3,930 matches
-
petrecuseră și o făcu cu toată liniștea: spargerea fusese o treabă de copii, poliția fiind mobilizată pentru Înfruntările cu studenții. Se serviseră și plecaseră, nu-i văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile, eu am plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și a afla că la Începutul anilor ’70 unele familii de pe insulă se Îmbogățiseră. Făcuse atunci o pasiune pentru insula aceea și pentru locuitorii ei, Îi studiase tradițiile, legendele... - PÎnă la a face din ele romane care au devenit succese, remarcă Marie. - Ironia soartei, da, insula asta care mi-a luat totul Îmi dădea totuși ceva Înapoi... CÎnd am ieșit din Închisoare, nu puteam merge să trăiesc nicăieri În altă parte decît la Lands’en. - Ca să te poți În sfîrșit răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sub picioare. Era cam la zece metri distanță de Lucas, căruia Îi vedea ceafa. - SÎnt aici, Lucas, zise ea cu o voce pe care se strădui s-o facă să sune calm. Mai ales nu te mișca. În alte Împrejurări, remarca l-ar fi făcut să ricaneze, Într-atît era de blocat În Învelișul de nisip. Acum Însă era hipnotizat de meduza pe care ultimul val o adusese la zece centimetri de fața lui. Marie se lungi pe nisip și Înaintă lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan se uita la ei, aparent cu mult calm. Marie remarcă pe dată că avea chipul foarte palid, marcat de oboseală, iar glasul lui exprima lehamitea. - Gata cu circul, Pierre-Marie, exagerezi. Dacă aș fi vrut să fug, aș fi acum departe. - Unde sînt lingourile mele? Răspunde! Ryan Își privea fratele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prelungeau, când vocea Annabellei răsună În grădină. Michel se repezi la fereastră, o chemă Înăuntru. În clipa În care intra pe poarta grădinii, Janine Îi aruncă o privire. „E drăguță, prietena ta...”, spuse ea cu un ușor rictus al gurii. Remarca ei Îl lovi pe Michel ca o plesnitură de bici, chipul i se descompuse. Urcându-se În Porsche, Janine trecu pe lângă Annabelle, o privi În ochi; era o privire plină de ură. Bunica lui Michel nu simțea nici o ostilitate față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tineri. «Totuși, adăugă ea, inițierea se face Întotdeauna În afara sistemului familial direct. Este indispensabil pentru a permite deschiderea către lume.» Bruno tresări, se Întrebă dacă totuși maică-sa nu se trezise, dimineața, când Își pironise privirea În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu, continua Bruno, am Înțeles că lucrurile nu stau pe roze. În vara aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
limitate și implicite. După câțiva ani de muncă, dorința sexuală dispare, toți se reprofilează pe gastronomie și vinuri; unii dintre colegii lui, mult mai tineri, Începuseră deja să-și facă vinoteci. Nu era cazul lui Bruno, care nu făcuse nici o remarcă despre vin - un Vieux Papes la 11,95 franci sticla. Aproape uitând de prezența fratelui său, Michel se sprijini de balustradă și privi clădirile din jur. Era noapte acum; aproape toate luminile erau stinse. Era ultima noapte a weekendului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
conta, că pentru ea nu avea nici o importanță. Bruno o credea, era Îndrăgostită, evident; În același timp i se părea că majoritatea femeilor Întâlnite În acele localuri erau ușor dezamăgite când el Își scotea sexul. Nimeni nu făcu niciodată nici o remarcă, toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual nu e tocmai la Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nod de papion - „papillon” (cum Îi spunea el). - Degetele mele sunt prea nesigure, Îmi riposta. - Ia te uită! a exclamat când, În cele din urmă, a văzut pata de pe reverul hainei Lanvin. Iar am cacarisit‑o! Nu am râs la remarca lui. La acest punct trebuia luată o decizie. Faptul că vărsase cafeaua era amuzant, taman după chipul și asemănarea lui Ravelstein. Chiar el făcuse această remarcă. Dar eu nu‑l consideram un incident comic. I‑am sugerat, mai pe ocolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
