1,973 matches
-
demoni, distanța nu pare a fi prea mare pentru un imaginar obsedat, în definitiv, de puterea de seducție a femininului. Diferența dintre sfântă − ipostază dragă bisericii − și femeia răspunzătoare de viața casnică este dată de faptul că, în timp ce prima își reprimă sensibilitatea, pentru a sluji, impersonal, unei singure iubiri - dragostea întru Christos -, cea de-a doua optează în fața divinității pentru o altă viață, trăită în păcat, dar în care își poate asuma tocmai frumusețea naturii sale umane (surprinse de romanele populare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
că acest nou tip de stat există În primul rând pentru a facilita funcționarea economiei capitaliste În curs de apariție. Economistul clasic francez Jean-Baptiste Say a observat că acolo unde guvernul „practică el Însuși hoția sau este incapabil să o reprime În cazul altora, cât și acolo unde proprietatea este Într-o permanentă nesiguranță datorită sinuozității actelor legislative”, piața nu poate să funcționeze. Numai atunci când drepturile de proprietate sunt apărate de lege și asigurate de Stat „sursele de producție și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Într-o limbă diferită sau cel puțin Într-un dialect diferit. Nenumărate de limbi regionale, obiceiuri și reguli pentru a face comerț au menținut costul tranzacțiilor ridicat pentru a produce și schimba bunuri și servicii pe o Întindere geografică mare. Reprimând sau chiar eliminând zone cu diversitate culturală era un prim pas esențial pentru a crea piețe naționale eficiente și unitare. Crearea unui mit național unic și omogen a necesitat adeseori distrugerea fără milă sau subordonarea tuturor poveștilor sau tradițiilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dintr-un Întreg mai mare, imortal și care oferă iubire. Adeseori ideologia servește același scop. Mulți capitaliști și socialiști și-au găsit refugiul Într-un cocon ideologic atotcuprinzător. În același timp, tehnologiile și posesiunile noastre materiale sunt Înlocuitori pentru sentimentul reprimat de pierdere fizică. Ele devin, de fapt, surogate ale corpurilor noastre Înconjurându-ne cu ele din ce În ce mai mult pentru a umple golul lăsat de sentimentul nostru de pierdere fizică, pe care Îl resimțim la separarea de mamele noastre. Dar, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca: "ocara, probozirea, amenințarea, foamea, dușurile reci, încuierea în întuneric și izolarea ca mijloace de pedeapsă și moralizatoare". Spiritul etic al autorului reiese și din concepția sa cu privire la responsabilitatea medico-legală a alienaților care, în cazul iresponsabilității penale, nu vor trebui reprimați în spital într-un spirit de disciplină rigidă, ci tratați medical și umanizați prin metode medico-pedagogice. Credem că studiul lui Lukaszewski exprimă un moment important pentru istoria medicinii și psihiatriei românești. El are semnificația unei etape evoluate, înscriindu-se în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
însăși simptomatologia bolii și trebuie interpretată ca atare. Medicul este cel care trebuie să aprecieze gradul nocivității sau capacitatea bolnavului de a deveni nociv. Medicului, din acest punct de vedere, îi incumbă o responsabilitate mare. Societatea nu poate, bineînțeles, să reprime nocivitatea alienatului. Singurele măsuri sunt izolarea sub supravegherea medicului și la indicațiile acestuia. Nocivitatea criminalului înnăscut* trebuie considerată numai ca un simptom patologic. Recluziunea nu-și are rost, fiind, în fapt, o stare constituțională, o boală. Singura atitudine admisibilă este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cerințe prioritare: responsabilitate, atitudine critică, participare la decizie, emiterea de sugestii, implicarea activă în rezolvarea problemelor generale. Același tip de comportament sau atitudine va avea pentru diferite alternative structurale semnificații funcționale diferite. Un comportament critic, inovator va fi disfuncțional și reprimat într-o structură ierarhic autoritară și, dimpotrivă, funcțional și stimulat într-una democratică. Presupunem o țară în curs de dezvoltare, aflată într-un punct de criză a evoluției sale. Ea are de ales între mai multe strategii de organizare socială
