2,093 matches
-
în "Internaționala Socialistă" despre o aripă de dreapta (reformistă), un centru și o aripă de stânga (revoluționară). Este interesant de observat că atât bolșevicii, cât și menșevicii, (facțiuni ale Partidului Social Democratic din Rusia), erau considerați ca fiind în tabăra revoluționarilor (aripa de stânga). Certurile dintre diferitele grupuri nu au ajuns însă niciodată la urechile marelui public. Primul Război Mondial avea să se dovedească a fi evenimentul care a separat definitiv și irevocabil aripile "revoluționară" și "reformistă" ale mișcării muncitorești. În ciuda
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești"). Satul Cubei a devenit punct de trecere a frontierei româno-ruse. Pentru a scăpa de la poliția turcă și austriacă, în 1858 a trăit acolo revoluționarul și poetul bulgar Gheorghi Rakovski. El a scris mai multe poezii, inclusiv volumele "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din trecutul Bulgariei". La 28 iunie 1858, autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride au înființat un gimnaziu bulgar la
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
evrei. Anul 1848 a fost important și pentru satul Alioș care și-a adus contribuția proprie la evenimentele ce au schimbat întreaga Europă. Comitetul Politic al Românilor din Timisoara a avut inițiativa publicării unui manifest prin care se arătau excesele revoluționarilor maghiari. În urma acestuia preotul Vasile Popescu din Alioș, alături de preotul Jivoin Petrovici din Sânnicolau Mic, membri ai Comitetului Politic au fost condamnați la moarte prin spânzurare din ordinul lui Kulteter Murany. Structura religioasă a satului era la 1881 astfel: 1674
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
pagube materiale. Unii foști angajați ai forțelor de represiune au intrat în acțiune, cu scopul de a crea panică și teroare. Câteva cuiburi teroriste sunt distruse de însăși fostele unități ale Securității, de exemplu USLA, care a acționat de partea revoluționarilor în zona Drumul Taberei, Ministerului Apărării și clădirii Marelui Stat Major. Se înregistrează și incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca "„friendly fire”" (foc executat asupra forțelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internațional Otopeni sunt trimise niște întăriri, dar apărătorii cred
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
potrivit datelor oficiale, numărul decedaților și mutilaților prin împușcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridica la 760. Au fost înregistrați nu mai puțin de
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
În perioada postcomunistă, cînd mulți dintre participanții la evenimentele revoluționare din 1989 s-au zbătut să obțină avantaje de pe urma participării reale sau fictive la doborîrea comunismului, Stelian Tănase a refuzat să capitalizeze statutul de ”revoluționar”, fiind implicat în fondarea Asociației Revoluționarilor Fără Privilegii (Președinte - Radu Filipescu; vicepreședinți - Ion Caramitru, Dan Pavel; membri Marius Oprea, Victor Rebengiuc, Stelian Tănase ș.a.m.d.). Una dintre constantele sale preocupări postcomuniste a fost legată de studierea arhivelor comunismului; Stelian Tănase a fost unul dintre primii
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
ai menșevicilor, alături de Gheorghi Plehanov, Fiodor Dan și Irakli Țereteli. Lev Troțki a fost pentru scurt timp membru al facțiunii menșevice, după care a aderat la tabăra bolșevică. După reformele aduse de Revoluția din 1905, Martov a considerat că rolul revoluționarilor este acela de a asigura o opoziție militantă noului guvern burghez. El a văzut soluția în infiltrarea diferitelor organizați precum: sindicatele, cooperativele, consiliile comunale și sovietele, pentru a presa guvernul burghez până când condițiile sociale și economice vor fi putut face
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
a reușit să înăbușe rapid revolta, iar decembriștii care nu au fost uciși în timpul acțiunilor de înlătuare a rebeliunii au fost arestați și cei mai mulți au fost exilați în Siberia. Până la un anumit punct, decembriștii se înscriau în lunga tadiție a revoluționarilor de palat, care nu urmăreau decât plasarea propriului candidat pe tron. Dar datorită faptului ca decembriștii au urmărit de asemenea și punerea în aplicare a unui program politic liberal, revolta lor a fost considerată o mișcare revoluționară incipientă. Revolta decembristă
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Europa, el a apărat cu pasiune principiile libertății individului, și s-a impus ca unul din comentatorii politici de vârf din rândurile evreilor din Rusia. În acelaș timp a continuat să combată cu vehemență tendințele asimilaționiștilor și pe cele ale revoluționarilor de stânga, care se fereau să condamne măsurile antisemite ale regimului, pentru a nu fi identificați cu populația evreiască. În 1905 Jabotinski s-a numărat printre fondatorii „Ligii pentru drepturile legale ale evreilor din Rusia”, fiind conducătorul aripii sioniste ale