văzut pata de pe reverul hainei Lanvin. Iar am cacarisit‑o! Nu am râs la remarca lui. La acest punct trebuia luată o decizie. Faptul că vărsase cafeaua era amuzant, taman după chipul și asemănarea lui Ravelstein. Chiar el făcuse această remarcă. Dar eu nu‑l consideram un incident comic. I‑am sugerat, mai pe ocolite, că petele ar putea fi Îndepărtate. - Poate că serviciul de curățătorie de la „Crillon” ar reuși să le scoată. - Crezi? - Și dacă nu reușesc ei, poți Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a spus că, dintre toți prietenii care‑i sunt aproape, eu par cel mai indicat să‑l urmez În curând... să‑l urmez unde? O să‑l ajung din urmă și o să ne revedem?... - Nu poți specula pe baza unei asemenea remarci, m‑a Întrerupt Rosamund. - E ușor să demonstrezi că la originea acestor iluzii stă o dragoste copilărească. Ăsta‑i felul meu de a recunoaște, cu o jumătate de secol Întârziere, că nu am văzut‑o pe mama mea când s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să Înțeleagă remarcile mele. Și uite că nu era nici un camion. Trebuia să părăsesc camera - era urgent să o evacuez - și mă mutau În toiul nopții În altă parte a spitalului. - Unde ai fost? am Întrebat‑o pe Rosamund când a venit. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ar face de cap cu tânărul spaniol (care n‑a catadicsit să‑mi spună nici măcar bună‑dimineața). Și nu m‑am Îndoit nici o clipă de realitatea acelei bănci, acelor monede, acelor persoane - Vela, armăsarul ei spaniol, consilierul de investiții și remarcile ei despre revoluția sexuală. - Întâlnirea asta de la bancă e ceva În care tu ai crezut, a comentat mai târziu soția mea, Rosamund, adevărata mea soție, după ce i‑am descris scena. Pentru ce numai lucrurile cele mai rele ți se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu Înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, În ultimul pasaj În care vorbește de altminteri pitorescul savant român, sugerează oportunismul, ceea ce poate nici nu este incorect: „Grielescu” nu era un malign antisemit, ci doar a votat astfel când a fost să voteze, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un imperiu pentru doi atât de fericit, de împlinit, de satisfăcător prin el însuși, încât în tot acel răstimp Jones n-a mai făcut aproape nimic care să-i alerteze pe anglo-saxoni. Se pare că se mulțumea să-și limiteze remarcele privind problemele rasiale la ironii despre anumite cadavre făcute în camera de îmbălsămare, ironii care ar fi părut prozaice în cele mai liberale dintre instituțiile de îmbălsămare. Au fost ani de aur nu numai afectiv și financiar, ci și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prea luxos (serviciul de argint, paharul din bitterul păstrat pentru ocazii), îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1 și acum știu de ce. —Eu ziceam că e încurcătura naibii, remarcă MM. Și toată lumea părea să fie de acord. În locul vostru, m-aș gândi mai bine la Violet, zise Helen, intrându-și în mână. Și la Tabitha. La amândouă, adăugă ea, în caz că nu înțelesesem încă ce voia să spună. