4,361 matches
-
aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii de suflet). Între cerebralitate și senzualism, trăirea este la P. perpetuă alternanță. SCRIERI: Castelul din siclame albe, pref. Victor Eftimiu, București, 1972; Pasul corbilor, București, 1980; Coridă, București, 1983; Trăgătorul la țintă, Pitești, 1999. Traduceri: Hervay Gizella
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
de Lorde a adaptat Năpasta lui I.L. Caragiale, pledează, într-o scrisoare deschisă adresată lui I.G. Duca, ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, pentru transformarea bojdeucii lui Ion Creangă într-un „mic muzeu”, susține, în Teatrul la sate, organizarea de reprezentații teatrale în mediul rural și condamnă pătrunderea în Europa a tangoului, dans care „prinde, ca meserie, la femeia cabareturilor”, dar „pare josnic pentru doamna sau domnișoara din societate”. Revista mai publică procesul- verbal din ziua de 28 aprilie 1908, întocmit
PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289054_a_290383]
-
când se inaugurează edificiul Teatrului Național, actrița evoluează la Teatrul cel Mic din Copou și, după ce clădirea se mistuie într-un incendiu, în sala Pastia și în aceea a circului Sidoli. I se dusese vestea și, mai ales după câteva reprezentații susținute în capitală, ar fi putut ușor să devină o stea a scenei bucureștene. Atașamentul față de Naționalul ieșean, ca și afecțiunea ce o lega de State Dragomir, partenerul din atâtea spectacole de răsunet, au făcut-o să nu dea curs
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
îl reprezintă romanul Mâl (1934). În 1935 comedia Bursa neagră i-a fost pusă în scenă de George Mihail Zamfirescu la Teatrul Național din Iași; originea dramaturgului stârnind ostilitatea unor cercuri antisemite, acestea au obținut suspendarea spectacolului după doar două reprezentații. În 1939 un scenariu pe care îl realizează după o nuvelă a lui N. Porsenna, Se aprind făcliile, stă la baza unui film realizat în regia lui I. Șahighian. În 1944 i se reprezintă Omul de departe la Teatrul Barașeum
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public”, menit să trezească interesul pentru „admirabilele manifestări ale artei”, „credința în puterea de prefacere și înălțare sufletească a cuvântului scris”. Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care unește într-o sinteză desăvârșită toate artele: arhitectură, pictură, sculptură, dans, poezie
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
în 27 episoade de Emil Tișca). La sectorul critic figurează mai multe intervenții ale lui Ion Corbu (iscălite IC), cu privire la ideile expuse de Oct. C. Tăslăuanu în articolul Două culturi. Se acordă un spațiu important manifestărilor culturale și teatrale locale, reprezentațiilor de diletanți, ca și activităților Astrei, precum adunarea de la Bistrița din 1907, la care a participat și poetul O. Goga. Se publică frecvent folclor, de pildă texte despre obiceiurile locale Gogea și Cununa, iar câteva balade despre Avram Iancu editează
REVISTA BISTRIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289183_a_290512]
-
arhitectului Nicolae Ghica-Budești și pictat de Paul Molda în stilul vechilor ctitorii voievodale din Moldova. Muzeul Teatrului Național „V. Alecsandri” a fost inaugurat ca instituție de cultură în decembrie 1976, când se împlineau o sută șaizeci de ani de la prima reprezentație teatrală în limba română, în imobilul care a aparținut vornicului Vasile Alecsandri și care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Expoziția trece în revistă momente din istoria teatrului românesc, cu accent asupra reprezentațiilor teatrale din Moldova. Muzeul deține un
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
sută șaizeci de ani de la prima reprezentație teatrală în limba română, în imobilul care a aparținut vornicului Vasile Alecsandri și care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Expoziția trece în revistă momente din istoria teatrului românesc, cu accent asupra reprezentațiilor teatrale din Moldova. Muzeul deține un patrimoniu bogat, alcătuit din colecții de afișe și programe teatrale, volume, documente, fotografii, manuscrise, corespondență, presă, partituri, obiecte de artă, piese de mobilier, costume de teatru ș.a. Casa „G. Topîrceanu” este situată în clădirea
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
