3,455 matches
-
la Împărăția cerurilor pentru apostoli și pentru toți adevărații credincioși Însemnați pe frunte cu litera tau (simbol al crucii), care vor reedita individual patimile suferite de Cristos din iubire față de Dumnezeul cel bun21. În vreme ce Cristos a venit pentru a-l revela pe Dumnezeul ascuns, Mesia va veni din partea Demiurgului, Dumnezeul cunoscut, și va fi un războinic 22 care Îi va salva numai pe cei din neamul ales al Făgăduinței 23. Cum se poate oare scăpa din lumea aceasta, din „temnița Demiurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Marcion să renască În chip de om liber. Harnack a arătat că cel mai frecvent cuvînt din scrierile lui Marcion (și dintr-ale lui Luther) pare a fi novum, „nou”. Revelarea unui Dumnezeu nou aduce după ea un „nou legămînt”, revelînd o „viață nouă”, o „dărnicie nouă”, o „Îmbelșugare nouă”53. Vestea cea bună (euangelium) constă În răsturnarea valorilor pervertite ale unei lumi vechi și În Înlocuirea lor cu noile valori ale unei lumi noi, recent descoperită prin revelația lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau pesimism. Inutil s-o mai spunem, maniheismul nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi a omenirii și a Cosmosului poate duce la atitudini variate, printre care și cea, perfect optimistă, potrivit căreia lumea Însăși se revelează În fiecare zi ca o epifanie a Împărăției de Lumină. „CÎnd am ajuns să-1 cunoaștem pe adevăratul Dumnezeu și Legea neîntinată” - se spune În textul uigur Xuastvanift -, „atunci am cunoscut cele Două Rădăcini și cele Trei Momente”104. Cele Trei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stabilirea ordinii. Din acest motiv, la nivel psihologic, ceața îmbracă adesea un caracter neliniștitor, ce evocă pierderea reperelor, lipsa de claritate interioară și obscurantismul. Ger, gheață, grindină Gheața are o semnificație negativă, de răceală, de duritate și de dezolare. Ea revelează ambianțele tensionate, dar care rămân latente și intră în categoria lucrurilor nespuse. Înfruntarea nu este directă. Nu sunt conflicte deschise, ci un război rece și subversiv, care e, din această cauză, mult mai provocator și mai periculos. În expresii este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
degetul pe care se poartă verigheta); - degetul mic, curiozitatea, cunoașterea, secretul («a avea pe cineva la degetul cel mică). Unghiile, la fel ca ghearele animalului, dezvăluie agresivitatea subiectului. În vis, orice afecțiune a unghiilor (pete, fisuri, culoare ciudată etc.) poate revela lipsa de siguranță, de arțag, de combativitate a subiectului. Unghiile cu manichiura făcută semnifică seducția, folosită ca o armă de atac sau de apărare. Nas Nasul face apel la instinctul și intuiția celui ce visează. Îi pune în discuție flerul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
visează nu simte nimic sau este indus în eroare. Impresiile lui nu sunt corecte. Se înșală în judecățile sale, mai ales în ceea ce privește aversiunile și antipatiile. Pe de altă parte, nasul este asociat cu respirația și deci cu energia. Prin urmare, revelează vitalitatea și dinamismul celui ce visează sau, dimpotrivă, slăbiciunea fizică și psihică. Mai rar, dar e un fapt ce merită subliniat, nasul poate să aibă legătură cu minciuna. La fel ca în cazul lui Pinocchio, al cărui nas crește, dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în pantof (vagin). Polaritatea picioarelor este adesea semnificativă: piciorul drept este activ, voluntar și pozitiv; piciorul stâng, slab și negativ («a porni cu stângulă). În alcătuirea piciorului, călcâiul are o semnificație de fragilitate și de vulnerabilitate. Imortalizat de mitul grec, revelează unicul punct slab al bravului Achile. Istoria ne spune că și un erou are slăbiciunile sale. Călcâiul îi amintește omului de necesitatea de a rămâne umil și conștient de limitele sale, de a nu se supraestima și de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
observabile, care măsoară diferite aspecte ale conceptului sau fenomenului studiat. Analiza factorială ne ajută să înțelegem cum se structurează aceste variabile într-un concept sau fenomen și ne indică dimensiunile sale. De exemplu, situarea pe o axă liberalism - conservatorism este revelată de convingerile legate de importanța individului ca persoană privată în raport cu comunitatea, intervenția statului în economie, natura moralității, raportul libertate/autoritate, limitele guvernământului și modul în care acestea sunt consacrate. Aceste convingeri pot fi redate prin autosituarea persoanelor în raport cu diferite afirmații
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