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de atunci trebuie incluși În „faptul social global” al analizei prezente. Istoria nu trebuie judecată moral și ideologic simplist, ci Înțeleasă prin plasarea ei În contextul social global. Într-un regim autoritar, care impunea cu mijloace represive propria sa ideologie, reprimând tentative alternative, sociologia, ca, de altfel, și alte discipline științifice, putea să supraviețuiască și să promoveze mesajul său onest și constructiv doar prezentându-se, În grade și forme diferite, ca fiind compatibilă cu ideologia dominantă. Este adevărat Însă că formulele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să mortifice trupul pieritor, ci să-l subțieze, să-l facă să regăsească întrucîtva liniștea, respirația, consistența ce-i fuseseră proprii în Paradis. Ei încercau să ducă trupul cît mai departe în aventura persoanei lor integrale. Departe de a-l reprima, asceții severi ai pustiei purtau o rafinată grijă spirituală trupului. Aveau o atitudine de tip înglobant, care vizează întregul ființei omenești, are în vedere totalitatea realului și transmutarea lui pe direcția Polului. Nikolai Berdiaev își declară apăsat filozofia drept dualistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mici radicale de stânga și și-au înăsprit opoziția față de regim pe măsură ce democrația venezueleană intra în criză la finalul anilor 1980. Chávez și aliații săi au fost profund dezamăgiți mai ales de momentul în care armata a fost solicitată să reprime o serie de revolte urbane de amploare cunoscute sub numele de Caracazo, care au izbucnit după adoptarea măsurilor de austeritate și a reformelor neoliberale de către președintele Carlos Andrés Pérez, membru al AD, partid tradițional de centru stânga, la puțin timp
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dispărut își pierduse sensul. Dar cum austriecii figurează în capul listei învinșilor, aliații nu vor acorda nici o atenție acestei expresii a voinței lor.319 În decembrie 1918, ei se opun chiar tentativei de secesiune a Boemiei germanofone regiunea Sudet tetativă reprimată de către Masaryk în spijinul Franței. Și tot astfel, mai tîrziu, în septembrie 1919, în virtutea unei părtiniri identice, abatele Hlinka va fi tratat drept dușman fiindcă ceruse ca slovacii, compatrioții săi, să fie consultați în legătură cu ralierea față de guvernul de la Praga, de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca pe un comportament indezirabil la nivel emoțional se manifestă foarte devreme în copilărie. Frodi, Macaulay și Thome (1997) constată că femeile percep, în general, agresivitatea ca pe un comportament pe care nu și-l atribuie. Ele încearcă să-și reprime tendințele agresive și resimt un acut sentiment de vinovăție sau de anxietate dacă totuși manifestă agresivitate. Aceste rezultate arată clar că reprezentanții celor două sexe reacționează diferit la prescripțiile de ordin normativ atunci când sunt puși în situația de a judeca
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
aceluiași autor despre invazia sarmaților în Imperiu în anii 6 și 7 d.Hr., când romanii se aflau în război cu marcomanii lui Marabodus și erau confruntați, în același timp, și cu o răscoală în spatele frontului a pannonilor și dalmaților, reprimată cu dificultate de trupele comandate de Tiberius. Finalmente, romanii ar fi restabilit situația, un detașament comandat de un oarecare Lucius Carus (probabil este vorba de L. Tarius Rufus, consul în 16 î. Hr.) ajutând armata regelui-client Rhoemetalces al odrisilor să-i
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
fost învățate, fiind lăsate deoparte pentru altfel de vremuri... Acest refuz al lui Foucault de a nu fi un element partinic al unui sistem social-politic autosuficient și conflictual în structura lui organizatorică îl aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre. Etichetele nu ne vor acoperi ignoranța, aroganța și servilismul politic! În 1981, istoricul francez a refuzat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
moderni; felul în care discursurile oficiale, publice au influențat etica sexuală și atitudinile față de sex. Totodată, Foucault a încercat să răspundă la întrebări care-l vizează în mod personal: de ce homosexualitatea a fost permisă în Grecia și Roma antică și reprimată în primele secole ale Creștinismului? Prin analiza discursurilor despre sex, Foucault este de părere că sexualitatea "a fost supusă unui mecanism de incitare crescândă"61 la a vorbi despre sex și, implicit, a stârni curiozități legate de el. De exemplu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectualitate servilă și obedientă cu funcții propagandistice în media și cu scopul unei îndoctrinări a civililor de prin școli și universități (prin lideri intelectuali, deveniți simboluri, prin reviste, edituri, simpozioane și alte activități publice). Puterea este "ceea ce în mod esențial reprimă"90, dar puterea este și ceea ce în mod esențial contra-reprimă reprimările sistemului (ticăloșit). Astfel, orice atac intelectual, venit "de sus", își găsește finitudinea în prostia spuselor sale și în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoașterea scurtcircuita capilare ale sistemului modern de putere. Totodată puterea acestui sistem-cameleonic, ce-și schimbă formele de manifestare, sistem-caracatiță, care își corupe potențialul uman, osificat doctrinar, maniheistic pentru că se erijează într-un "apărător al Binelui!" -, și dogmatic pentru că