va lua parte la pregătirea revoluției de la 1848. După înfrângerea mișcării, P., membru al Asociației patriotice, este închis. Și până atunci, fiind considerat un personaj incomod, chiar primejdios pentru stăpânire, mai suportase câteva arestări. Va mai juca la București, în reprezentații ale trupei lui Costache Caragiali (1850), precum și la Teatrul cel Mare (1853). După plecarea lui Matei Millo la București, în stagiunea 1852-1853 preia, secondându-l pe Neculai Luchian, conducerea teatrului ieșean. O soră, Anica, era și ea actriță, iar alta, Zamfira
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
La Fontaine după d. Pompiliu Eliade, supune ideile literare ale comparatistului român unui examen pătrunzător, deși nu întotdeauna obiectiv, reliefând tendințele dogmatice sau rigiditatea sistemului estetic teoretizat de acesta. Criticul a fost un activ și bine orientat cronicar teatral. Aprecia reprezentația dramatică în ansamblul ei, ca spectacol, dar nu neglija nici textul literar. Jocul actorilor, elementele tehnice ale interpretării, corespondența dintre personalitatea interpretului și rolul interpretat sunt cercetate cu minuție și competență. Accentul cade pe menirea socială, educativă a scenei, pe
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
lui P. era una de oameni nevoiași. După șase clase urmate la școala de la „Sf. Sava” din București, el intră în trupa de diletanți a lui Costache Caragiali, pe care îl părăsește destul de curând în favoarea lui Matei Millo. A dat reprezentații în mai multe orașe, în Transilvania și Banat fiind întâmpinat sărbătorește. În 1860 și în 1862 călătorește la Paris, unde are ce învăța de la actorii reputați ai momentului. După o concurență acerbă, obține în două rânduri (1871-1874 și 1875-1877) concesiunea
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Sienkiewicz (din care și traduce) și relatează o dispută literară între prozatorii ruși I.S. Turgheniev și I.A. Goncearov. O rubrică finală, „Literare și artistice”, oferă informații culturale (apariții editoriale, expoziții de artă, printre care cea a pictorului Octav Băncilă, reprezentații teatrale și spectacole de operetă). G.Dn.
MISCAREA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288181_a_289510]
-
revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
e trucat, nimic nu e ținut ascuns în mânecă ori păstrat pentru inevitabilul deznodământ triumfător. Procedural, romanul polițist hard-boiled este ruda mai violentă a „teatrului sărac” din anii ’60 și verișorul îndepărtat al parabolelor dramatice japoneze: la fel ca în reprezentațiile No sau Kabuki, important nu e ce se vede, important e ceea ce ochiul versat al detectivului întrezărește dincolo de informațiile aflate la îndemâna oricui. Importanța personajului învestit cu funcția de a rezolva misterul - fie el polițist, detectiv particular sau simplu amator - rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cadou din partea reuniunii. Ia parte la botezul celui de al 12-lea copil al lui Tudor Mogâș din Pomezeu, ducând la reuniune cadoul de ocazie. Participă la sărbătorirea artistului Victor Antonescu cu ocaziunea împlinirii a 25 de ani de la prima reprezentație pe scena teatrului din Oradea. În fiecare an, reuniunea serbează ziua de 20 aprilie, aniversarea intrării glorioasei armate române în Oradea, cu ocaziunea căreia reuniunea organizează serbări cu program artistic foarte select întru cinstirea acelei amintiri. Tot în cadrul acestei serbări
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Faulkner, Karl Barth, Karl Jaspers, Maurice Merleau-Ponty, René Daumal, Maurice Blanchot). „Cronica” și „Cronica poeziei”, semnate de Mihai Niculescu, Virgil Ierunca, Al. Busuioceanu, I. Cristu, N.A. Gheorghiu, Monica Lovinescu, consemnează, de cele mai multe ori, apariții editoriale românești din exil, dar și reprezentații teatrale (Virgil Ierunca, O scrisoare pierdută, la Théâtre de Poche; M. Tăcutu, Les Chaises de E. Ionesco, la teatrul Lancry din Paris etc.), expoziții, noutăți ale librăriilor franceze. „Bibliografia” înregistrează, în special, scrieri filosofice publicate în Franța și deosebit de bogata
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
lucrări distinse cu Premiul de Stat9, în cinstea celui de-al XIX-lea Congres al partidului comunist sovietic și a alegerilor de deputați în M.A.N.; e vorba de mult lăudata piesă Cetatea de foc (M. Davidoglu) cu numeroase reprezentații în țară și în țările vecine, și de romanele Oțel și pâine de Ion Călugăru și Cumpăna luminilor de N. Jianu. Dar să citim din referat: „Tezele privitoare la literatură și artă din Raportul tovarășului Malencov la cel de al