componente ale unui meridian: • traiectul meridianului; • pielea; • mușchii; • articulațiile. Caracteristicile tulburărilor meridianelor Aceste manifestări pot îmbrăca mai multe forme: • dureri,; • modificări senzoriale; • alterări motrice; • leziuni ale țesuturilor; • staze mai mult sau mai puțin densificate. Natura tulburărilor meridianelor Fiecare situație poate revela: • o tulburare a dinamicii; • o tulburare calitativă; • o tulburare cantitativă. Exemple: • dureri de tip vid: durere surdă, slăbiciune, țesuturi palide, reci, subnutrite; • dureri de tip plin: durere intensă, contracții musculare, țesuturi calde, roșii, mâncărimi. Semne complementare ale tulburărilor meridianelor (după
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
știm că acele senzații sau reprezentări există Într-adevăr. Că ele pot fi eronate, este o altă chestiune, dar pentru a fi depistate și categorisite astfel ele trebuie să existe pentru intelect. În afară de asta, tocmai pentru că falsul sau adevărul sunt revelate de către intelect, o seamă de erori care se atribuie În mod curent acestuia se dovedesc până la urmă a avea o origine senzitivă. O idee carteziană de referință, reluată În principalele scrieri ale filosofului, este aceea care precizează căreia dintre facultățile
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Începe să se Îndoiască de toate lucrurile, Înainte de a ajunge la Îndoiala hiperbolică, demonstrează că nu existența ca atare este suspectată de falsitate, ci reprezentarea În al cărei conținut se regăsește această existență. Rolul de principiu metafizic al Îndoielii este revelat și de faptul că ea permite să se evidențieze o dublă distincție pe timpul desfășurării sale: una Între suflet și corp și alta Între interiorul sferei sufletului, partea „senzitivă” care rămâne legată de corp, și ceea ce este doar gândire. Așa cum observă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a gândi că gândesc”, „a visa că gândesc”, „a mă Înșela că gândesc”, și așa mai departe, iar la limită chiar „a gândi că nu gândesc”. Toate aceste stări și situații diferite revin la „a gândi”, pentru că În toate se revelează cogito-ul. Descartes nu respinge aceste variante și fațete din care poate surveni cogito-ul, ci distincția pe care ideea intuiției o inoculează În acest gen de obiecție: că ar exista „o gândire care gândește” și o „gândire gândită”. Pentru a-și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
concluzia unui silogism sau expresia unei intuiții, ci pentru că, prin aducerea sa În filosofia carteziană, el a funcționat ca un nou principiu metafizic, diminuând, Într-o oarecare măsură, hegemonia absolută de până atunci a principiului divinității. Constituindu-se ca adevăr revelat de Îndoiala Însăși, cogito-ul cartezian Își dezvăluie natura de principiu metafizic prin faptul că este cel care permite spiritului, pentru prima dată, să opereze distincții, la Început foarte generale, dar mai apoi tot mai determinate, În câmpul cunoașterii. Prima distincție
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Într-un mod indefinit și doar potențial, ci că el se bucură de ele În fapt, În mod actual și infinit, și că astfel el este Dumnezeu”. Știind că ajungem la ideea despre Dumnezeu printr-o experiență interioară, care ne revelează existența ideilor Înnăscute, s-ar putea crede că ideea despre Dumnezeu, dat fiind că o găsim În mintea noastră, are drept cauză tocmai spiritul nostru, care pus În fața unor rațiuni și a unui ansamblu de fapte de conștiință este condus
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui Moise pe care o socoteau revelată de către Dumnezeu și așteptau vremuri mesianice; ceea ce îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
să se precizeze faptul că discuția s-a încheiat, să li se mulțumească participanților pentru ajutor și apoi să li se pună următoarea întrebare: „Credeți că ar mai fi trebuit să discutăm despre ceva?”. Acest tip de încheiere ar putea revela direcții ale discuției pe care nu le-ați anticipat. SFAT Luați în calcul posibilitatea crizei de timp Înainte să aibă loc întrunirea focus grupului, prefaceți-vă că ați pus doar jumătate din întrebări și că mai aveți doar zece minute
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