susținătorii lui reprimă ceea ce ei stigmatizează drept "rău"! -, poate compromite capilare ale contra- sistemului politic și modern de putere! Lupta cu un sistem modern ticăloșit, compus din politicieni, diplomați, lideri de opinie, vestiți intelectuali, trepăduși media etc., nu ne poate orienta decât spre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a Politikului în viața socială și cotidiană având ca efect major perpetuarea stării de minorat în contradicție cu mesajul kantian al unei societăți mature în gândire; societatea bazată pe cunoaștere și democrație. Nu întâmplător un regim politic modern onoare excepțiilor! reprimă educația, disprețuiește cultura, ignoră tot ceea ce îl critică. Politizarea umanului s-a făcut prin instituirea unor norme și reguli ale lui cum anume trebuie să se cunoască. Numai în această direcție au apărut ceea ce Foucault numea cunoașteri aservite, descalificate istoric
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
hasmoneu Alexandru Ianeu i-a răstignit pe circa opt sute dintre oponenții săi politici care se aliaseră cu Demetrius (Antichități iudaice 13.380), eveniment la care probabil se referă mențiunile din Pesher Naum (4Q169, fragmentele 3-4, coloana i, liniile 6-8). Ca să reprime revolta ce a urmat morții lui Irod (4 î.C.), generalul roman Varus a răstignit două sute de rebeli (Războaiele iudaice 2.75; Antichități iudaice 17.295). Procuratorul Tiberiu Alexandru (46-48 d.C.) i-a răstignit pe fiii răzvrătitului Iuda din Galileea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
alții trebuia "să fie echilibrat și corect, caracterizat printr-un umanism demn de un militar ungur". Pentru români era interzisă folosirea termenului de "oláh" (valah). În interesul evitării conflictelor, contactul cu populația românească trebuia restrâns la minim, orice opoziție trebuia reprimată cu cea mai mare severitate, în special dacă ea venea din partea românilor sau a comuniștilor 20. Comandanții de districte și județe nu aveau voie să instrumenteze numiri definitive sau să facă promisiuni în acest sens. Armatei i s-a interzis
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
devasteze orașul. În Franța, În 1588, În regiunea Côte du Rhône, un carnaval s-a transformat Într-o răzmeriță. Un alt carnaval din anul 1851, În localitatea Brou, a dus la o confruntare violentă Între mulțime și poliția trimisă să reprime protestele acesteia. Sărbătorile și, mai ales, carnavalurile creează intervale „liminale” de Întrerupere a ordinii, permițând și legitimând inversiunile - de valori, de norme, de comportament. Așa cum spunea Victor Turner (1969), liminalitatea, ca antistructură, este, prin natura ei, subversivă: ea prezintă modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nuanțare importantă a acestei teorii este dată de concepția lui Bergson. Încă din primele pagini ale studiului său, filosoful francez preciza multipla funcționalitate a râsului. Acesta nu doar marchează superioritatea prin ridiculizare, ci și corijează defectele, fiind în măsură să reprime automatismele care amenință armonia socială: "Orice rigiditate a caracterului, referitoare la spirit sau la corp, va fi deci suspectă pentru societate, pentru că va fi semnul posibil al unei activități care lâncezește și, de asemenea, al unei activități care se izolează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
efect, ca fiind necesară înțelegerii caracterelor criminale (vezi Psychologie, VI, E, 5). În cazul celor "născuți de două ori" (twice born), starea totală dominantă este obținută printr-o ruptură sau printr-o criză, în care unele tendințe existente anterior sînt reprimate. Continuitatea nu apare la ei tot atît de evident ca la cei născuți o singură dată, deși o cercetare mai profundă poate arăta deseori că vechea și noua mentalitate au o caracteristică comună, în pofida sensului cu totul diferit în care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de cît de orice se teme să fie obligat "să suspine în sinea sa". Sanctuarul intim trebuie să rămînă absolut neatins de evenimentele lumii. Humorul este, ca atare, un sentiment din concepția grecească despre viață. Stoicismul caută într-adevăr să reprime și să excludă tocmai acele elemente prin a căror reunire s-ar naște humorul. El exclude contradicțiile vieții, în loc să caute să răzbată prin ele. Humorul este cu putință numai dacă autoafirmarea nu este, în mod obișnuit, atît de scrupuloasă și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
devin elementele unui sentiment mai complex 71. 29. Tragicul ca limită a humorului Marele humor își are una din limite în tragic. Humoristul nu se apleacă asupra rănii precum eroul tragic. Leziunile sale nu sînt mortale și nu obișnuiesc să reprime zîmbetul. Eroul tragic poate dovedi măreție în însăși dispariția sa, dar durerea și tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]