5,495 matches
-
am nevoie acum?! Nu a fost în stare să înțeleagă profunzimea mesajului. S-a limitat la a-și plânge și jeli înmormântarea ce avusese loc cu mult timp în urmă. A plâns, a plâns întruna, retras în singurătatea sufletului lui, reproșându-și neîncetat slăbiciunea ce o avusese atunci când s-a lăsat purtat de val. Nu îi trecea nici pe departe prin gând să-i găsească vreo vină Ericăi. Descoperea că sufletul nu trebuie niciodată să ți-l înrobești ci doar să
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
de utecist căruia nu îi dăduse niciun fel de importanță. Maiorul s-a mulțumit, în ultimă instanță, să-i redea calitatea de utecist ignorând piererea carnetului. Nu a omis să-i dea în grijă păstrarea, cu sfințenie, a noului carnet reproșându-i : - Dacă îl aveai pe cel vechi acum te făceam membru de partid. Ți-ar fi fost mult mai ușor în facultate, să știi ! Atunci, nu a înțeles mare lucru. A perceput doar că maiorul îi credita cu încredere eforturile
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
refuza nimic. După ce te-ai folosit de el abordează-i șeful ațâțându-l, făcându-l să te creadă inabordabilă, făcându-l să te dorească mai mult decât orice pe lume. Cel de dinainte, subalternul, nu va îndrăzni niciodată să-ți reproșeze că îi ești infidelă, ori dacă o face, îl poți trata cu dispreț fără să riști nimic. Așa a ajuns să dispună Ana, după bunul plac, de Insula Șerpilor. Aici, de fapt, a greșit. O femeie trebuie doar să mimeze
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
să-l execute. Sunt cu toții afectați de cele întâmplate, fiecare în felul său. Ceea ce este comun tuturor, este muțenia ; sunt rostite doar comenzile strict necesare, nimeni nu comentează nimic. Cei din plutonul operativ execută comenzile cu încetineală. Nimeni nu le reproșează nimic. În mintea fiecăruia se derulează amintiri legate de Comănescu. Albert revede și iar revede fiecare secvență amintindu-și fiecare dialog ce l-a avut cu fostul său camarad. În seara cu pricina, seara evadării pentru câteva ore a celor
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
fie examinați. Nici nu ai zice că este aceeași persoană cu cel cunoscut până acum. Eleganța cu care își expunea cursul, în sala de amfiteatru, lăsase loc plictiselii dar și dezamăgirii, cel puțin în aceeași măsură. Ar vrea să-i reproșeze lectorului care ținuse seminariile, felul în care de prezintă studenții la examen dar nu este nici locul nici momentul potrivit. S-a rezumat doar să spună : - Trebuie să iau o scurtă pauză să-mi revin. Felul în care vă prezentați
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
vreme de restriște sufletească, până să o cunoască pe Erica, văzuse partenerul potrivit pentru tot restul vieții. Fata care, după ce o săruta de două trei ori, se împotrivea ca într-un joc copilăresc, înveselindu-se, accentuându-și gropițele din obraji reproșându-i : „excroc sentimental ce ești ! ” Se amuzau împreună fără să cunoască, cu adevărat, semnificația expresiei, fără să cerceteze. Abia acum, Albert, i-a transmis un gând amintirii reînviate : „nu am fost și nici nu voi fi vreodată excroc sentimental ! ” * Entuziasmul
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
cenușiul cu nuanțe din ce în ce mai închise al dezamăgirior, al neîmplinirilor. Dorul de Erica, hrănit luni în șir cu propria-i simțire, cu propria-i ființă, a devenit dintr-o dată nelegitim, năruindu-se orice speranță de a fi potolit. Amarrnic își mai reproșează faptul că, se lăsându-se purtat de val, se îndrăgostise mai mult decât nebunește. Se întâmplase cu aproape doi ani în urmă. Înainte de a se întâmpla avea mintea limpede, era ferm convins că implicarea într-o relație de dragoste era
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
l-a propus și abia apoi sentimentelor, trăirilor. Și-a imaginat-o ca pe un partener de nădejde, în care poți avea deplină încredere. Această imagine l-a urmărit în permanență și nu odată și-a lăsat gândurile să-i reproșeze: “ Maria, sunt sigur că măcar o părticică din ființa ta îți șoptea că am fi un cuplu reușit... cum de-ai trecut peste asta?” Să fi ajuns oare vreodată la ea acest reproș nerostit? Undeva anume oricum a ajuns. Când
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