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Cáceres și împotriva partidului la putere. Îl ataca pe președintele Jaén cu cele mai dure expresii pe care le poate suporta hârtia tipărită și îl considera pe candidatul oficial, doctor Agustín Carrión, drept înapoiat mintal și vândut „trusturilor“ americane. Remarca, de asemenea, cu surle și trâmbițe, că Ramón Cáceres „câștigase deja“ alegerile care urmau să aibă loc abia peste un an. Whisky-ul era excelent, de contrabandă sau din import, la fel ca și țigările, proaspete și aromate. Dădu pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe lângă spital și se vărsa În lagună, față În față cu cimitirul. Apropierea cimitirului de spital era probabil Întâmplătoare; pentru majoritatea venețienilor Însă, mai cu seamă pentru cei care supraviețuiseră tratamentului În acel spital, locul ales ca cimitir era o remarcă tăcută la adresa competenței personalului spitalicesc. La jumătatea canalului, adunat ciorchine pe dreapta, Brunetti văzu un grup mic de oameni strânși aproape de marginea rambleului. Bonsuan opri barca la cincizeci de metri de mulțime, În ceea ce Brunetti știa de pe-acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
raza auditivă a celor doi, cu apelativul gradului și să-i ofere toate semnele de respect la care o Îndreptățea gradul. Nu pentru prima oară, se replie când Își văzu propriile prejudecăți manifestate la alți oameni. Se angajă În câteva remarci dezlânate cu carabinierii. Ce șanse avea Napoli să câștige În weekendul acela? Avea să mai joace vreodată Maradona? Avea să cadă guvernul? Se postă În fața ușilor de sticlă și urmări valurile traficului cum se revarsă În Piazzale. Pietonii dansau și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
decât cel pe care-l avusese Ambrogiani. — Ați venit În legătură cu sergentul Foster, nu-i așa? — Da. — Ce ați dori să aflați? — Aș dori să aflu cine l-a omorât, zise Brunetti impasibil. Butterworth ezită o clipă, neștiind cum să ia remarca, apoi se hotărî s-o trateze ca pe-o glumă. — Da, zise el, râsul firav abia trecându-i de buze, tuturor ne-ar plăcea să aflăm asta. Dar nu sunt sigur că aveam vreo informați care să ne ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
face cu Viscardi ar trebui să fie foarte atent. Brunetti se hotărî să trateze asta cu lejeritate și zise: Nu mă tem de cuțite. Răspunsul lui Fosco fu imediat: — Nici eu nu mă temeam de mitraliere, Guido. Apoi, stânjenit de remarcă, adăugă: — Vreau să spun, Guido, să ai grijă cu el. — Bine, o voi face. Și mulțumesc, spuse, apoi adăugă: Încă m-am auzit nimic, dar când voi auzi, Îți voi da de veste. Majoritatea polițiștilor care-l cunoșteau pe Fosco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apoi vor trimite cadavrul Înapoi În America. Exact cum au făcut cu celălalt, zise Paola, dând glas gândurilor lui Brunetti. De ce să fie uciși amândoi? Brunetti scutură din cap. — N-am nici o idee. Dar avea. Femeia fusese redusă la tăcere. Remarca ei Întâmplătoare că n-o interesau drogurile nu fusese o minciună: ideea unei supradoze era ridicolă. Fusese ucisă din cauza lucrurilor pe care le știa despre Foster, oricare ar fi fost ele, din cauza a ceea ce-o făcuse să de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din Landstuhl, Germania. În ziua de după acest consult, băiatul a fost trimis În Germania cu un zbor medical de urgență. Nu mai scria nimic altceva În raport, dar caligrafia Îngrijită a doctorului Peters adăugase o singură notație pe margine, lângă remarca privitoare la iritația băiatului ce părea acum să fie o arsură. Spunea „PCB“ și era continuată cu „FPJ, martie“. Brunetti verifică data, dar știa ce avea să fie Încă dinainte să se uite la ea. Family Practice Journal, numărul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Guido Brunetti de la poliția din Veneția. Americanul Îi strânse mâna; avea o strânsoare fermă și puternică. — Sunteți departe de casă, nu-i așa, domnule Brunetti? Întrebă el, transformând ultimele două consoane În „d“-uri. Aceasta se voise a fi o remarcă afabilă, așa că Brunetti Îi zâmbi. — Așa cred. Dar vreau să vă Întreb câteva lucruri, sergent. Ambrogiani zâmbi și clătină din cap, dar nu făcu nici o Încercare de-a se prezenta, lăsând conversația În seama lui Brunetti. — Păi, Întrebați-mă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]