2,146 matches
-
piersici ce se găseau într-o pungă pe un raft. Mi- am zis că sunt cam puține pentru cei trei euro, prețul micului dejun, dar neavând altceva mai bun le-am luat și am plecat cu un mic sentiment de remușcare. Dar m-am liniștit singur spunândumi că o mică lecție nu le strică și altădată să nu mai procedeze așa. Ziua se anuntă înnorată, ca și cele anterioare în cursul dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și pe care o credeam o româncă autentică, revenise la matcă îndată ce armata de ocupație pătrunse în București. Iată ce scria în Bukarester Tagblatt într-o românească dubioasă: „Astăzi, odată cu gratitudinea și pietatea realului (?!) și autenticul românism, unindu-se și remușcarea și pocăința rătăcirilor unui fatal moment, neamul depune cununi de lacrimi pe mormântul unde au depus cununi de flori proaspete și virginale (?!) Feldmareșalul Mackensen și Mareșalul Falkenhayn.“ La acest pelerinaj n-au fost din femeile române pocăite decât d-ra Fanny
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aceste! Își poate cineva închipui cu ce inimă m-aș fi dus să spun doamnei Proca că bărbatul său, pe care l-am îndemnat să mă întovărășească la vânat, s-a înecat! Dumnezeu însă m-a ferit de o asemine remușcare de conștiință ce aș fi avut toată viața și de atunci n-am mai umblat cu luntrea după rățe, dar nici lui Proca nu i-a mai venit gust să se expuie de a măsura a doua oară adâncimele Vladnicului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Împodobit, brad nu neapărat de ele tăiat, dar tăiat totuși și care, din acest motiv a Încetat a mai fi un producător de oxigen. Chiar dacă nu se cade să par cinic Într’o astfel de zi, v’aș liniști eventuala remușcare arătând că cealaltă jumătate a familiilor românești, anume aceea rurală, a compensat pierderea eliminând, tot În acest timp, câte un consumator de oxigen: au tăiat câte un porc. Deci suntem chit. Numai că, cotețul va fi ocupat cât de curând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
corupte molipsindu-i în același timp și pe oficialii comuniști, alterând astfel puritatea morală a revoluției și prin urmare asigurându-și în continuare succesul. Legea din 1951 asupra suprimării crimelor contrarevoluționare a fost prin urmare menită să îndepărteze disidenții fără remușcări ai KMT-ului și să suprime, prin execuție sau prin reeducare în cadrul instituțiilor de ,,reformă prin muncă", sute de mii de presupuși dușmani ai statului. Aceștia includeau nu doar disidenți politici, ci și intelectuali 4, așa cum erau definiți de campania
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine, Îndurătoare. Cu brațe moi ai cuprins trupu-mi șubred la sânu-ți cald l-ai strâns și buzele tale fragede pe buzele-mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care nu-l scoți cu una, cu două din convingerile lui tari și milenare, dar totuși inteligență generoasă, din acelea care nu așteaptă decât ocazia - foarte rară În viața noastră! - ca să Îm bră țișeze și să se dăruiască, fără remușcări și deziluzii posibile. Primul său articol apărut În Noua Revistă Română, intitulat O tragedie etnică, l-a relevat dintr-odată pe scriitor. Era o amară și deprimantă recapitulare a vicisitudinilor poporului evreiesc, făcută de un fiu răzvrătit cu soarta de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care elevul de la Sf. Sava, Emanoil Popescu, și-ar fi permis-o față de un coleg al său care nu pusese până atunci băutură În gura lui, silindu-l să bea, făcându-i-se de aceea rău, ispititorul având după ispravă remușcări și, ca pedeapsă, osândindu-se la o absti nență totală pe tot restul vieții lui, cum și la o acțiune de misio nar pe acest tărâm pustiu al abstinenței. Temperament chiar de abstinent Într-ale vieții nu avea Însă Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iertați expresia: un „sentimental“, un emotiv În fața femeilor, om al pasiunilor mele de care nu m-am rușinat niciodată și n-am să mă rușinez, mai ales acum - și sub povara dulce a cărora sunt gata a mă Înfățișa, fără remușcări sau pocăințe de vreun fel, ’naintea Judecății celei de Apoi. Gândurile noastre cele mai Înalte