7,884 matches
-
În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține cu Gheorghe țiganu, mai o roșie, mai un măr, ce-avea și ea și mi-a spus azi dimineață, cînd mă dusei să cumpăr vinete de zacuscă, da nu mai apucai că să termină. Văd c-ați luat gogonele. — Păi luai și io ce găsi. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele șaizeci și nouă de uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul lacului, cu niște lampioane neverosimil de mari și pe deasupra toate roșii, de parcă totul ar fi fost organizat de Amália și fiecare noapte ar fi fost noaptea vrăjitoarelor îndărătnice, vara. Așa a trecut un an. Mai bine zis: și așa. Amália se plimba pe malul lacului cu mâinile încrucișate la piept, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cincisprezece ani când se măritase cu băiatul Florei. Domnul Farney ne zisese odată în clasă că fata aceea fusese cel mai prost elev al lui. Eu nu vorbeam niciodată cu ea, dar o tot vedeam pe stradă cu coșurile alea roșii ale ei, pe care le avea pe toată fața, și chiar și pe mâini. Cam pe vremea aia a început Jo Lynne să vină pe la magazin. Era nepoata unui bătrân pe care îl vedeam tot timpul plimbându-se prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe frunte și era drept până la umeri, unde făcea alte bucle. Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o copertă de revistă. Atâta doar că avea gura puțin prea mare, dar îmi plăcea cum i se curbau buzele. Se dăduse cu ruj și aveau o culoare frumoasă, roșu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pinilor, iar trunchiurile lor nu aveau nici ele frați gemeni întunecați care să răsară din același loc. Dimineața se terminase. Îmi era iar foame, așa că am mers în casă și am găsit o altă conservă în bucătărie. Era numai cu roșii. Le-am mâncat direct din cutia de conserve fără să le încălzesc. Aveau nevoie de niște sare. Era mai frig în casă decât afară. Lăsasem geamurile închise și aerul rece de azi noapte acoperea toate lucrurile. Mă voi duce sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
generală atinsese un punct înalt. Acel „da“ al lui Dudu îl enervase numai pe barman. - Ascultă, băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră roșii. A băut restul berii dintr-o suflare și, apropiindu-se de zincul lucios al barului, scuipă plin de dispreț pe el. Era o jignire neașteptată pentru mușchii de cowboy ai barmanului. Toată lumea aștepta cu bucurie urmările acestei obrăznicii. Barmanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tăiate în stivă pe lada de gunoi, le leagă cu o frânghie, le aruncă în spate și, pășind greoi, le distribuie prin bucătării. Frânghia îi intră în umăr, iar degetele care țin legătura de lemne se umflă și se fac roșii, pe o porțiune și, pe altă porțiune, albe, de parcă s-a scurs sângele din ele. Urc acum pe scara întunecată care miroase a pisici, ținându-mă de balustrada îngustă de fier, și-mi amintesc de timpurile când lăzile de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clar, spuse Ileana veselă. Am avut dreptate, e sânge așa cum am bănuit. De om? Asta nu mai știu. N-am făcut decât să punem în evidență hemoglobina, ceea ce ne indică că petele sunt de sânge și nu de suc de roșii ori altă substanță necunoscută. Pentru a afla dacă sunt de origine umană ori animală, trebuie făcute teste mai complicate. Laboratorul îți stă la dispoziție! Spune numai ce ai nevoie! Aia e, că nu pot. Nu-mi mai amintesc pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut-o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s-a Întîmplat cu corespondența lui Mendel Osipovici?“ admițînd totodată că Operele complete publicate de Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
infantilă exagerat de mare, comparativ cu alte țări. Procurarea celor necesare traiului zilnică depindea și de abilitatea părinților, a fraților mai mari, buni de muncă. Lipsa obișnuinței de a cultiva în grădina casei plantele folositoare: rădăcinoasele, păstăioasele, varza, ridichile, castraveții, roșiile, ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat și exclusiv de mămăligă cu ceapă, castraveți murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii! Cocoloșiții!“ asta spuneau toți soldații în convalescență, chiorii, ologii, amputații, zdrobiții, cei cu capetele sparte, gazați, măcelăriți, când îi întâlneau pe stradă pe muncitorii cu desagi, roșii în obraji și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi. Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să mergem. Când am ajuns în biroul primarului, am crezut că suntem în Sahara, din cauza căldurii. Era ca-ntr-un cuptor. În șemineu erau de trei ori mai mulți bușteni, roșii precum creasta unui cocoș. Colonelul și judecătorul erau așezați la masă, cu gura plină și cu paharul ridicat. I-am salutat militărește. Și-au ridicat paharele ceva mai sus pentru a-mi răspunde la salut. M-am întrebat unde ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape, acum, de când e înstăpânit de cele două femei, e roșu, frunzele și fructele la fel, roșii, un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu cine e, ne-am jucat în facultate cu asta mereu, e incredibil!, izbucneau băieții! Câte nu poate să facă mirosul!, deblochează memoria, creează emoții, povești, nu?... Neli intră cu fânul, cu roșii, salate și câțiva ardei iuți, trece discret spre bucătărie, acolo spală ardeii și îi aduce la masă, pe o farfurie, Lori se simte o clipă minunat, unghiurile ascuțite ale feței se îndulcesc, transpiră de fericire, se vede că am servitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că Maestrul tot vorbește despre Moldova, tot cântă ceva cu Moldova, parcă ar păstra, parc-ar ascunde pe cineva în inima lui... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot felul de cărnuri și dulciuri, dar îmi luam inevitabil bagheta și laptele meu. Cum ar veni, prefiguram oarecum proiectul cornul și laptele. În penultima zi intru, spun bonjour, negustorul îmi răspunde, iar eu mă duc hotărât către lădița cu roșii și-mi pun în coșuleț una; omul se uită siderat și spune: ― Oh, la,la, c’est une aniversaire! Pe Marceau nu l-am văzut atunci. Doar câteva poze frumoase care vorbeau de un turneu pe care tocmai îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
grăbește să adauge mama Annei. Cel puțin ghiorlanul e politicos. Există un limbaj adecvat al florilor, pe care mama l‑a învățat. Trandafirii simbolizează dragostea, cu condiția să fie roșii, iar garoafele simbolizează partidul socialist, cu condiția să fie tot roșii. Și‑apoi există flori care exprimă consecvența, fidelitatea, încrederea și alte prostii asemănătoare, n‑ai voie să le încurci din greșeală, că poți provoca o tragedie la un om cumsecade. Există - la modul foarte general vorbind - un limbaj al naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
putea spune părerea dumneavoastră despre doctorul Lanz Kindermann. — Kindermann? Îl cunoașteți pe Lanz Kindermann? Într-un fel. Mă cântări din priviri: Știți, pentru un Kommissar de poliție sunteți cu siguranță plin de surprize. Fără discuție. 7 Duminică, 11 septembrie Prefer roșiile când nu sunt încă perfect coapte. Atunci sunt dulci și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e dor de-acasă Mă duc parcă la război! Referință Bibliografică
DOINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364364_a_365693]
-
fundamentală nu doar a noutății, ci a adevărului, înainte de toate, autoarea așază, de pildă, mizerabilele atacuri dirijate împotriva preacucernicului părinte protopop Gheorghe Nicolae Șincan, după un jalnic, penibil, prostesc și nedemn scenariu. În aceeași neliniște continuă include „blestemul aurului de la Roșia Montană”, cu interesele și sforăriile din jurul ei în veșnicele tensiuni ale prezentului. O tensiune personală implicată, total, în spațiul cunoașterii publice a dinamicii realului. Diferențierile de teme, abordate cu judecăți favorabile și, uneori, nefavorabile, se succed în paginile despre Înaltul
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
sunet și când am ajuns acasă m-a băgat direct în pat, prefăcându-mă că dorm.. De fapt mă gândeam că ar fi timpul să mă potolesc, mai ales că uneori mai mergeam și prin grădinile altor oameni ca să mămânc roșii sau castraveți. Dar să nu credeți că m-am ținut de cuvânt, când îmi era foame, uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit și prima zi de școală și am fost bucuroasă sa fiu împreună cu toții colegii
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Țăndărei, capitala unei provincii de idioți, însă îi era văr de-al doilea și-l considera tare credincios, mai ales că-l pâra una-două la împărăteasă. - Dă-te dreacu' sânje! Îi răspunse conform protocolului și aruncă după el cu o roșie răscoaptă, aflată la îndemână. Ieși, se urcă în aeroglisorul blindat având marca cercului cu trei spițe și porni spre palatul ducelui. În urma lui veneau aeroglisoarele împărătesei ale prinților și ale celorlalți curteni. Femeile erau și ele la mare ținută pline
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
meschin. Discutam cu un prieten bun de-al meu, din Basarabia, din Chișinău, înainte de alegerile lor și spunea: „Dar, frate Tudore, ce să facem, noi ne-am dus la țară și am dat la țăranii noștri semințe de morcov, de roșii, să pună în grădină. Le-am adus semințe și le-am adus răsad. Și comuniștii au venit cu tranzistoare.” - Se mai justifică, astăzi, disputa „comuniști/anticomuniști” în mediul politic? - Dragul meu, chestia asta cu comunismul este o vorbă. Comunismul n-
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]