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
care, din motive de sănătate, predă la 7 octombrie 1858 regența lui Wilhelm. La 18 martie 1848 sub presiunea succesiunii evenimentelor revoluției din 1848 ordonă folosirea tunurilor contra baricadelor ridicate de luptătorii revoluționari, lucru prin care atrage asupra sa ura revoluționarilor, aceste incidente îi provoacă suferințe care îl determină să părăsească anonim Berlinul. La revenirea lui din Anglia, este întâmpinat de demonstrații antiregale; supraviețuiește unui atentat. În decurs de câteva săptămâni distruge ultimul bastion al revoluționarilor din Baden (Pfalz) de pe Valea
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
care atrage asupra sa ura revoluționarilor, aceste incidente îi provoacă suferințe care îl determină să părăsească anonim Berlinul. La revenirea lui din Anglia, este întâmpinat de demonstrații antiregale; supraviețuiește unui atentat. În decurs de câteva săptămâni distruge ultimul bastion al revoluționarilor din Baden (Pfalz) de pe Valea Rinului, rezidând între 1850 și 1858 în cetatea din Koblenz, unde, sub influența soției sale prințul devine mai moderat fiind vizitați frecvent de personalități liberale ca Max Dunker, August Moritz von Bethmann-Hollweg și Clemens Theodor
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
ca un subcapitol al bugetului Senatului (art. 8 din Legea 556/2004). O parte relativ insignifiantă a veniturilor institutului o reprezintă veniturile proprii. În cadrul acestor "venituri proprii" s-au inclus, de pildă, subvenții acordate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor. Pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2005 bugetul institutului a fost de 24,4 miliarde lei (vechi), incluzînd fond de salarii pentru 27 persoane. În 2006 bugetul institutului a fost de 33,8 miliarde lei conform ziarului "Evenimentul", respectiv 25
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
s-a inițiat consultarea documentelor de arhivă, rapoartelor unor instituții implicate în Revoluție, stenogramelor Comisiilor parlamentare de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989, presei centrale și locale, fondurilor de arhivă păstrate la sediul asociațiilor de revoluționari, la Secretariatul pentru problemele revoluționarilor, la Memorialul Revoluției de la Timișoara, expozițiilor permanente sau temporare din muzee. Interpretarea informațiilor din lucrările de memorialistică și analiza lor critică a reprezentat o direcție de bază a activității cercetătorilor. Obiectivul fundamental al cercetării a fost ca în timp scurt
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
percepția asupra unor acțiuni ale revoluționarilor eroi sau martiri, prezentate adeseori ca neînsemnate, dirijate de agenți străini, lipsite de determinare și curaj. Prin studii și analize de texte, cercetarea a avut ca obiectiv să facă înțeleasă în primul rând acțiunea revoluționarilor, cauzele și motivația faptelor lor riscante și eroice, sprijinul larg - chiar dacă nu de la început deschis - primit din parte majorității cetățenilor pentru îndeplinirea misiunii asumate de ei. Cercetătorilor li s-a cerut să identifice natura și profunzimea schimbărilor pe care revoluționarii
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
impact asupra declanșării, desfășurării sau evoluțiilor ulterioare evenimentelor de la Timișoara, București sau din alte orașe. În context, s-a căutat să se stabilească în ce măsură reformele promovate de Gorbaciov sau realitățile din democrațiile occidentale au fost cunoscute și împărtășite de liderii revoluționarilor români, de populația din România în ansamblu sau dacă, ulterior, aceste concepte au avut, într-adevăr, relevanță pentru evoluția societății românești. Obiectivele cercetării științifice au fost extrem de complexe, iar timpul scurt până la care primele produse trebuiau să apară a impus
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Revoluției. Mai mult, din interese diverse, presa centrală a promovat figuri nereprezentative pentru evenimentele din decembrie 1989, iar pe cele care au jucat un rol negativ nu de puține ori le-a prezentat în culori pozitive, provocând nemulțumire în rândul revoluționarilor autentici. În context, participanții au insistat pentru accelerarea demersurilor pentru publicarea primelor volume de documente sub egida IRRD, ca o garanție a autenticității lor. Cercetarea științifică organizată în Institut în anul 2009 s-a concentrat pe finalizarea temelor și programelor
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