pornesc numai de la inimă, pretinde Vauvenargues, moralistul care Încearcă să dea locul cuvenit sentimentelor și pasiunilor În viața noastră; iar cele mai de seamă daruri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mult decât cum scrie Tacit: Virile servitium. Au totuși o moralitate a lor, pe care bărbații o cunosc și o practică rar de tot, și atunci fără ipocrizie. Aceea de a se lăsa cuprinse uneori, și după o vreme, de remușcări pentru toate de câte s-au făcut vinovate, luând, În sfârșit, calea bisericii, dar fără să ierte altora faptele de care ele Însele s-au făcut vinovate; În schimb, femeile care au practicat virtutea În tinerețea lor o regretă amarnic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cuprinde eseuri Împărțite În două capitole: „Analiza critică a spiritului cărturăresc“ și „Câteva idei constructive“, Înscrise pe direcția „Întoarcerii la natură“. Constantin Beldie constată, necruțător, că „Sunt suflete de cărturari, adevărate localuri publice“. El declară ritos că „Sin gurele mele remușcări În viață sunt pentru timpul pierdut cu cărți inutile. Încalte să fi stat tot timpu acesta lungit În iarbă, cu ochii-n azur“. Ca la Stroești, am adăuga noi! Partea a doua a cărții Începe cu un aforism: „Viața nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că episodul acesta îl dezlega de legăturile cu familia și îi înlesnea abdicarea, apropierea vinovată de femeia tânără care ajunsese să-l obsedeze, să-l subjuge. Tata nu se mințea: era conștient de slăbiciunea, de inconsistența sa morală și avea remușcări, se simțea vinovat, oricând gata de a fi pedepsit. Dar nu se putea opri, era prins, prea prins de Irina. Să fie cu ea devenea cel mai important lucru pentru el, singurul lucru care conta. În luna care trecuse se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o, Cezar, un salut trimit spre tine! Azi văzduhul clocotește de triumfu-ți efemer... Peste leșuri du-ți mărirea închegată din ruine; Sufletul ni-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
povestea unui tânăr de condiție umilă, recuperat prin educație, dar în care stăruie instincte vindicative. Cartea vorbește și despe sterilitatea sentimentelor egocentrice de culpabilitate și autopedepsire, care nu sunt decât o altă formă de opresiune distructivă. Este o carte despre remușcare și reconciliere, despre tentativa de a răscumpăra trecutul. (Interviu reprodus din revista Secolul 20, nr. 10-11-12, 1978) Interviu cu Amos Oz „Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret“ (2004) ANTOANETA RALIAN Domnule Amos Oz, recent
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împușcat în septembrie 1967. Câteva luni mai târziu - lovitură de teatru: Dhaudeviri, un fiu din al doilea an de montă, câștigă nici mai mult nici mai puțin decât Marele Premiu al Parisului. Încep marile remușcări, marile întrebări: trebuia oare ucis tatăl unui mânz cu perspective de campion? Le Monde zice că nu; e cert - se spune - că azi nimeni n-ar mai vota moartea lui Dhaulagiri! Se suspină, se fac imputări, se regretă, se mestecă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Profanii aceștia - Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare - au zis tot timpul că omul poate muri din nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare, din rușine, din fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat și că un bărbat sănătos se poate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-a zi, renunțându-se la exerciții, certurile izbucnesc violent între ei (Ziarul Trud). Doi evadați din închisoarea din Butler (SUA) se întorc la mai puțin de 24 de ore în celula lor: unul fiindcă-și pierduse ochelarii, celălalt cuprins de remușcări. La Centrul experimental pentru reabilitarea urangutanilor din statul Sabah (Malasia) se observă că, după o cură de domesticire, exemplarele nu mai vor să revină la condițiile vieții sălbatice: lăsați din nou în arbori, urangutanii revin în casele lor când plouă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din marile mărimi ale junglei, dintre cei învățați doar să pună laba și să sfâșie lăsând pe umerii celor fără apărare toate vinile, toate păcatele, toate experiențele unice, toate semnificațiile? Poate că țapii au dreptate. Regi ai naturii, obsedați de remușcări și ispășiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea modificare de simbol? Ce ne-ar costa? Douăzeci și cinci de ani pușcărie pentru Bruce Reynolds, căpetenia celor care au dat „lovitura secolului” pe linia Glasgow-Londra. La sfârșitul lui ianuarie, Crowhurst
