5,064 matches
-
felinar, atât. Doar roțile se aud scârțiind. Dar tot mai bine mergem cu bici, că e mai interesant. Și am plecat. La a treia casă după ce treci de drumul Siretului, câinele Simidei a sărit ca un bezmetic și s a repezit drept între spițele de la bicicleta mea. Probabil s-a lovit că schelălăia așa de tare că sculase tot cartierul din amorțeală și toate babele stăteau acum sprijinite de gard, să l vadă pe ăla al Reghinei venită de la București. Simida
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
frățioare, ajută-mă! Că te văd un om milos, cu frica lui Dumnezeu. Spune-mi, cum te cheamă? Căciula cu mustață mormăi: Florea Gâscan. --Florea? Floricel? Floricel Gâscan? se fandosea Mototolea. Hai, mă, Floricele, ajută-mă! --Ia ascultă, domnule! îl repezi Floricel. Bineînțeles că sunt un om milos și vreau să te ajut. Dar, mata nu înțelegi că treaba asta necesită niște cheltuieli? Vrei pomană pe cheltuiala mea? Mototolea înțelese că e dârz tunarul și începu să plângă ca un copil
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
tratezi de fapt relația noastră. Ne ferim când ne întâlnim de parcă ar interesa pe cineva cu cine ne culcăm noi. - Credeam că asta nu te deranjează. - Mă deranjează modul cum alergi după toate pupezele. Nu știai la care să te repezi mai întâi, la mamă sau la fiică. - Nu fi caraghioasă. Este familia colaboratorului meu. Tocmai de aceea am fost atent cu ele. - Colaborator pe dracu! Am văzut cât de “atent” erai cu ele. Le sorbeai din ochi. Mai ales pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
special. Au și cai și persoane special antrenate. - Când mergem? Vreau să călăresc și eu un cal alb, frumos, cum am văzut într-un film cum alerga pe malul mării ținându-și cu fălnicie coama și coada în vânt, se repezi ca un copil alintat Dalia. - Și aici puteți vedea între Saturn și Venus, în general seara când nu mai sunt turiști pe plajă, călăreții din herghelie plimbându-și pe malul mării, caii din rasa pur sânge arab. - Dacă noi nu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
dans tinerei sale partenere, salutându-i politicos pe cei vârstnici, s-a retras la masa lui cu gânduri optimiste. Dalia plină de entuziasm și bună dispoziție, dar și obosită de zbenguiala de pe ring, se aruncă greu în scaun și se repezi să-și umple paharul cu apă rece, să-și potolească nu numai înflăcărarea sufletească, ci mai ales pe cea trupească. - Vai ce-am mai dansat, încercă ea să facă atmosferă la masă făcându-și vânt cu șervetul. Să știți că
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
primit și în câteva minute ajung în garsonieră, în cazul că Ștefan va amâna pentru altădată programul de pe barcă”. Ștefan era trist că din vina lui s-a îmbolnăvit Gloria. Și-o amintea plină de temperament în pat, cum se repezea asupra lui ca un tigru flămând, gata să devoreze o antilopă fără apărare. Începu să zâmbească, gândindu-se cu nostalgie la acele momente pline de tensiune interioară. Cum îl doborâse și-l încălecase ca pe un bidiviu, strângându-și picioarele
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Gloria, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața ce plutea într-un lichid vâscos multicolor, și plăcut aromat. Era o cremă delicioasă pe care nu o mai gustase până atunci. Goli aproape jumătate din pahar. Era cald și îi era sete. Pe măsură ce
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
mărturisirea fetei, că este prima dată în compania unui partener de joacă erotică, începu s-o sărute cu mai multă pasiune, dezvelindu-i bustul ridicându-i bluza și sărutându-i frumusețea sânilor dezvoltați ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând și excitat asupra lor, mestecând între dinți micuțele turnulețe ridicate ca niște mâțișori de salcie aduși la altar de Sărbătoarea Floriilor. Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