fost tipărite 63 de lucrări cu caracter promoțional (calendare, postere, afișe, mape). Au fost editate și difuzate filme documentare privind Revoluția. Conform Legii, pentru îndeplinirea obiectivelor sale, IRRD colaborează cu Academia Română, cu instituții guvernamentale, precum și cu asociații și organizații ale revoluționarilor și ale societății civile care au preocupări legate de studierea Revoluției Române din Decembrie 1989. În acest sens IRRD a încheiat: Protocoale cu: - Asociația „Cultul Eroilor”; În temeiul acelorași prevederi legale, pentru întărirea legăturilor de colaborare au fost organizate întâlniri
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Fișa standard de interviu, pe criterii ale metodologiei științifice moderne, care a fost distribuită în circa 300 de exemplare la asociațiile de revoluționari din țară. S-au primit și s-a răspuns la peste 340 de scrisori vizând probleme ale revoluționarilor în relație cu SSPR (solicitări de documente, fotografii și înscrisuri din Arhiva IRRD, completări la dosarele pentru preschimbarea certificatelor de revoluționar) și ale cetățenilor care doresc să contribuie cu date și fapte la aflarea adevărului despre Revoluție sau care vor
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negrițiu, Gheorghe Manole, Vladimir Ionescu, Neculae Radu, Adrian Sîrbu, Constantin Cîrjan, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierla, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu. Această listă a fost completată cu numele revoluționarilor din fostul CC și care făceau parte din CPSN ( COMITETUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAȚIONALĂ ) care fusese înființat după oră 16 în 22 decembrie 1989. În seara zilei de 27 decembrie, a fost constituit Biroul Executiv al CFSN: președinte - Ion Iliescu
Consiliul Frontului Salvării Naționale () [Corola-website/Science/308397_a_309726]
-
lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în Ungaria, în 1924, a fost arestat și închis până ce în 1940 a fost expulzat in URSS, în schimbul steagurilor armatei revoluționare maghiare din 1849 capturate de către armata rusă după capitularea revoluționarilor la Șiria. În continuare a activat in cadrul Cominternului, reușind să nu fie secerat de represiunile staliniste a căror victimă a fost Kun. S-a întors în Ungaria cu Armata Roșie și după instalarea regimului comunist, a fost desemnat ca
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
familie de țărani la Furmanca, în gubernia Basarabia. În 1915 a fost încorporat în armata țaristă și a lupta într-o unitate de cavalerie pe frontul rus de vest. În momentul izbucnirii revoluției din 1917, el a trecut de partea revoluționarilor, intrând în rândurile Armatei Roșii. În 1918, a intrat în rândurile partidului bolșevicilor. În timpul războiului civil, Timoșenko a luptat pe diferite fronturi. Cea mai importantă luptă la care a participat a fost cea de la Țarițin (oraș denumit mai apoi Stalingrad
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
o societate britanică), modernizarea porturilor, sporirea bunăstării generale și a numărului școlilor românești (dar și grecești și bulgărești) din Dobrogea, plasate sub oblăduirea călugărului român Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit la Căldărușani). În România și Dobrogea, susținerea luptei revoluționarilor naționaliști bulgari („comitagii”) pentru independență dura de mai multe decenii, precum și azilul sistematic acordat emigranților bulgari, permisiunea de a forma organizații precum Comitetul Central Revoluționar Bulgar la București, ceeace tensiona relațiile cu „Sublima Poartă” otomană. În final, România a luat poziție
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Vasile Moldovan (79), C-tin Roman Vivu (80), Nicolae Solomon (81), unor viceprefecți precum C-tin Secăreanu (82) etc., sau prefecților lui Avram Iancu, prezentați într-un singur volum, cu biografii de proporții mai reduse (83). Tot scurte biografii ale revoluționarilor de la 1848 din țările române ne sunt prezentate și într-un mic dicționar dedicat acestora (84), iar date privind viața și activitatea lor și la S. Moldovan, F. Tucă și C. Ucrain (85) etc. În mod firesc revoluției Române de la
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
participat la revoluția pașoptistă din Țara Românească. Pictorul revoluționar Constantin Daniel Rosenthal a plătit cu viața participarea la revoluție fiind prins de către autoritățile austro-ungare, dus la Budapesta și torturat până la moarte. La 9 (21) iunie 1848, "Proclamația de la Islaz" a revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească proclama „emanciparea "israeliților" și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință” (art. 21) . In anii următori Unirii, Alexandru Ioan Cuza a făcut primii pași spre emancipare. Au fost cooptați evrei în posturi publice iar legea comunală
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]