de militantism. Pentru un sceptic, mai importantă decât orice angajare este dezertarea. Așa încât, nu putem să nu ne întrebăm: Să-l intereseze pe Cioran adevărul?! În fapt, anarhismul tinereții se datorează tocmai absenței adevărului, imposibilității lui de a i se revela. Mai mult, nihilismul de mai târziu are exact aceleași cauze. Între aceste extreme, o ființă care caută, provoacă sau neagă. Finalmente, o ființă care face din negare un sens. Prin urmare, așa cum, din nevoia ardentă a consacrării, disprețuiește Academia, cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de care era, prin origine, mult mai apropiat, pe relevarea deșertăciunii lumii. Cât despre Cioran, știm bine: s-ar fi vrut întemeietor de religii. În fine, să fie această experiență modernă a eului care, prin ne-recunoașterea propriului trup, se revelează ca fiind gol de sine însuși calea spre adevăr? Să fie, dimpotrivă, cum e Cioran tentat să creadă, semnul proximității nebuniei? Ori poate între adevăr și nebunie nu e nici o diferență majoră...? O experiență similară, cu altă ocazie: „Azi după-amiază
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o gândire care își poartă gândirea și se gândește pe sine." 116 "Spațiul mioritic", ca spațiu matrice al unei identități spirituale, a fost conceptualizat de Lucian Blaga, prin intermediul cântecului, înțeles ca "artă care tălmăcește cel mai bine adâncurile inconștientului și revelează orizontul spațial al inconștientului". 117 Astfel, doina, cântecul românilor de pretutindeni, generează "plaiul", acel "plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom în vale. O doină cântată (...) de o țărancă sau de o băciță, cu sentimentul precis și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a recunoașterii importanței sale, atât în atitudine, cât și în sincronizarea cu literaturile lumii, au ridicat semne de întrebare asupra formulelor, mijloacelor de expresie a scrisului și orientare a poeziei. În acest context, revin în presa literară, ca avangardiști, poeți revelați în deceniul al IV-lea (Gellu Naum3, Virgil Teodorescu 4, Constantin Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă. Tot așa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că mișcarea ordonează lumea punctelor, ca reprezentări ale lumii materiale: "viteză în sine nu există,/ după cum/ nici numere în sine nu se pot gândi/ fără trupurile care le poartă". Poetul este pătruns de orgoliul cunoașterii, un anumit fast al înțelegerii revelă mecanica lumii, un entuziasm al înțelegerii, dar și o nostalgie a condiționării individului în atingerea "sinelui". Inspirat de Bleriot și Georg Cantor, poetul scrutează și practici oculte, invocându-l pe marele Aleph sau pe "Marele Gând" (în formularea lui Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cum se poate traversa puntea ce leagă cunoașterea transdisciplinară de predarea-învățare transdisciplinară?; * Care ar fi modelul curricular ideal pentru școala viitorului, care să-i ofere elevului o perspectivă holistică (integrată) asupra lumii, o perspectivă corectă asupra unității cunoașterii, să-i reveleze locul și rolul său în "marele tot"? Prin urmare, demersul nostru nu a urmărit să aducă o contribuție științifică la teoria transdisciplinarității, ci a fost ancorat mai degrabă în problema aplicării ei în educație. Așa cum se știe, școala (educația) publică
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai apoi, toate lucrurile din jurul nostru să se așeze în firescul lor. Aruncăm masca, pentru a ne arăta adevărata față (maximă sinceritate) și pentru a stabili relații interumane adevărate. Fără mască ne vom putea privi în ochi pentru a ne revela unii altora. Reflecția didactică concluzii În concluzie, portretul individualizează, masca generalizează, tipizează; portretul e "personal", masca e "anonimă"; portretul exprimă, masca ascunde. 3.1.2. "Măștile" artistului (1) CREAȚIA ARTISTICĂ CA AUTOPORTRET AL CREATORULUI Mirela Mureșan " Aștept un cititor cinstit
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură mărturisește chipul adevărat al autorului ei, dincolo de aparențele textului. Toate personajele literaturii sunt "fețe", "chipuri", "măști" ale aceleași persoane scriitorul. El se autoportretizează în toate aceste texte, revelând cititorului esența ființei sale, asemeni demiurgului. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: tema Fețele omului Resurse didactice: oglinzi mici, poze cu elevii în diferite etape de evoluție (de la bebeluș la adolescent), fișe de lucru, hârtie colorată, coperta cărții Simonei Popescu, Juventus și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
că el este în stare să-și însușească toate responsabilitățile sale în drumul său spre desăvârșire, spre asemănarea cu Dumnezeu. "Măștile transcendenței" este o intervenție în cadrul proiectului, care se dorește o demonstrație convingătoare a ideii că Dumnezeu Cel transcendent se revelează omului nu direct, ci în diferite lucrări, metode și împrejurări, așa încât omul îl percepe în funcție de aceste chipuri și lucrări, pe care e în stare să le înțeleagă. Măștile transcendenței constituie astfel una din marile provocări la care e chemat omul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]