frumosul clar al firii și-apoi așternerea minunilor curcubeului! * Gândurile astea îl readuseră, s-ar putea zice, către momentul zilei pe care o trăia. Venise amurgul înmuindu-i pe nesimțite voința de la ceas diurn. Resimțea acum răceala întunericului ce se repezea peste el, peste tot, inundând locul în smoală grea, înțepenind firea... Ca orice drumeț având drept adăpost doar bolta, se lăsă încet jos, închipuind pat de tihnit popas din uscatul pământ pe care se întinsese, fericit de căpătâiul încropit din
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
aievea? crește! se apropie și parcă nu vei ști niciodată de-i în uliță sunetul divin, sau în inima ta... și din nou se oprește... dar tu, ... împovărată de prima vedenie, care abia acum șimți că doare... nu te mai repezi ca sub pierzania primului impuls... și iar te-ntrebi: aievea-i sau sunt zăludă sub blestemul Dochiei ?... te-apropii de geam, dar nu-ndrăznești sa miști pânza alba-nflorată, care așteapta parcă și ea să repeți clipa trecută de mult
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
cauza? Primăvara observase că cei doi flăcăi cu cămăși înflorate nu participau la veselia generală. Ba cel mai voinic se uita la ea încruntat cu un aer sfidător. - Străjeri, aduceți “fețele triste”! zise Primăvara, arătând către Mărțișor. Căpitanul Zefir se repezi cu doi străjeri și aduse în fața prințesei pe flăcăi. Norocel începu să tremure de frică. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-7 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Hus ori Giordano, Tu, iubito, găsești în mine un rug, Eu aud cum șoptești, Focul arde, el arde, va veni și tăcerea Pe-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Hus ori Giordano, Tu, iubito, găsești în mine un rug, Eu aud cum șoptești, Focul arde, el arde, va veni și tăcerea Pe-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
în același loc, nemișcată, părea că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o strânse în forță de halat, zgâlțâind-o cu putere și strigând la ea: - Vorbește o dată, nenorocito! Unde este fata? Vă distrug! Vă distrug pe toate! Asistenta a făcut ochii mari, tremurând de teama
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
înșfacă perfizi, lăsând îndurerate familii nevinovate! -Nu! tună Procurorul, provocând spaimă în auditoriu, o tresărire violentă la Judecător și un zâmbet nedefinit pe chipul acuzatei. Nu! Dovezile sunt clare și aștept Justiția Divină, întruchipată azi de Dumneavoastră, să decidă! se repezi el spre Judecător, cu degetul arătător de la mâna dreaptă incriminând pe toți și toate. -Bine, bine, atunci, lăsați-mă câteva momente! răsuflă ușurat Judecătorul, tamponându-și fața cu o batistă mototolită, singurul său aliat în lupta cu emoțiile provocate de
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
întrebare seacă, apoi convorbirea se oprise brusc, căci telefonul meu se descărcase -, neliniștea pentru ce trebuia să se mai întâmple. Iată cum se derulaseră lucrurile: la scurt timp după ce intrasem în casă, s-a auzit soneria de la ușă. M-am repezit să deschid. În prag, stătea Nona, vecina mea de la etajul doi. - Ce faci, vecină?, m-a întrebat ea. - Mai nimic, i-am răspuns, plictisită. Mă pregătesc să merg la culcare. Este zece seara. - Este sâmbătă seara!, mi-a replicat Nona
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DILEME LA NIVEL ÎNALT Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului DILEME LA NIVEL ÎNALT Furios, Creatorul dădu cu aura de podeaua de cleștar și îi repezi un șut meseriaș. Aura zbură năprasnic, colizionă câteva galaxii și căzu înapoi zăngănind. Ar fi dorit să înjure sau măcar să drăcuiască însă nu avea voie. Chiar EL își impusese această restricție pentru a se deosebi de toți ceilalți dar iată
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
