1,931 matches
-
degrabă o intensifică, fapt observat în special la copii. Experimentele din laborator arată că după ce au administrat șocuri electrice complicelui experimentatorului care-i insultaseră, indivizii devin și mai ostili față de provocator. Într-adevăr, după ce individul și-a manifestat violența, el retrăiește experiența subiectivă a unui conflict interior ce se duce între normele sale morale și consecințele imediate ale actelor sale (disonanță cognitivă), mai ales dacă victima este inocentă. Pentru a reduce conflictul și a rezolva problema morală, individul își poate insufla
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
că apariția formațiunii georgiste echivala cu o revoluție petrecută în interiorul vechiului PNL, partid "îmbătrânit, care se încăpățânează în a jena procesul de însănătoșire și transformare". Ca urmare, C. Ionescu-Olt, aprecia că, odată cu formarea partidului georgist, "tot ce era viu va retrăi sub alt nume, tot ce a fost anticipat va trebui să se adapteze și nu va dispare efectiv decât ceea ce realmente era putred [...] va dispare acea parte din pătura noastră conducătoare care nu este la înălțimea misiunii istorice ce-i
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
el în căutare de subiecte, complică lucrurile, văzând în nefericitul soț un Iov al zilelor noastre. De fapt, fugara nu e o femeie plină de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Aș fi vorbit despre străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme, tolerau mai ușor prezența mea. Păream să fi dobândit, la cei paisprezece ani ai mei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seară de primăvară. Cerul gri și violet, încă vijelios, scrâșnetul mașinilor pe asfaltul ud, exuberanța proaspătă a castanilor, roșul storurilor restaurantului din cealaltă parte a pieței. Și eu, după douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc amețeala clipei regăsite. O femeie tânără, în fața mea, întreține, cu o grație foarte franțuzească, o conversație despre nimic. Îi privesc chipul surâzător și, din când în când, îi ritmez vorbele dând din cap. Femeia aceea îmi este foarte apropiată. Vocea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a cărei logică banală, dar infailibilă îl ține dincoace... Plăcuța era fixată la un metru de pământ. Am citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei anumite sărbători și al căror consum implică ideea unor forme de comunicare cu duhurile strămoșilor; g) dramatizări ritualice: În diversele spații consacrate sărbătorii au loc puneri În scenă (de obicei) ale narativelor mitice de Întemeiere. Prin aceste dramatizări, comunitatea retrăiește, cu o intensitate sporită, momentele sacre ale Începuturilor, faptele, suferințele, sacrificiile, miracolele și victoriile zeilor și eroilor civilizatori; h) rituri de schimb: acestea pot lua diferite forme: 1. transferurile reciproce de daruri, schimburile de vizite Între grupuri sau colectivități, Încheierea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-se din marile procesiuni și sărbători ale democrației americane. Ele au creat evenimente rituale specifice, drept celebrări alternative, care aveau spațiile lor specifice. Istoria a devenit o temă majoră, ceva care trebuie redefinit În mod corect, rememorat și reconstruit sau retrăit În mod dramatic prin memoria colectivă. Pentru participanți, festivalurile publice deveneau o ocazie de a reflecta asupra istoriei lor, mult timp neglijată, ascunsă, ignorată, o ocazie de a revendica un trecut și un viitor În care ei să fie adevărații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Tristețea metafizică” traversează un stadiu anxios (În marea trecere) și apoi chinuitor (Lauda somnului), spre o resemnare înțeleaptă. Ecoul ei îl aduc versurile culegerii următoare, La cumpăna apelor, care, cum sugerează titlul, fixează pragul de unde evenimentele vieții urmează a fi retrăite într-o simetrie a declinului. Se înmulțesc și reprezentările satului românesc sub o aură mitică, întreținând ideea veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor, licuricii cu lămpașe. Volumele La curțile dorului și Nebănuitele trepte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
zeilor, spre care aspiră orice pelerin. Coincidență sau nu, după circa un mileniu de zvârcoliri demonice provocate de seisme și erupții vulcanice, care-l scosese din circuitul marilor revelații spirituale, readus la viață cu eforturi deosebit de mari, Borobudur pare să retrăiască aceeași dramă, provocată de demonicul Merapi. Singură printre zei păgâni, am cutezat a dialoga cu Dumnezeul meu. Priveam de la Înălțimea celei de-a noua terase, nu În jos, ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
afectiv. E vorba de o savoare captivantă a unei trăirii unice ale autoarei. De aceea, curiozitatea și cutezanța ei față de aceste civilizații misterioase Îi dau libertatea de a le descifra tainele, de a le Înțelege și, mai ales, de a retrăi acele clipe de revelație cu pasiune și nobil simțământ. Modul ei de a se exterioriza devine exemplu și pentru alții, căci Îi Învață să călătorească cu rost și Înțelepciune, să știe să adulmece farmecul vieții. În această revelație a bucuriei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu este ceva serios va împiedica familiarizarea cu mersul acțiunii, participarea și tensiunea, fără de care nu au sens nici catastrofa, nici deznodămîntul. Chiar și atunci cînd nu edîncim în amintirea propriilor noastre insuccese și primejdii de adinioară, trebuie să le retrăim ca și cînd ar fi prezente (în această chestiune, Spinoza are evident dreptate 62), pentru ca astfel eliberarea în aducerea aminte să ne poată provoca un sentiment de plăcere. În orice caz în marele humor pe care îl descriem aici -seriozitatea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Nu-mi pot stăpîni un zîmbet larg În clipa În care mă uit din nou la ea. — Perfect. — Ea e perfectă. Ca și tine. Pe chipul lui se citește o euforie distantă, În ciuda faptului că mă privește, și știu că retrăiește momentele de azi-noapte. În cele din urmă, n-a rămas cu mine În sală decît Luke, iar toți ceilați s-au dus să aștepte afară. După care s-au dus acasă, fiindcă domnul Braine a zis că mai durează. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pătrat la infinit, adică o îmbinare a formelor și a culorilor universale, ce presupun lumina lumii, ridicate prin puncte energetice majore, precum mâinile. Compendiul vizual, referitor la tema vastă a mâinii în artă, pornind de la ritualuri spre spiritualitate, poate fi retrăit simbolic, fie în dansuri, fie în fetișuri, fie în limbajul mâinii. În cadrul multor religii, zeitatea creatoare depinde de gesturile mâinii (Buddha are mâinile împreunate pentru meditație, mâna dreaptă spre pământ sugerând iluminarea), fie stând sub o umbrelă/smochin, sub care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
devine inutil. Prezentul Desperado este, cum am spus, un prezent trecut, un prezent de gradul doi, trei, depinzând de generație. Prezentul real se scurge programat în alte momente, cândva prezente și ele, pe care autorul vrea ca lectorul să le retrăiască. Așa se naște labirintul prezenturilor trecute. Acesta este punctul forte al lui Peter Ackroyd. Hawksmoor, English Music, Chatterton, sunt toate alunecări de teren ale prezentului. Narațiunea începe în ceea ce suntem tentați să credem că va fi prezentul operei, și apoi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja, făcându-ne să înțelegem că de fapt am retrăit istoria: DYER Nicholas... 1654?-1715. Arhitect englez; cel mai de seamă elev al lui Christopher Wren și coleg cu Wren și Sir John Vannbrughe la Office of Works la Scotland Yard. Dyer s-a născut la Londra în 1654; deși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timpului meu și eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-a întins peste lume. Umbra lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să prevină alte morți? moartea în general?) merge către biserica Little St. Hugh. E înăuntru. Cei doi Nick sunt împreună: Erau față-n față, totuși se uitau unul prin altul la forma trupului lor în piatră; căci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fără de vise, de adaptare la școală, apare visul cu muzicianul William Byrd. Acesta din urmă explică: Cred că sensul morții mele este să mă întorc la izvorul întregii muzici. Timothy Harcombe își păstrează numele în toate visele, ca și cum și-ar retrăi vieți trecute. În cel din urmă, ca elev al lui Byrd, "vedea timpul ca o muzică". Din ortografia epocii, observăm că Ackroyd nu rezistă tentației de a folosi ce știe despre Anglia veacului XVIII, ceea ce ne duce cu gândul la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amantei suferinde, rătăcite, mereu în căutarea unei fericiri iluzorii, este fiica unui fermier prosper care, la treisprezece ani, a intrat într-o mânăstire, atmosfera căreia a impresionat-o și, cu imaginația-i bogată, amplifica misterul simbolurilor sacre. Cu aceeași exaltare retrăia romanele citite precum Paul și Virginia de Bernardin de Saint Pierre, se transpunea în postura Louisei de La Vallière, metresa lui Ludovic al XIV-lea, sau a Heloïsei, amanta filosofului Abélard. Lecturile din cărțile de literatură și de filosofie i-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în scrisul său, iubirea lor fiind imortalizată în poeme. După un timp, Iuri a murit din cauza unui atac de cord. Lara a venit la înmormântarea iubitului ei. Murise și Pașa, soțul ei. La fel de torturată de trecutul ei, Lara și-a retrăit imaginar viața, i-au murit cei dragi și a supraviețuit cel pe care-l ura, Komarovski. După câteva zile, Lara a fost arestată și trimisă într-un lagăr unde a murit cu gândul că ea a trăit ceea ce alții au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stăpânindu-le în același timp. Pentru acest lucru, el trebuie să caute "subtextul", adică să descopere, printr-un îndelungat efort de a coborî în sinea lui, toate emoțiile pe care textul le suscită în el și pe care le va retrăi în joc. "Ce înțelegem prin SUBTEXT? scrie Stanislavski în Construirea personajului. Ce anume, din text, se ascunde în spatele și în interiorul cuvintelor propriu-zise ? (...) Este exprimarea manifestă a conținutului omenesc al rolului, exprimare resimțită integral de actor, și circulând neîntrerupt sub cuvinte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care îl încarnează. Comediantul trebuie să caute în memoria lui afectivă, dacă vrea să creeze un personaj convingător, și să manifeste emoția pe care să o comunice partenerului său și publicului totodată. Arta sa rezidă în capacitatea de a retrăi afectele trecute sau de a și le rememora pe cele observate la alții, de a regăsi urmele mnezice pe care le-au depus în el. Această emoție este controlată căci este legată de afecte vechi, al căror caracter dureros s-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aspect dezlânat. Jean-Claude Grumberg, născut în 1939, este situat pe același traseu. L'Atelier, creat la Odéon în 1979, reprezintă viața dintr-un mic atelier de confecții între 1945 și 1952, în care un număr oarecare de personaje încearcă să retrăiască, după traumatismul lagărelor de concentrare. În această piesă hotărât naturalistă, actrițele care le joacă pe croitorese cos cu adevărat veșminte pe care spectatorul le vede realizându-se. În Prefața la Iphigénie Hôtel45, Vinaver definește astfel teatrul cotidianului. "Zis și văzut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din volumul Plantații (1945), și Mircea Popovici, din Izobare (1946). În poeziile din Decor penitent e ușor sesizabil un filon exotic și livresc, imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie într-un Port dunărean evocat cu accente simboliste, în sonorități minulesciene. În volumele apărute după 1967, C. se definește ca un poet cu o structură lirică modificată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]