarat în mai 1915 de intrarea în război a Italiei. Cu toate că aceasta făcuse parte din Tripla Alianță, termenii acestui tratat erau defensivi. Acest fapt, la care se
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
statuată ca precedent istoric legitimator al unirii din 1918. Ca atare, nimic surprinzător în investirea unui asemenea volum de energii simbolice în hiperbolizarea semnificației unirii din 1600. Ce frapează este modul în care alte personaje istorice au fost racolate în regimentul de unificatori (în intenție) a fragmentatei vetre românești. Neașteptată este românizarea moldovenilor Ștefan cel Mare, Rareș cel Mare și Vasile Lupu în imediatul postludiu al unirii din 1859. Într-un manual de Istoria Romaniloru publicat tocmai în anul unirii, A
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nepoți. Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa ! Soția mea, Mariana Mustață este fiica lui Dumitru și a Elenei Mitrofan. Socrul meu a fost colonel în armată, o mare personalitate a timpului său. A fost șef de Stat Major al Regimentului din Iași, din Copou, Comandant al Centrului Militar Iași, și a avut și unele funcții importante în Ministerul Apărării Naționale. Soacra mea, Elena Mitrofan a fost un om cu suflet de aur. Soția mea este biolog. După absolvire a lucrat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să amânăm începutul studiilor la universitate până când se vor crea alte condiții, de asta dată fără obstacole de genul celor amintite. La câteva zile după întoarcerea de la Cluj, Itzhak a primit ordin de chemare și a fost încorporat într-un regiment de cavalerie staționat la Alba-Iulia. Eu am obținut un post de pedagog la liceul "Emanoil Gojdu", funcție fără implicații de ordin educativ, ci numai de natură disciplinară (și fără o remunerație bănească demnă de invidiat), care însă îmi asigura o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dormitor, oprindu-mă lângă patul mamei și i-am privit fața pentru ultima oară, față imobilizată în linii destinse exprimând calmul acceptării sentinței divine. Împreună cu sora mea, Rachel, am pornit în căutarea cazărmii unde a fost transferat puțin timp înainte regimentul de cavalerie în care servea fratele meu, Itzhak. O coincidență, de parcă destinul operase în mod special transferul, ca și fiul ostaș să-și poată însoți mama pe ultimul drum. Am rugat santinela ce staționa la poarta cazărmii să cheme ofițerul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
unul la un liceu și unul la o școală generală. Ultimul era omul cu corvoada. Aducea rîma, rachiul, minciogul, scăunelul și cam tot ce era necesar savanților săi frați. Cel mai barosan, Victor universitarul, a vorbit cu colonelul Scutelnicu, de la Regimentul din Iași, să fie lăsați toți trei o zi ca să scoată toată peștimea din Prut. Colonelul n-a dat nimic la mînă și a zis că aceștia să le spună grănicerilor de acolo că există aprobarea lui și în caz că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la destinație. Cu gîndul. Dorul este anihilat de aventura voiajului, aproape că ești fără voință. Mereu mintea se joacă cu imagini ușoare, paradisiace, între somn, realitate și vis... Sînt deja pe terasă... dimineața, o cafea și văd orașul, Mitropolia, Universitatea, Regimentul, Șorogarii în zare, Tătărașii, Cetățuia, Zona industrială în ceață, o turturică și încă una... Da, sînt deja acasă, la ai mei. Savurez bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și reviste care apăreau atunci în țară. Aspectele sale biografice sunt tot mai ciudate, între altele are gratuitate pe CFR călătorind mereu spre București. Serviciul militar și-l face tocmai acum după război, deci cu o mare întârziere, tocmai la Regimentul 83 Infanterie. Această unitate făcea parte din Corpul IV, armată comandată tot de un vasluian, generalul Nicolae Petala care îl solicită ca redactor al revistei « Cultura poporului » pe care o edita generalul. George Talaz s-ar fi dovedit un foarte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
