2,703 matches
-
al poeziei contaminează Universul; aceasta este o lege mai tare decât orice metal existent sau imaginabil (...). Poezia o face neantul, în întunecata-i dorință de a fi altceva..." Autorul acestor mostre de poetică explicită, la egală distanță de luciditate și reverie, încearcă precum Novalis "interiorizarea infinitului". De cuvinte nu se poate dispensa: le descifrează și le încifrează; nu desenează cu ele, nu reproduce, nu acționează în modul unui ca și cum, ci produce conexiuni și tensiuni, deschideri conjuncturale spre toate zările: "Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și ea Și țeapănă-n oasele roase. În strategia vizuală a poetei acționează pluriform mirajul, însă nu în direcția sublimităților; aproapele și departele întristează, deopotrivă, atât în Apa morților, în Asemenea ielelor, cât și în alte priveliști. La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta al depărtărilor în bărăganuri are în popor un nume trist: apa morților (titlu de roman, în 1911). Nu cu Sânge de ură se pot aduna "oasele zdrobite" ale derutantului Ieronim. Memorabil, în special, e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin naturistic (ploaia, florile, anotimpurile) ori de alt gen (erosul, trecerea) și celelalte, duce în impalpabil; discursul lunecă de la desenul vibratil la reverie și meditație, acestea cu efecte de supra-text. De la concretul imediat, de la orizontul în lumină vie, se trece la ficțional, la visul treaz, la succedanee cu miez de poveste. Precum la Blaga, munții, spații arhetipale (repere ale permanenței noastre aici) exercită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec, țin de cerul unei arte impecabile. LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ Semnalat întâi de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în lut. / Pe urmă / Frământă, dureros, lutul / Până când le sângeră picioarele. / Apoi / Femeile pictează pe horn / Cocoși și flori stilizate" (Casă). Între iubire și moarte, antenele poetului tind precumpănitor, organic spre cea dintâi, de unde accente de jubilație și serafism, de reverie ori de subțire melancolie. Ego-ul lui Grigore Vieru se construiește gradual pe purități moștenite; refractar dezolării, năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni mici și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unul din primele volume pillatiene fusese duioasa poveste despre un Pictor ignotus "necunoscutul meșter" italian din "veacul lui Cellini", la Nicolae Dabija e Zugravul anonim, poem dedicat "ctitorilor de frumuseți nepieritoare" în spațiu moldav. Anecdota se estompează, semnificațiile trec în reverie, aceasta asimilată misterului, mitului creației; toate datele poemului converg finalmente într-o idee-boltă: anume că orice creație semnificativă în slujba unei cauze fundamentale, e într-o măsură askesis, jertfă de sine: La Căușani, la Țipova sub piatră, La Căpriana poate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el ca un zid uriaș, izbit de moarte... Evoluția poetului (împărțindu-se între versul tradițional și verslibrism) e mai puțin una de stil, de limbaj, cât de adâncire în întrebările primordiale prin intermediul metaforelor esențializate. Constantă e preocuparea de a imprima reveriilor intelectuale, fluidului, priveliștilor astrale și marine, semnificații grave. Expansiune și introspecție, oscilații între pământesc și aerian, foc și amintiri stinse toate par a se echilibra sugerând o stare de veghe relevantă, elegiacă. În căutarea marilor certitudini, gânditorul crede a le
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ce era curtea imperială altădată a devenit Comitetul Central al Partidului Comunist. Încă puțin și tovarășii devin cu adevărat niște mandarini confucianiști. Cum spunea sinologul Paul Pelliot, "poporul chinez este cel mai pozitiv din lume, cel mai puțin înclinat către reverie", tenace și pragmatic. Max Weber făcea o paralelă între raționalismul confucianist și puritanismul protestant. Nivelul de raționalitate se recunoaște, înainte de toate, după două criterii legate intim între ele. Primul îl reprezintă gradul în care religia respectivă a renunțat la magie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Admet va așeza statuia în patul lui, pentru a trăi iluzia (dokein) că o are mai departe pe Alcesta, fără să o aibă totuși în realitate (ouk echôn echein), iluzia că ea va fi mereu prezentă în visele lui, în reveriile lui nocturne. Statuia nu va fi însă sculptată, iar Alcesta, readusă de Heracles din lumea morților, va reveni la viață nu datorită unei statui care se însuflețește. Ea își va face apariția sub înfățișarea unei femei cu chipul acoperit de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ceea ce vezi sau crezi că vezi, viziune în jurul căreia gravitează toate relațiile dintre adevăr și minciună, dintre adevăr și iluzie. Este însă și o lume în care viziunea și imaginea pun autoritar stăpânire pe tine sau te lasă în voia reveriei, o lume mereu deschisă întâlnirii cu altceva, cu o alteritate agresivă sau de-a dreptul sălbatică. Nu încape îndoială că, mai mult decât oricare alta, Visul unei nopți de vară este piesa care dezvoltă în cel mai înalt grad tema