să ți-l fur.” Nu, categoric nu are o fire poetică ci mai curând una asemănătoare mamei lui Ștefan cel Mare “văzută” de Bolintineanu. Pare să nu-l recunoască drept diriginte, să nu-i recunoască autoritatea dar nu-i poate reproșa nimic din comportament, doar că prea se întâmplă ca, în prezența lui, de undeva din memorie să-i revină, sâcâitor în gând replica: “Ștefan e departe...” Ceva îl face să simtă că îi poate influența în acest sens, în bună
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Și-a ferit capul. Acesta a fost începutul. Peste câțiva ani același gest se va repeta, marcând sfârșitul. În acești ani, datorită Ericăi ajunsese să înțeleagă minunea de a fi, durerea de a iubi cu o intensitate inimaginabilă. Uneori își reproșa amarnic slăbiciunea de a fi ajuns să iubească nefiresc de mult. Trăind în orașe diferite îi simțea totuși vibrația gândurilor realizând atunci când intensitatea acestora cobora vertiginos. Referință Bibliografică: X. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
vieții, ca ajutat de Dumnezeu să ajungă să-l vadă pe celălalt așa cum îl vede Dumnezeu: în mod dinamic, cu speranța înnoirii, și nu într-un mod static, blocat la o anumită faptă greșită a aceluia pe care i-o reproșează continuu. „Dacă e o privire înțelegătoare, iubitoare, plină de încredere și de speranță, câte posibilități nu-i deschide celuilalt de a se ridica, de a se schimba, de a-și continua înaintarea... Harul lui Dumnezeu trece întotdeauna prin ochii celuilalt
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
de câțiva ani în lumea de dincolo. După câteva clipe, o aud pe femeie, cum șoptește cuvinte în evrit. Nu mă pot lăuda că vorbesc perfect dar înțeleg destul de bine. Se certa cu un bărbat pe nume Iulius și îi reproșa că plecase fără voia ei. Continua să bată nervoasă cu bastonul și eu mă hătărâsem să mă ridic și să plec când a sunat telefonul. Mă căuta o prietenă din Romania dar nu am reușit să discut prea mult deoarece
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
acei filozofi, tot din antichitate, despre care se spune că, printr-o singură întrebare reușeau să creeze curente de opinii în rândul discipolilor și, nu de puține ori, aceste dezbateri durau zile întregi. Știm povestea cu Alcibiade care atunci când îi reproșează lui Socrate că el nu face decât să pună întrebări, a primit răspunsul: Da, ai dreptate, dar știi cât de greu este să pui o întrebare înțeleaptă? Cam în acest fel sunt și fotografiile bătrânilor surprinși de ochiul artistei și
NATALIE SCHOR NE INVITĂ SĂ ARUNCĂM O PRIVIRE DINCOLO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366658_a_367987]
-
de fotbal. Pe amândoi însă îi unea „dragostea pentru bășică”, primul de dimineață până seara, celălalt după orele de program. Au fost însă și coechipieri și prieteni - cu toate că între ei se „căsca un sfert de generație ca vârstă”, cum îi reproșa în glumă cel de-al doilea, ca să-și „cunoască lungul nasului” la echipa care s-a numit pe rând (în funcție de rânduieli de sistem, de sponsor care nu putea fi decât, firește, statul - împărțit pe „felii și interese” : întâi și-ntâi
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
și cu bine cunoscuta cumpătare ardelenească. Cu ochii mari de mirare și surprins de răspunsul ardeleanului, Nichita Tomescu a Întrebat imediat: „Păi legionarii treceau granița?”. „Da”, i-a răspuns zâmbind nea Mitică. Lovindu-se cu palma peste frunte, și parcă reproșându-și pentru această carență de informare, avocatul a exprimat cu o undă de regret în glas: „Oooo, cum n-am știut asta?!” După primele minute de conversație, intuind caracterul puternic și cinstit al lui nea Mitică, l-a bătut prietenește
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
manevrat de același „tartor” regizor și scenarist : scena sălii de spectacole, dascălul de română și director totdeodată, Ionică Urdea. Peste ani, când unii dintre noi îi vom deveni colegi de cancelarie sau de profesie (care pe unde) și-i vom reproșa colegial tendințele de „zbir” de odinioară ne va răspunde invariabil cu aceeași fermitate : „Fără acele opreliști, ce-ați fi fost voi astăzi, măi pezevenghilor?!” Și tot el, ne sugera un răspuns: „Cine știe ce târâie brâie !” ... Referință Bibliografică: Ion Urdea, profesorul și
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
