2,142 matches
-
mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întâi vertebrele șarpelui sau va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întâi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-a explicat el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici un amănunt la întîmplare... Și, deodată, când s-au dumirit că acele invocații, ce li se păruseră că le aud, erau adevărate, sala în care ne aflam s-a pornit să țopăie ca un armăsar, să se zvârcolească ca o reptilă și să se zgmiaune ca o pisică!!! Pârâiașe de pulbere, coborâte din tavan, se înfrățeau pretutindeni cu pungile de gaze. Formate prin toate punctele strategice ale unei clădiri. Împăcată deja, în sinele ei, ca, prin explozie sau prin miracol, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un biciclist" m-am bâlbâit eu. "Sub o mască de troglodit, te va conduce prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o fiertură, care să-i încleșteze, la loc, amintirile una de alta. De asta probabil și merita să i spună Sinistratul, fiindcă memorie nici cât un dop de plută nu mai avea. Gâtul ceainicului ciuruit semăna cu unul de șarpe. Reptilă care doar c-o palmă s-a tras înapoi, să-și facă loc, să se-avînte să muște mai bine. - Priditil de la mine pre tărăsicul i tărăsacul!... Sobo! Sobo!... - Bealamulul totsu pre gîtatsn!! Când bău primul gât din fiertură, Sinistratul se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie la Ignațiu de Loyola î1491-1556), călugăr spaniol și adversar al Reformei. A fost fondatorul Ordinului lui Iisus și primul general al Ordinului Iezuit. Vasiliscul îgr. basiliskos - regișor) este o reptilă legendară, regele tuturor șerpilor, despre a cărui privire se spune că putea ucide. Aluzie la două versuri celebre din poemul In Memoriam al lui Alfred Tennyson. Poemul Graiul păsărilor, scris în secolul al XII-lea de poetul iranian Farid Uddin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sub arșiță. El era pe atunci un copil și, până când se-nsurase, șopârlele dispăruseră. Fără ele, orașul părea ca o urmă închegată la soare, ca o gură uscată. Omar cel îndrăgostit de o fată aștepta mai departe foșnetul de metal al reptilelor peste pietrele încălzite. — Ce îți place la ele? încerca să se lămurească Rashid, stând și el cu privirea fixată printre crăpăturile lespezilor. — Dacă-ți spun, ai să știi? întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stare de transă. Deloc surprins, m-am pomenit, dintre toate locurile posibile, tocmai pe canapeaua de piele din Încăperea rece, umedă, puțin folosită, care fusese biroul bunicului. Pe canapeaua aceea stăteam Întins pe burtă, Într-un fel de Încremenire de reptilă, cu un braț atârnând, astfel Încât dosul palmei atingea molatic motivele florale ale covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe marginea unui ponton șubred și nuferii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai gustos. MITURI Mitul deplasează necunoscutul spre mister. Ne agățăm de mituri ca de corabia lui Noe. Din mica Arcă a lui Noe a crescut marea grădină a lui Dumnezeu. Nici noi nu am mai rămas în Paradis, dar nici reptila. Grăbește-te Sisif! Te așteaptă sus Prometeu. Zeii s-au oprit pe Olimp. Omul a ajuns pe Everest. Oedip țipa al zei. Noi - unii la alții. Nu mai construim piramide. Sunt prea greu de descifrat. Încă nu e clar dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi dă vieții o semantică superioară. Înțelepciunea ecleziastului transformă neantul în deșertăciune. Căința stă sub semnul purificării. Chiar și Iisus și-a dus cu dificultate crucea. Demonii sunt foarte eficienți. Deși nu au nici temple. În fiecare Rai pândește o reptilă. Creștinismul e pasibil de primeniri. Au trecut totuși două milenii. Absența credinței poate legitima orice demență umană. Argumentul suprem al tuturor religiilor este frica de moarte. Își schimbă unii religiile ca pe partenerii de sex. În vremea inchiziției, nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din nou spre interiorul erg-ului. Zâmbi, încercând să-și imagineze ce mutre ar face dacă ar putea ști că-i avea în bătaia puștii, și că la acea oră a zilei putea foarte bine să se târască