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Denise să dea un sens anxietăților și gândurilor sale despre moarte, cât și unui „travaliu psihic de separare” cu care, adolescentă fiind, va trebui să se confrunte. Temerile sale depresive că este incapabilă sunt consecințele unei refulări secundare refulării oricărei reverii privind viitorul său, reverii pe care ea nu și le permite probabil din cauza anxietății de separare cu care acestea sunt relaționate. Rămâne de demostrat legătura care există între aceste stări sub-depresive și episodul depresiv tipic sau tulburarea depresivă. Totuși, unele
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sens anxietăților și gândurilor sale despre moarte, cât și unui „travaliu psihic de separare” cu care, adolescentă fiind, va trebui să se confrunte. Temerile sale depresive că este incapabilă sunt consecințele unei refulări secundare refulării oricărei reverii privind viitorul său, reverii pe care ea nu și le permite probabil din cauza anxietății de separare cu care acestea sunt relaționate. Rămâne de demostrat legătura care există între aceste stări sub-depresive și episodul depresiv tipic sau tulburarea depresivă. Totuși, unele studii epidemiologice (vezi cele
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
va reveni de mai multe ori asupra tinereții acestui profesor cu ocazia unor întâlniri ulterioare) deoarece acesta reprezintă o amenințare potențială pentru relația oedipiană; și dacă ar începe să-l iubească pe acest tânăr profesor? Dacă Denise își interzice orice reverie, asta nu înseamnă oare că o face și pentru a-și interzice acest gen de gânduri? Prin deplasare fobică, obiectul predat și nu profesorul devine sursa angoasei, în timp ce adolescenta evoluează de la o teamă de separare spre o teamă de nereușită
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
într-un tratament psihoterapeutic și a fortiori analitic, oricare ar fi diagnosticul pus în termeni structurali sau nosografici. Aceste trei variabile sunt următoarele: - o curiozitate suficientă în raport cu universul psihic intern. Unii adolescenți fac dovada unui interes pentru gândurile lor, pentru reveriile lor, pentru visele lor, doresc să înțeleagă cauza gândurilor lor și a stărilor lor afective. Alții, din contra, sunt fără încetare în căutarea unui obiect, a unei cauze externe, într-o atitudine dacă nu proiectivă, cel puțin externalizantă care îi
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de la atacul fizic, la blam; b) „apatia”, care exprimă indiferența externă față de ambianță, produsă atunci când frustrația este atât de puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative, aparent logice; d) „fantezia” sau „reveria” (mai ușor se poate învinge un obstacol în imaginație, decât în realitate); e) „compensația” (sau „sublimarea”, în termeni psihanalitici), rezultă din încercarea de a „excela acolo unde ești slab”. R.S. Lazarus consideră că diferitele forme de procese „coping” (de acomodare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
săpun; secret; senzații plăcute; sex; socoteală; strălucire; subconștient; succes; suferință; supărări; superioară; tablou; tata; timp; timp ireversibil; tinerețe; tipe din trecut; trăiri; uit; ură; urîte; urmă; usturătoare; vacanță; vacanțe; vagă; valoare; vara; vară; vedere; veșnică; viață; pe viață; viitor; vis, reverie; visare; vise; zîmbete; 3 Sud-Est (1); 789/221/73/148/1 an: timp (149); zile (59); lună (50); bisect (26); luni (24); nou (20); vîrstă (20); 365 de zile (18); perioadă (17); viață (17); lung (16); zi (16); 12 luni
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lipsește; mărțișor; mereu; mort; Moș Ene; mult; muncă; mustăți; neajuns; necesar; neliniștit; obligatoriu; foarte obosit; obositor; odihnire; odihnit; ora două; pauză; perfect; perne; peste; pești; pierde; pierdut; plapumă; profund; puțin; mai puțin; recuplare; reenergizare; refacere; refacere vitală; regenerare; relaxat; repaos; reverie; scaun; după sex; sforăit; somnoros; somon; stele; încă nu sunt la ore; timp; trezire; trezit; tristețe; util; vară; veche; de veci; veghe; veșnic; veșnicie; viață dulce; visează; un vis; visuri; vitalitate; vreau (1); 818/155/47/108/0 soră:frate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