2-3 ani...În orice caz, războiul m-a afectat enorm, mai ales după ce în iunie 1941, în conflict a intrat și România. Tatăl meu, Constantin Toloacă, împlinea atunci doar treizeci de ani. Fusese concentrat, cu gradul de sergent, într-un regiment de infanterie, la Bârlad, fiind încadrat într-o companie de mitraliere. Mi-aduc aminte perfect de ziua în care începea războiul la Prut. Era într-o duminică de vară însorită. M-am trezit mai târziu. De obicei, în zilele de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
care bătea uneori cu putere din fundul Racovei. Era prin mai, 1942, tot într-o zi de duminică frumoasă. Am înhămat caii la căruță și am plecat să-l duc pe tata la gara Băcești. Trebuia să se prezinte la regiment. Am făcut un popas de vreo oră la Gârceni, unde aveam neamuri, și unde, în mijlocul satului, la drumul mare, avea loc hora obișnuită pe la noi. Am așteptat în căruță, cu hățurile în mână, până când tata a dat ocol pe la rude
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Bucovinei Pentru atingerea scopului propus, în vara anului 1773, Iosif al II-lea a trimis, mai întâi, o misiune de recunoaștere în partea sudică a teritoriului viitoarei Bucovine. Condusă de colonelul Karl baron von Enzenberg, comandantul celui de-al doilea regiment românesc de infanterie din Transilvania, misiunea avea menirea de a face o recunoaștere la fața locului în Moldova și de a răspunde dacă era posibilă construirea unei șosele durabile din Transilvania, peste Dorna către Galiția, despre întinderea teritoriului ce urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a depins direct de Consiliul din Viena 45. Generalul Gabriel baron von Spleny a fost primul șef al Administrației militare a Bucovinei. Din 1778, locul său a fost preluat de generalul Karl baron von Enzenberg, până la acea dată comandant al Regimentului 2 de graniță românesc de la Năsăud, care a rămas în funcție până la desființarea Administrației militare și introducerea celei civile, în 1786. Aceștia se vor dovedi buni și abili administratori, care își vor folosi talentul și competența pentru a promova politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
doi ofițeri de stat major, un auditor, doi boieri, doi ofițeri superiori, ca asesori, un secretar german și unul român, împreună cu doi canceliști germani și doi români, un funcționar pentru finanțe, un grefier, un casier, un furier, un jandarm de regiment și doisprezece umblători, care serveau și ca servitori judecătorești. Consiliul trebuia să se întrunească în sesiune săptămânală, marțea și sâmbăta, urmând nu numai să ia cunoștință de ordinele venite de la forurile centrale, ci și să întocmească anumite reglementări polițienești sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de comunicații și construirea de poduri peste diverse râuri etc., toate în ideea de a putea face față oricăror amenințări externe 54. Apărarea se realiza cu ajutorul a trei batalioane de infanterie, aflate la Cernăuți, Suceava și Sadagura, și cu două regimente de cavalerie, dispuse, primul, în zona dintre râurile Nistru, Prut și Siret, iar al doilea, în zona dintre râul Siret și Moldova 55. Prin menținerea statu-quo-ului, Administrației militare îi era subordonată, nemijlocit, vechea structură politico-administrativă de tip medieval, moștenită din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