asemenea unei reptile din stâncă în stâncă, să se apropie prin spate, să-i taie gâtul santinelei și apoi fără nici o primejdie, să le taie beregata celor ce dormeau. Dar n-a făcut-o, mărginindu-se să-și miște un pic trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se strecoare spre curtea lui Ionel Ghioc și s-o încălzească aproape continuu. Așezat pe o bancă incomodă, băiatul acesta de un sfert de secol de viață, simțea o moleșeală care îl imobiliza exact la fel cum se întîmplă cu reptilele care se încarcă cu energie de la Soare. Cu ochii închiși, cu creierul total inactiv, Ionel vegeta. Într-un fel, era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala leneșă a animalelor de curte. Fiu unic la părinți, Ionel preluase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrâne sau bolnave; apoi recădeau Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac În freza ei! Bruno era din nou furios. — Natură de căcat... Îmi bag picioru-n ea de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care urma să plece în concediu, se înfurie că, în loc de asta, a fost trimis pe șantier. Conflict neantagonist. Se răzbună pe manete. Mașina cu grumaz de taur (îmi place imaginea!) mușcă pămîntul și se rotește pe șasiu cu mișcări de reptilă atacată. Barajul crește văzînd cu ochii. Minunîndu-se de puterea excavatorului oamenii rîd bucuroși. Urmat de adjunct, directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie prin aer răstoarnă lîngă ei o movilă întreagă. - Ho, nebunule! strigă adjunctul, o să ne îngropi. Surd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît vedeai cu ochii, mulțimea Înainta cu mișcări Încete, dar sinuoase, de reptilă uriașă viu colorată. Parcă luneca, parcă se mișca, parcă se oprea, parcă Înainta, parcă se zvîrcolea aici și parcă Încremenea dincolo Într-un ritm intens și unduitor, nesfîrșit de complex și de uimitor, și care totuși se Îndrepta parcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse ceafa. Negresa nu spuse nimic, Întoarse doar o privire iute spre el și-i adresă un zîmbet idiot, gol și senzual, iar În clipa următoare porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai lăsat atâta ticăloșie pe lume? De ce tocmai eu trebuia să mă lovesc de ea? Ca să-i fac aceste reproșuri, trebuie să existe". Obrazul supt de tuberculoză s-a învinețit și l-am simțit pe "fratele Martin", ca pe o reptilă, gata să mă atace: "Cum îți permiți "fiu de cățea"?" a reușit să bâlbâie și, înainte să pot reacționa, mi-a întors spatele. In noaptea aceea a lipit pe ușa chiliei mele o hârtie pe care copiase un verset din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
clientă și efectuează un tratament european de despurecizare. E la a doua ședință, deci durează puțin. Cât de puțin ? Puțin mai puțin de o oră. Dar cum Dânsu predă și la o facultate particulară un curs de dresaj domestic al reptilelor, posibil să fie o oră de două ore, adică ceva mai universitară. Aha. Atunci plec. Dacă plecați, pierdeți programarea. Care programare, dacă n-am fost programat? N-ați fost, dar între timp sunteți. Ați fost localizat, setat, filmat de camera
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În acel plin de succes roman tot ce a găsit prin jur, cu aerul unuia care face, pe lîngă acte de piscoidală cultură, și-un gest eroic. Disidentistic. Astfel Încît, În locul unei fresce ambițioase a ieșit o varză plină de reptile mici, de dragul cărora volumul se citea cu voluptatea asupritului, cu un irezistibil comic involuntar avînd În vedere, mai ales, lipsa de priză la real a unei cărți ce se vroia, dimpotrivă, adînc vîrÎtă acolo. Miza romanului fiind descrierea realității cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trezească cu indianu-n față, care-i vraci și-i face bine cîntîndu-le un străvechi hit comanș cum i-a cîntat și lui Mulder la ureche În Dosarele X și l-a vindecat, și din nou merg cu mașina, otrăviți de reptile, de s-ar zări și luna tăiată-n două și vrăjitoarea călare pe mătură ai jura că-s Nicholas Cage și Laura Dearn străbătînd America viselor noastre despre Nato, care n-a venit În ’45, bine că n-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]