somn (105); frumos (72); dorință (64); coșmar (55); noapte (38); speranță (27); realitate (26); iluzie (17); imaginație (17); împlinit (15); urît (14); ideal (8); ireal (8); scop (7); țel (7); dulce (6); împlinire (6); cosmos (5); odihnă (5); plăcut (5); reverie (5); adînc (4); amintire (4); aspirație (4); fericire (4); închipuire (4); basm (3); ciudat (3); erotic (3); fantastic (3); gînd (3); imagine (3); irealitate (3); revenire (3); visător (3); aievea (2); colorat (2); în culori (2); déjà-vu (2); dor (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poate dăuna. Alte componente psihice sunt, de asemenea, prezente în organe: • limpezimea judecății: inimă; • memorie: inimă - rinichi; • concentrare: inimă - splină; • capacități senzoriale: auz și vedere, inimă - rinichi; • capacități senzoriale: simțul tactil, olfactiv, inimă - plămâni; • capacități senzoriale: gust, inimă - splină; • contemplare, reverie: splină; • imaginație: inimă - splină; • planificare: ficat; • punerea în practică a deciziilor: vezica biliară; • plăcere în general: toate organele. Pe scurt, putem spune că echilibrul emoțional al individului este produsul echilibrului funcțional al organelor sale și al activității sale psihice. 4
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
felul „geniului rău”, să fie una iluzorie, sau consecința unui miracol, care să ne dea iluzia că lucrurile sunt, fără ca ele să fie. La Descartes, această idee apare pentru prima oară În Meditații metafizice. Ea continuă ipoteza visului, a unei reverii În care omul este, sau ar putea fi, cufundat cu totul În iluzie, trăind Într-o lume de himere, construită anume pentru simțurile lui, dar numai pentru atât, de către un „geniu rău”. „Voi presupune, așadar, că nu Dumnezeu cel foarte
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
faptul că spiritele, fiind agitate În mod diferit și Întâlnind urmele diverselor impresii formate anterior În creier, Își urmează calea la Întâmplare, luând-o mai degrabă prin unii peri decât prin alții. Așa sunt iluziile din visele noastre, ca și reveriile pe care le avem uneori când suntem treji, când gândirea noastră rătăcește cu În voie, fără a se aplica la nimic de la sine. Or, chiar dacă unele dintre aceste fantazări ar fi afecte ale sufletului, luând acest cuvânt În cea mai
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de simplă: «Orice ar face omul, tot regretă până la urmă»” (1 aprilie 1971 Ă 494). În fine, la Paris, Cioran duce cu sine toate obsesiile lui balcanice. În scurtă vreme, Parisul i se arată nu așa cum i se configura în reveriile sale recuperatoare, ci asemenea locului care-l dispera și din care voia să plece, loc limitat, o grotă. De reamintit, nu Parisul „real” contează, ci atributele cioraniene cu care el e învestit, răsfrângerea de sine care instituie lume. Din Elveția
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am cerul la... îndemână. Vreau să spun că dacă mă aflu într-o încăpere cu vedere spre orizont, gândul mi se destramă devenind robul privirii (!). De fapt, nu mai sunt atunci decât ochi și cad, ceasuri în șir, într-o reverie de idiot. Dacă vrei să gândești, trage obloanele, taie-ți punțile spre infinit” (I, 220). Iată-l aici pe Cioran într-un moment în care reclamă nevoia de a gândi și recuză dezindividualizarea, topirea în materia din jur. Cum vom
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
necoordonat! Să transcriu doar ceea ce văd, ce ating, să fac ce ar face nu o reptilă, ci o insectă, căci reptila are proasta reputație de intelectual” (I, 48). În fine, ar vrea să fie, iată, doar ochi și să trăiască reveria aceea de idiot, altcândva blamată. De altfel, își dorea să fie ca piatra, incomunicabilul însuși. După luni petrecute la Paris, își spune: „Duminică petrecută la țară, după două luni de claustrare la Paris. Să te cufunzi în indiferență ca arborii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
liniște. Citind versurile, avem sentimentul că poetul parcă a cunoscut aievea această lume, și acum, pierdută, o înfrumusețează amintirea, de-aceea ni se transmite permanent un sentiment elegiac, generat de aspirația de a o recuceri. "Invocație" este un poem al reveriei, dar zilele săptămânii trag după ele un întreg univers existențial: Edenul este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]