generalului Spleny de a fi mutat într-un post în armata din vestul monarhiei, în a doua jumătate a lunii noiembrie 1777, autoritățile centrale din Viena l-au numit pe generalul-maior Karl baron von Enzenberg, comandantul celui de-al doilea regiment valah de granița din Năsăud, în funcția de șef al Administrației militare a Bucovinei. Acesta era un bun cunoscător al realităților românești din Transilvania, având și cunoștințe de limba română. Odată cu instalarea generalului Enzenberg, la 3 aprilie 1778, în calitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sale din ocolul Cernăuți, precum și Mihalachi, ce era folosit în Administrația militară a Bucovinei. Alături de aceștia mai erau propuși: Pizelli, secretarul Consiliului, grefierul Ergelet din Lemberg și judecătorul militar Harsany, cunoscător al limbii române, care era un sârguincios tălmaci al Regimentului întâi de graniță transilvănean. Deoarece persoanele propuse urmau să fie întrebuințate în mod excepțional, nu ca funcționari obișnuiți, acestea urmau să nu primească salariu, ci doar o diurnă de un taler pe zi și decontarea cheltuielilor de călătorie 171. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să nu le socotească ca subiecte nevrednice. Temeiuri pentru menținerea jurisdicției militare în Bucovina. A. Întreaga zonă turcească, care este vecină, de la formarea sa, orișicând a fost supusă jurisdicției militare și a fost locuită chiar de prinți, de la care unele regimente și-au împrumutat numele. De vreme ce acum Bucovina, ca o parte ce a fost a Moldovei, tot la fel are nevoie, chiar fără o luminare prea amplă, ca locuitorii și poporul să aibă printr-o obișnuință înnăscută, chiar o înclinație înnăscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
temnițe. Așadar, calvarul lui Radu Gyr începe în timpul domniei regelui Carol II, în 1937, fiind condamnat la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de incitare la rebeliune. Este eliberat în august 1941, dar trimis pe frontul din Rusia cu regimentul 2 Dorobanți. Pentru scurt timp însă, pentru că e din nou închis și eliberat în martie 1942, pentru a fi trimis din nou pe front, de data aceasta în cadrul batalionului 14 Vânători de munte, deși era reformat medical pe motiv de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nivelul sacrificiului acestor eroi, nu s-au învrednicit să-l edifice, cu respect, pioșenie și recunoștință. I. Eroii satului căzuți pe câmpul de bătaie în campania 1914 - 1918, pe teritorii străine. Polonia, Albania, Tirol, Italia, Rusia 1. Tarcea Gheorghe, locotenent, regimentul 63, căzut în Tirol. 2. Adam Nica, soldat, regimentul 31 Infanterie, căzut în localitatea Prosch în 24.05.1917, în vârstă de 25 ani. 3. Bașcă Grigore, soldat, frate cu Toader din Boșcani. 4. Bâcan Gheorghe, soldat, regimentul 41 Honvezi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-l edifice, cu respect, pioșenie și recunoștință. I. Eroii satului căzuți pe câmpul de bătaie în campania 1914 - 1918, pe teritorii străine. Polonia, Albania, Tirol, Italia, Rusia 1. Tarcea Gheorghe, locotenent, regimentul 63, căzut în Tirol. 2. Adam Nica, soldat, regimentul 31 Infanterie, căzut în localitatea Prosch în 24.05.1917, în vârstă de 25 ani. 3. Bașcă Grigore, soldat, frate cu Toader din Boșcani. 4. Bâcan Gheorghe, soldat, regimentul 41 Honvezi, în vârstă de 44 ani 5. Bâcan Matei, al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Gheorghe, locotenent, regimentul 63, căzut în Tirol. 2. Adam Nica, soldat, regimentul 31 Infanterie, căzut în localitatea Prosch în 24.05.1917, în vârstă de 25 ani. 3. Bașcă Grigore, soldat, frate cu Toader din Boșcani. 4. Bâcan Gheorghe, soldat, regimentul 41 Honvezi, în vârstă de 44 ani 5. Bâcan Matei, al lui Nise, soldat 6. Bâcan Timoftei, soldat, regimentul 24 Honvezi 7. Blendea Gheorghe, al lui Mihăiluț, soldat, căzut în Tirol - Italia. 8. Blendea Nicolae, (Nițu), soldat, se întoarce bolnav
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
24.05.1917, în vârstă de 25 ani. 3. Bașcă Grigore, soldat, frate cu Toader din Boșcani. 4. Bâcan Gheorghe, soldat, regimentul 41 Honvezi, în vârstă de 44 ani 5. Bâcan Matei, al lui Nise, soldat 6. Bâcan Timoftei, soldat, regimentul 24 Honvezi 7. Blendea Gheorghe, al lui Mihăiluț, soldat, căzut în Tirol - Italia. 8. Blendea Nicolae, (Nițu), soldat, se întoarce bolnav de pe front și moare acasă în 1919. 9. Bucurenci Ghedeon, soldat, mort acasă din boală căpătată pe front, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]