în dreptul ferestrei, pe care o astupă așa de bine, că se făcu beznă în camera tronului. - Fugi de la fereastră! țipă cu spaimă un sfetnic de taină, mic pitic, cum erau pe atunci. Se urni Marcel din loc și soarele se repezi din nou în încăpere. - Închină-te slăvitului Împărat! ordonă sfetnicul, mai cu curaj acum cu lumina pe cap. Fierarul se aplecă, lăsându-și barosul pe umăr. Și cum se aplecă el, capul barosului atinse nițel tavanul. Cum îl atinse, cum
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
David cu o voce de bas. Unu ! Când aud trei, mă întorc fulgerător și apăs pe trăgaci. Văd pălăria cu boruri a prințului sărindu-i din cap, acesta scapă pistolul din mână și cade la pământ. Cei doi martori se reped spre dânsul, îi iau pulsul, care pare să fie în regulă, și se chinuiesc să-l ridice. Din creștet îi curge o șuviță de sânge, iar în mijlocul capului i-a apărut o cărare, lată de un deget, prin păr. - N-
DRUMUL APELOR, 48 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376333_a_377662]
-
nervii lui se întind cumva, că începe să fiarbă și că e în stare să spargă ușa dormitorului, să ia el singur tabloul acela afurisit și să îi dea foc în fața ei. Ce naiba, doar era bărbat în casa lui! Se repezi ca un bolid. Ușa camerei nu era închisă și putu intra val-vârtej, stârnind în urma lui praful de pe bibliotecă, care nu mai fusese șters de când apăruse tabloul în viața lor. Se blocă însă, imediat ce trecu pragul. Ea nu era acolo. Un
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
de afaceri și nu putemmm...- Domnul Löeb a spus acum! Haina impecabilă se dădu puțin la o parte și lăsă, discret, să se vadă mânerul unui pistol de mărimea unui tun mai mic.Cei doi înțeleseră brusc aluzia și se repeziră spre ieșire. La fel de calm, șifonierul cu picioare le deschise ușa unei limuzine și cei doi se precipitară în interior. Prilej de a rămâne cu gura căscată până la destinație unde șoferul le deschise portiera, îi ajută să coboare și le spuse
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
de 16 ori; dacă, însă, te uiți invers, îți îndepărtează de 16 ori!). * Sunt și-n perioada examenelor finale cu studenții. Mă grăbesc să le fac pe toate. * N-am găsit în Gallup pantaloni (trousers) ”water proof” (impermeabili). * Tot mă reped în Phoenix să-mi vizitez prietenii din fostul lagăr turcesc. * Mă pregătesc pentru expediția din Antarctica. Mi-e și teamă, văzând instrucțiunile: rău de mare, ger puternic și vânt năprasnic... Iar eu, sensibil la frig (iarna mereu răcesc), bolnăvicios. Bucuria
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (1) – PREGĂTIRI PENTRU EXCURSIA VIEŢII de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376541_a_377870]
-
pădure ca cei din generația veche. După ce a băut cafeaua și a mâncat, omul a ieșit la drum, căci deja Costache venise cu tractorul și se înțelesese cu el să-l însoțească la făcut pârtie pe drum și să se repeadă și până la Vedea dacă se va putea. Își luă cojocul și căciula de miel, din cuier și ieși grăbit, strigându-i Floricăi care era prin oborul păsărilor. - Femeie, vezi că plec cu Costache cu tractorul până la Vedea! - Bine, bine! Ai
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
Trebuie să împarți inima aceasta cu noi! Fu de părere uriașul cu un ochi în ceafă. Ne e foame! Este inima mea și nu am să împart nimic cu voi! Auzind cuvintele fratelui lor, uriașii cu câte un ochi se repeziră către inima strălucitoare. Se prinseră toți trei într-o încăierare soră cu moartea din care nu scăpă nici unul nevătămat. În fața lor, inima cea nouă prinse să își piardă strălucirea și să se ofilească așa cum se ofilesc petalele unei flori rupte
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
înțelegerea acestora, trecând de bariera auzului, le înflorea pe chipuri, bucuria. Undeva, la capătul digului, acea siluetă pe care o văzuseră de atâtea ori de sus, tocmai își făcea rondul și acum se întorcea către mal. Dintr-o dată grăbiți, se repeziseră cu toții să se urce din piatră în piatră pe dig și alergau de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]