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca un explorator care după un marș lung prin junglă sau prin zăpadă se hotărăște deodată să se întindă în hamac, să zacă, să doarmă. Ziare pe care le cercetam până la ultima informație nătângă rămân nedefrișate, neschingiuite - și nu am remușcări. Continuu să nu știu ce se întâmplă în Madagascar. Habar n-am ce e nou la New Jersey. Nu știu ce vânturi bat pe Oceanul Indian. Poate că un primus a sărit într-un copac pe la strâmtoarea Bering, poate că un banc uriaș de scrumbii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
baricade în metropolele Occidentului pentru idealurile unui comunism ale cărui binefaceri reale nu-i interesau direct, nefiind dispuși să le încerce gustul la fața locului, această nouă piesă la dosarul dezastrului comunist le-a produs un ușor disconfort și câteva remușcări tardive, abia mărturisite. A fost însă nevoie să văd acest film, pentru a retrăi, după atâția ani, șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
securitate la secția torționari, era un copil necăjit care, cu picioarele desculțe , își plângea nefericirea în vreun sat oarecare. Astăzi același om a devenit unul din jefuitorii neamului, este cel care în mod direct, în cunoștință de cauză și fără remușcări, reprezintă cauza suferinței altor oameni care își plâng soarta. Aceeași oameni proveniți din medii sărace pe care partidul comunist i-a pus în posturi de conducere și care altă dată ,,se băteau cu cărămida în piept” cum că ei ,,apără
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lui Ludovic Halévy, de curând apărute la Paris, Jacques de Lacretelle face următoarea confesiune: Am observat adesea ce greu lucru e de a prezenta, în paginile unui jurnal, imaginea exactă a vieții noastre, cu ezitările, cu îndoielile, cu divagațiile, cu remușcările ei. Întotdeauna un anumit personaj ridică vocea reducând la tăcere pe celelalte (căci fiecare purtăm în noi câteva ase-menea personaje; Daniel Halévy recunoaște în persoana tatălui său doi oameni diferiți, unul, observator, scrupulos, care a scris Les petites Cardinal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atunci (Flaubert, Zola, Goncourt, Daudet încercaseră, cum am spus, durerea sau mulțumirea aceasta), ar fi cazul să adaog că la dejunurile noastre atmosfera era mai senină decât la faimoasele "dîners Flaubert", pentru că în ea nu se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta, căci, la epoca de care vorbesc, Prasin reprezintase "Ceea ce nu moare", Codreanu, îmi pare, adusese în scenă "Martira", prelucrată după Richepin, eu însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar irita gîndul că memoria mea are uneori voluptatea de a mă transforma În obiect al ei. Și nimeni nu mă va convinge că fiecare clipă ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt bucurii de odinioară văzute din spate, continuă el, și nu-mi place să privesc În urmă, abandonez depărtării trecutul meu cum pasărea pentru a zbura Își părăsește umbra. Orice bucurie ne așteaptă vrea sa găsească cuibul gol, să fie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
imaginea copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare spre poalele Olimpului, grăbită să-și sacrifice puritatea În schimbul descoperirii că nu există nimic definitiv și că trebuie să ne Îmbătăm ca Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul nostru neatinse Încă de remușcarea paradisului pierdut. Ar trebui să vorbesc acum despre munți, să Închid ochii În fața mării. Aș putea evoca aici o grădină sălbăticită de țipetele cocoșilor În amiază și de merii care au crescut Între timp torențial asfixiind iarba caldă și plină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]