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și traducător. Fiu al unui grec căzut în luptele de la Missolonghi, A. e încă un adolescent în momentul apropierii sale de mișcarea eteristă (1818). Studiile și le face la Academia grecească din București. Remarcat de domnița Ralu Caragea cu prilejul reprezentațiilor teatrale organizate cu elevii școlii, este trimis la Paris, pentru a studia acolo jocul celebrului actor Fr.-J. Talma. Întors în țară, el continuă să apară pe scenă, în teatrul de la Cișmeaua Roșie, impunându-se prin talentul său impetuos, prin
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
A. a fost un traducător ambițios și nu lipsit de iscusință, ale cărui realizări au ca trăsătură comună o deosebită fidelitate față de original. Este, mai întâi, cazul versiunii românești a tragediei lui V. Alfieri, Saul, care a prilejuit și o reprezentație teatrală de un răsunător succes în 1836. Apreciată, în cuvinte pline de căldură, de către C. Negruzzi, traducerea e apărată cu o amplă argumentație de I. Heliade-Rădulescu împotriva criticilor, nu cu totul injuste, însă excesiv de severe, ale lui Gh. Asachi. Polemica
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
interesantă este și piesa lui Marcel Pagnol, Judas, montată În 1955 la Théâtre de Paris, sub directa supraveghere a Elvirei Popesco. Doi actori au jucat rolul protagonistului și amândoi au ajuns la spital, În stare foarte gravă, după numai câteva reprezentații, dovadă că acatistele Bisericii catolice au prins. Totuși, Biserica nu avea de ce să fie chiar atât de necruțătoare. Iuda apare umanizat, dediabolizat, Într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de „actor total” a lui C. Ramadan. Apelând, ca un cercetător scrupulos ce era, la date culese din publicațiile vremii și de prin arhive, precum și la alte mărturii, folosite cu discernământ, B. încearcă să reînvie, atât cât se mai poate, reprezentații de succes de altădată, neîmpăcat, s-ar spune, cu efemeritatea lor. O prețioasă lucrare, doldora de informații, este Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași (1976), galerie de portretizări precise și nuanțate, la care se poate apela oricând. Aceeași temeinicie se
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
este preocupat de nivelul calitativ al repertoriului teatral și de situația dramaturgiei originale. Există însă în cronicile sale și alte idei demne de a fi semnalate. B. cere dramaturgilor texte scrise sub incitația evenimentelor contemporane. Totodată, el combate excesul de reprezentații cu piese străine, precum și mania localizărilor. Cronicile sale îmbrățișează spectacolul teatral în ansamblul său; s-a arătat, în egală măsură, preocupat de locul în societate al autorului dramatic profesionist și al actorului de teatru. SCRIERI: De focu birului sau Mort
BACALBASA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285520_a_286849]
-
a lui Le Tourneur și nu depășește, în genere, nivelul mediocru al celorlalte traduceri din Shakespeare apărute până atunci în limba română. În „consecuențele morale” așezate după fiecare piesă, B. arată o înțelegere mărginită, excesiv moralizantă, a operei dramaturgului englez. Reprezentațiile teatrale cu Othello și cu Romeo și Julieta ale trupei lui Matei Millo (1851) foloseau textul lui B. Traduceri: W. Shakespeare, Romeo și Julieta. Othello, pref. și postfața trad., București, 1848. Repere bibliografice: Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după
BAGDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285541_a_286870]
-
fost, în fapt, conducătorul învățământului din Moldova, în perioada 1820-1849. În 1820, alături de Veniamin Costache, refăcea Seminarul de la Socola, aducând, din Ardeal, profesori de specialitate: I. Costea, I. Manfi, V. Fabian-Bob și Vasilie Popp. A. este cel care organizează prima reprezentație teatrală în limba română, la 27 decembrie 1816, în casa hatmanului Constantin Ghica din Iași, cu pastorala Mirtil și Hloe, prelucrare de Florian după S. Gessner. În timpul Eteriei, se refugiază în Bucovina și Basarabia, întorcându-se la Iași în 1822
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
spătarului Vasile Alecsandri, tatăl poetului, și a lui A., ce va fi și profesor de declamație. Conservatoriștii dau spectacole cu piese de Aug. von Kotzebue, prelucrate de A., sau din dramaturgia originală a acestuia. Tot ei susțin la Iași prima reprezentație lirică, în limba română, cu opera Norma de V. Bellini, la 20 februarie 1838. A. a fondat la Iași, în 1832, „Institutul Albinei” pentru imprimarea de cărți și litografii. În același scop, va deschide o fabrică de hârtie la Piatra Neamț
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]