care nu le cunoșteam. Vocea era dură, parcă mă lovea, clipeam des nu de ploaie ci pentru că îmi era frică să nu mă lovească. Eu și mama ne-am continuat mersul încet prin ploaie până la căsuța noastră. Nu mi-a reproșat nimic, niciodată. De-atunci am frica față de oameni. '' grijania ... .grijania ... grijania''. Omul seamănă cu o scară, treaptă cu treaptă ajungi să-l înțelegi, să-l accepți, să-l asculți și în momentul când ajungi în dreptul ușii lui, trebuie să intri
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
să facă acest lucru pe la vreo treisprezece ani. Cum a simțit mâinile acestuia pe pulpele sale, a și sărit în sus ca arsă și a părăsit sala, de l-a lăsat pe băiat cu buza umflată. Nici nu-i putea reproșa că i-a plătit biletul de un leu cincizeci, pentru că ea a refuzat să mai vadă filmul. S-a dus glonț acasă să-i povestească Eleonorei, plângând, ce a pățit la film. Pe aceasta a bufnit-o râsul, de nu
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
să o facă cât și-ar fi dorit de mult. Eleonora a făcut ce a făcut și i l-a suflat cum s-ar zice. Acest lucru nu prea a fost pe placul Valentinei, insă cum nu putea să-i reproșeze ceva surorii sale, a înghițit în sec și a tăcut. Va găsi ea momentul să-și ia revanșa, că doar sunt încă tinere. Referință Bibliografică: PRIMA LECTIE DE VIATA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 189, Anul I
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
din anii în care taică-su omora sute de evrei pe zi, iar celălalt tată, al lui Nicolae Cajal, venea la copiii lui Alexianu să-i îngrijească, ca medic de familie ce le era... De ce niciun evreu nu i-a reproșat vreodată lui Nicolae Cajal sau lui Alexandru Șafran prietenia lor cu copiii lui George Alexianu, criminalul de război, asasinat de cominterniști odată cu Mareșalul?! Vă așteptați la o declarație nouă, mai explicită, a președintelui Băsescu? Este destul de explicită și această declarație
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
vărsa nici măcar o lacrimă la câpătâiul acestuia și nici pe ultimul drum pe care l-a condus, având în spate cortegiul funerar. Nu ar fi fost câtuși de puțin surprins dacă Mitru s-ar fi ridicat de pe catafalc să-i reproșeze „ nu plângi mă ?! nu plângi ?... am să te bântui toată viața ! ”. Se împăcase de multă vreme cu Mitru sau mai bine zis nici nu se mai gândise la bătaia cruntă din vremea liceului, atunci când refuzase, cu acceași încăpățânare de acum
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
blesteme muntele. Dar în vreme ce umărul său sângerează sub apăsarea stâncii, Sisif iși amintește de toate ceasurile când mirosurile verii i-au îmbătat trupul. Fericirea are uneori culoarea simplă a unui cer spălăcit, iar Sisif știe că n-are rost să reproșeze acestui cer faptul că va exista într-o zi fără el. În felul ăsta, el și-a cucerit o înțelepciune anevoioasă. A aflat că nu trebuie să risipească nimic din darurile pe care muntele i le oferă... Nu-l mai
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
într-un gest de consolare. „Nu a simțit durere, a plecat la șaptezeci și patru de ani, în mijlocul munților pe care îi iubea, într-un moment în care nu mai avea socoteli importante de încheiat. Nu ai ce să-ți reproșezi. Totul a fost conform dorințelor sale. O reanimare în ultima clipă l-ar fi condamnat probabil la lâncezit în stare vegetală, într-un pat de spital.” „Poate”, i-a răspuns Eli, cu amărăciune. „Dar mie tot îmi lipsește. Nu sunt
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
lui Hans. Cine știe dacă lumea nu credea că din cauza mea se solicitase peste măsură? I-am explicat soției sale că nu se obosise peste normal și că nu suferise deloc. La rândul ei, ea mă asigura că nu-mi reproșa nimic și că atunci când îți sună ceasul, sfârșitul te găsește oriunde și oricând. Schimbam fraze prefabricate, vehiculând acele platitudini de complezență care abundă prin serialele polițiste de la TV. Ne-a întrerupt șoferul dubiței de la pompe funebre. Încărcase între timp trupul
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
cartea vieții” Cu file de... Nostalgie. DOUĂZECI DE PRIMĂVERI A ieșit în zori din casă, În pragul unei veri... Avea în geantă uniformă Și... douăzeci de primăveri... Ea, l-a condus până la poartă Tăcută, ca de obicei... Nu i-a reproșat nimica... Nu că pleacă, nu că-i al ei... A privit-o adânc în ochi, Și i-a spus: „Nu-ți fie teamă... Mă întorc curând la tine, Chiar dacă azi, țara mă cheamă... Nu te gândi la lucruri rele, Războiul
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]